2. Vizita la Veneţia, care a fost pe măsura aşteptărilor, străduţele înguste, nenumăratele poduri, sandvişurile fierbinţi şi îngheţată, o mică lume aparte în care păşeşti încântat şi din care pleci cât mai repede, să nu devină cumva obişnuinţă, să nu devină banal prin repetiţie şi uzura de zi cu zi, să nu cadă pradă cumva demistificării.
3. Romanul Veronica de Mary Gaitskill, citit la începutul anului, o carte puternică, penetrantă, atotputernică, despre mine şi despre multe alte femei pe care le cunosc, despre orice femeie modernă care trăieşte în lumea contemporană şi a avut de-a face cu lumea în care trăim.
4. Prietenia cu Sabine, punct de susţinere foarte important pentru mine, esenţial. Sabine mi-a dăruit atât de mult, încât o să-mi fie imposibil să o răsplătesc vreodată. Îi voi rămâne veşnic îndatorată, după cum i-am zis, a adunat foarte multă Karma pozitivă cu munca pe care a făcut-o cu mine încercând să mă scoată din carapacea mea. De altfel a fost cea care m-a pus pe drumul budismului, deşi ea, după ani de practică, a revenit la creştinism.
5. Cea mai frumoasă poezie pe care am citit-o: "Da/ Recunosc că am furat/ Recunosc c-am furat/ Câteodată/ Fericire/ De la flori/ Pentru care este încă vară/ Recunosc că o fac chiar foarte des/ Să fur/ Fericire/ De la flori/ Care nu înfloresc decât o primăvară/ Recunosc că o tot fac/ Iară şi iară/ Să fur fericire de la flori/ Chiar de la fade flori de hârtie/ Şi recunosc că voi continua/ Căci s-ar părea că asta-i soarta mea/ Şi poate chiar/ pe undeva/ Destinul lor" (Gigi Căciuleanu - Recunosc)
6. Cel mai bun film: Agora în regia lui Alejandro Amenabar
7. Ziua de 9 noiembrie, de semnificaţie pur personală.
8. Noua noastră căţeluşă, pe care vărul meu a zărit-o pe linia tramvaiului în Bucureşti, în timp ce tramvaiul se îndrepta spre ea, iar el, în mijlocul traficului nebun, a deschis portiera şi a strigat-o: "Pixie, vino-ncoace!" Şi Pixie i-a rămas numele. Un mic ghemotoc de energie şi dragoste. O pupăcioasă. Şapte kilograme de iubire.
9. Vizita mea din Bucureşti de sfârşit de an, care s-a soldat cu reîntâlniri calde, cu o avalanşă de emoţii şi erupţie de serotonină. Anul s-a terminat cu bine, cu happy end, toate momentele neinspirate din an au dispărut în ceaţă. Am strâns mâini, am primit cadouri, cel mai simpatic cadou fiind un săpun cu aromă naturală de mure cumpărat spontan de către cineva a cărui căldură şi poftă de viaţă a fost devansată ca impact doar de prima replică pe care mi-a dat-o: "Eşti surprinsă?... Am uitat să-ţi spun că vin în fustă." Săpunul cu aromă de mure stă în bibliotecă acum, ca la muzeu, şi nu va fi atins niciodată. Doar mirosit din când în când şi aşezat la loc.
10. Cartea care mi-a întors viaţa la 180 de grade, redându-mă pe mine mie: Der Weg zum Glück de Dalai Lama. A fost prima mea lectură budistă.
***
PS: Topurile anului 2010 şi / sau dorinţele voastre pe 2011 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.