Ursul din containăr - un film cu mine

Citiţi o cronică a acestui volum.

*****


Da, sînt Marius Ianuş, am revenit
cu versul meu lătrat, cu mutra mea
şi cu ceva mai mult
de apărat
şi iubit.

Din vîrtejuri erotice,
din mişcări cabaline,
tot am ieşit eu!
Sînt eu, mama,
aceeaşi jivină
stoarsă din demonii vechi şi
din Dumnezeu,
crescută să urle
demenţa istoriei
dospită
- din ziare tăiate -
un zmeu.

Aceste poeme sînt, iar, pentru tine.
Sînt eu, mama,
eu.

Ursul din containăr
XX. Jigodia disperată în care a sperat mama

Mama nu va uita
niciodată cărarea
spre leagănul în care
mă vîntură
uitarea
spre leagănul de piatră
în care zac,
zdrobit,
ca un pitic,
copilul cel mic,
jigodia disperată în care
a sperat mama.

Mama o să-mi aducă mereu de băut.
Mama o să mă ducă în braţe spre sud.
Mama o să-mi dea mereu
timp de gîndire
Mama o să-mi vorbească mereu
în amintire
Mama o să fie mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Mama o să mă înveţe să cînt frumos
şi voi reuşi
Mama o să mă înveţe gîndurile ei
ca nişte jucării
o să le deschidă în faţa mea
şi eu o să rîd
Mama o să se-ntindă pentru mine
la pămînt
ca să audă paşii terfeliţi
ai copilului său
Mama se va ruga pentru mine
lui Dumnezeu
Mama mea va rămîne mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Şi

Mama o să inventeze o bombă atomică
pentru mine
Mama o să mă legene tandru
în submarine
Mama o să arunce în aer World Trade Center
a doua oară
ca să văd eu pe viu subproducţia, să am eu reluarea
Mama o să mineze marea amintirilor colective cu imaginea mea
Mama o să bage versurile mele în manualele luptătorilor Al Queda
Mama o să mă ascundă în munţi
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Mama o să mi se ascundă în venă
tînără şi halucinogenă
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi în centrul lumii, care e durere,
pe o stea
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi îmbrăţişaţi în stomacul lumii,
în fiere
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea

Legatul lui Ianuş
XI. Şi totuşi, iubirea

(În care Ianuş îşi aduce, totuşi, aminte de fiinţele minunate de lîngă el)

Domnicăi
n-o să-i las nimic
ea-mi stă-n
culcuşul dintre vine
pe nori de perne,
în plin somn
o iau cu mine

Revistei Vatra - nici atît
- doar mutra mea
tembelă foarte
şi o dorinţă -
visuri sparte -
să-i fie bine.

Iar altor oameni nu le las
mai mult decît au vrut din mine.

XII. Ultima oră: Ianuş strecoară o ştire greşită în prima pagină a EVENIMENTULUI. (A se trimite la corectură!)

Ştire greşită,
faliment aşteptat
oasele zilei
rupte
în sînge
şi această corectoare
frumoasă
ca seva unui copac...

Biroul o strînge,
o frînge!
Nu mai am nici o şansă!
rateu accelerat!
cu capul în moarte
înfipt
ca-ntr-un sac
în minte-mi dansează
îngeri cu gîtul tăiat
şi această corectoare
ca seva unui copac

Iar mîine va începe
altă zi, îngrozitoare
oamenii te vor privi cu neîncredere
ca pe un scelerat
gîndurile o să zbîrnîie ca sîrma
în neuronul din cap
inima se va strînge în piept
ca un pumn
ca o floare îngrozitoare

Aşteaptă - spune gîndul cel bun
dar eu nu mai aştept, nu mai pot
Mai poţi, spune inima, bate
dar eu nu mai sper, nu mai pot
încearcă - spune iubita, suferă
dar eu nu mai încerc, nu mai sper, nu mai pot

Dar în moarte
voi rîde
îmi voi clămpăni
gura de drac
o să am bucăţi de cer,
secretare
şi această corectoare
frumoasă
ca umbra unui copac
îmi va sta la picioare.