Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Being alive in Amsterdam


Anca Şerban

10.10.2011
1001 călătorii
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Quiet mornings

Dimineţile sunt liniştite în Amsterdam, cu soarele care răsare devreme deasupra canalelor pe care plutesc bărcuţele-casă, cu bicicletele parcate cuminte lângă vreun pisoar plin după toată berea băută de-a lungul nopţii, cu pescăruşii somnoroşi, cu ultimii petrecăreţi ce se dezmeticesc la intrarea vreunui McDonalds. Dimineaţa foarte devreme oraşul arată ca după război, războiul acela dus cu alcoolul, ţigara şi alte câteva tentaţii diavoleşti care se găsesc din abundenţă în Amsterdam. Ai impresia că ai intrat, fără să vrei, în dormitorul cuiva, după un dezmăţ de zile mari, şi ai călcat din greşeală în chiloţii gazdei, dar în loc de asta te împiedici de cutii de bere şi cutiuţe cu sosuri din care se înfruptă pescăruşii. De la Amsterdam Centraal, pe Damrak până la Dam şi mai departe până în Vondelpark aceasta e priveliştea obişnuită într-o dimineaţă de weekend. Oraşul doarme pentru o clipă cât răsare soarele, ca să-şi refacă puterile pentru ziua care vine.


Day and night

Ziua la amiază - Dam, piaţa principală din Amsterdam, vuieşte de oameni înghesuiţi unul lângă altul în faţa Palatului Regal, ghemuiţi lângă monument, privind la cântăreţii care dau spectacol, pozându-se lângă gorilele umane, personajele din filme de groază şi alţi monstruleţi. Duminica este târg de carte şi lângă mine un domn îşi verifică noile achiziţii - cărţi copertate despre vapoare şi bărci. O punguţă de grâu vă asigură o distracţie grozavă: aruncaţi boabele pe jos pentru ademenirea porumbeilor, apoi umpleţi-vă pumnii cu grăunţe; vă vor zbura în braţe fără frică, se vor căţăra unul peste altul, se vor bate chiar pentru întâietate la boaba din palma ta, timp în care îi puteţi mângâia pe burtică şi pe sub aripi, doar aşa, ca să vedeţi ce vor face; nu vor face nimic căci nu le este frică, ciocurile şi gheruţele lor te vor gâdila plăcut în palmă fără să te rănească, iar aripile multe ce zboară în jurul tău vor face din momentul acela unul deosebit de plăcut. Hrăniţi porumbeii din Dam, petreceţi o vreme în piaţa ce freamătă de oameni, uitaţi-vă la ei şi aduceţi-vă aminte de ce aţi venit la Amsterdam: nu şi pentru asta, pentru senzaţia de viaţă ce pulsează în jurul tău? Sau poate vreţi să vă rulaţi o ţigară din ierburi, aşa cum făcea fata de lângă mine, apoi s-o fumaţi râzând, pălăvrăgind cu prietenii? Vreţi să vizitaţi Muzeul Tussaud şi să fotografiaţi piaţa de sus, din fereastra rotundă şi grea? Ori poate vreţi să faceţi shopping - haine, caşcaval, sex toys şi flori, le puteţi găsi pe toate pe aceeaşi stradă. Apoi vă puteţi opri la o cafenea, străzile pietruite sunt greu de parcurs o zi întreagă fără pauză, iar dacă n-aveţi bani de un cappucino trageţi-vă sufletul pe malul unuia dintre cele 150 canale peste care se ridică 1300 poduri. Luaţi-le la rând - Singel unde sunt cele mai înguste case din lume pe care eu nu le-am găsit, Herengraht, Keizergraht şi Prinsengraht până departe la Amstel, râul în care se varsă canalele mici şi iahturile care se pregătesc de plimbare în largul mării. Unele poduri sunt mobile şi se ridică pentru a permite trecerea navelor mari, spectacol gratuit şi fascinant pentru turişti. Oraşul vechi este labirintic, străzile şi canalele concentrice sunt înşelătoare, priveliştile atât de asemănătoare câteodată încât e uşor să pierzi direcţia şi să te rătăceşti. Întrebaţi atunci un localnic încotro e Central Station sau unde poţi găsi o toaletă; veţi fi surprinşi să aflaţi că olandezii, de le cel mai vârstnic până la cea mai tânără vânzătoare de supermarket, vorbesc o engleză impecabilă; oare oamenii ăştia studiază engleza la şcoală ca pe a doua limbă?


The night is young

Parcă niciun oraş nu e aşa aglomerat noaptea cum este Amsterdam în weekend, vara. Pe stradă pot trece caleşti cu oameni costumaţi în haine de epocă, spre bucuria oamenilor care privesc caii tropăind pe străzi, flancaţi de poliţişti pe motorete. Valuri de oameni te iau pe sus spre cartierul roşu unde noaptea stă să înceapă, petrecerile iepuraşilor roz sunt în toi, mirosul de trabuc se amestecă cu cel de mâncare picantă, berea curge spre fericirea generală a bărbaţilor gălăgioşi, privirile sunt lacome şi sângele fierbe. Eşti în Amsterdam, iar în Amsterdam oamenii încearcă să fie vii, căutând să uite că sunt astfel.


Brânză, lalele şi bani

Am tot auzind spunându-se despre Amsterdam că este "Veneţia nordului". Că este a nordului sunt de acord, altfel cum s-ar putea ca în luna iulie să umbli pe afară cu haina pe tine? 20, 20 şi ceva de grade Celsius sau chiar mai puţin dacă norii se îngrămădesc pe cer. Vreme capricioasă, nesupusă, care se schimbă de la o secundă la alta, zile fără zăpuşeala sudului, dar cu soare la fel de arzător. Înţelegi atunci de unde şi-au luat tablourile maeştrilor olandezi acea lumină filtrată de plumb, atmosfera sobră şi aerul dramatic. Veneţia? Nu, Amsterdam nu este nici pe departe Veneţia. Doar pentru faptul întâmplător că ambele oraşe sunt străbătute de canale, nu înseamnă că spiritul lor este acelaşi sau că unul este oglinda celuilalt. Îţi poţi imagina cu uşurinţă gondolieri cântând pe lângă vreun palazzo veneţian, însă o asemenea imagine este de neconceput în Amsterdam. Imediat ce ajungi în oraş te loveşte imaginea sa de burg înstărit ridicat cu răbdare şi mulţi bani, cu case care n-au fost construite dintr-un impuls romantic, pentru proslăvirea vreunei zeiţe a artei şi a bunului gust. Să pui cărămidă lângă cărămidă, casă lângă casă, să îţi scoţi pământul din mare şi să-l transformi în teren fertil, asta presupune un alt tip de spirit, unul practic, răbdător, sârguincios. Amsterdam este oraşul negustorilor bogaţi şi întreprinzători, nu al nobililor faliţi, rătăcind prin palate supradimensionate. Este oraşul în care s-a ridicat prima bursă, Beurs van Berlage, este oraşul care a făcut din negoţul cu flori, organism fragil şi trecător, o afacere înfloritoare şi puternică. Nu, singura muzică pe care o vei auzi în Amsterdam este clinchetului banului în timp ce se loveşte de pavajul străduţelor "romantice".


O ultimă privire spre Noord

În ultima zi nu am făcut altceva decât să lenevesc: întâi în Vondelpark, apoi într-un mic parc de lângă Grădina Botanică, pe malul unui canal, privind bărcile care treceau în plimbarea lor duminicală: bărci ca nişte căzi de baie supradimensionate, iahturi elegante, bărcuţe cu motor; 2-3 ore am zăcut aşa până mi-a ars soarele vârful nasului. Înainte de plecare m-am dus la nord de Amsterdam Centraal - dincolo de ferry-boat-uri găseşti un ponton cu bănci lungi de lemn. Trec pe lângă tine vase cu pânze, bărci de croazieră pline ochi cu turişti, nave care transportă pasageri şi bicicletele lor înghesuite într-un colţ. Aş fi stat acolo ore în şir, mirosea a mare, a vară nordică, a vacanţă... Şi uite aşa mi s-a făcut poftă de explorat nordul continentului ăstuia, printre fiorduri, pe mare, departe de sudul gălăgios. Cândva...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer