Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Shiva cu pletele ude


Anamaria Smigelschi

03.10.2011
Adevărul literar şi artistic, august 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Zeiţa Ganga, din nemărginita-i graţie, a turnat apă în capul zeului, iar aceasta s-a scurs printre şuviţele-i răsucite, răcorindu-l. Pornind de la această poveste mitică, indienii cred că baia purificatoare în undele râului Gange îi va izbăvi de chinul reîncarnărilor şi drumul lor către Nirvana va fi lin şi uşor.

La Varanasi, oraşul sfânt al Indiei, pe seară, suntem 25 de adulţi şi un tinerel peltic şi deosebit de obraznic. Ne-am căţărat, doi câte doi, în treisprezece ricşe deşelate şi am pornit o goană incredibilă spre Gange.

Pe străzi înguste şi aglomerate ne-am luptat cu alte sute de ricşe, motociclete, taxiuri bombate ca nişte gândaci cu spinare galbenă din muşama, claxonând în delir, printre mii de indieni tuciurii, negustori ambulanţi sau stabili, agitaţi în faţa dughenelor mizerabile, cu mărfuri heteroclite atârnate sub firmele pestriţe, pe un caldarâm plin de hârtoape şi cu movile de gunoaie la intersecţii.

Am coborât pe treptele cheiului cu o spaimă nebună să nu ne pierdem unii de alţii în mulţimea colorată (noroc cu un domn general din grupul nostru, cu un cap mai înalt decât toţi ceilalţi). Am primit bucheţele de flori cu lumânărică de la splendide făpturi înfăşurate în sariuri strălucitoare şi le-am plătit cu sume variind între 20 şi 200 de rupii, în funcţie de rezistenţa noastră la lumina ochilor lunecoşi şi a melopeelor nesfârşite.

Cu o dorinţă în gând ce avea să se împlinească, le-am dat drumul pe apa deja plină de luminiţe plutind printre sutele de bărci pline cu pelerini şi turişti. O puzderie de copii se înghesuiau să ne arate o treaptă primejdioasă sau o groapă, după care îşi pretindeau recompensa, în timp ce alţii, nenumăraţi, ne ofereau suveniruri la preţuri aiuritoare, înghesuindu-ne din toate părţile.

Pe cele cinci terase ale cheiului la cinci altare, cinci brahmani tineri, frumoşi, oficiau o slujbă rituală cu incantaţii guturale, rotindu-se simultan prin fumul parfumat al cădelniţelor. Clopote de bronz punctau serviciul religios cu câte un "Bang!" arhaic, ce răsuna metalic în noaptea caldă.

Cu aceleaşi ricşe (băieţii slăbuţi şi murdari care le conduceau ne-au recunoscut fără greş, fiecare pe ai lui) ne-am întors, cu respiraţia tăiată, la hotelul nostru cu un maharajah mititel şi mustăcios, care deschidea uşile de cristal.

Baia de dimineaţă

A doua zi în zori, pe la cinci, am coborât din nou la Gange, ne-am urcat în bărci şi, din larg, prin pâcla albă, am alunecat în lungul malului şi am privit baia purificatoare de dimineaţă în apele îngrozitor de murdare ale fluviului sfânt. Bărbaţi costelivi sau borţoşi, goi, înfăşuraţi în talie, femei gătite în mătăsuri, pe trepte sau scufundaţi până-n gât, îşi turnau apă în cap, se spălau pe dinţi, clăteau rufe pe câte un dâmb jilav de mâl sau, aşezaţi nemişcaţi, se holbau la soarele roşu ce răsărise printre pescăruşi.

Negustori ademenitori ne înconjurau din toate părţile cu bărcile lor pline cu mărfuri, mai sacre sau mai profane. Vechile palate ale rajahilor de pe malul înalt au devenit, cu timpul, hanuri pentru pelerinii care vin din toată India, măcar o dată în viaţă. Sau mai ales pentru incinerare. E o mare şansă să fii ars pe malul sfânt, într-un loc afumat, plin de stive de lemne, de ruguri clădite pe pământul negru, iar trupul, ars pe trei sferturi, să-ţi fie aruncat în sfintele ape...

Ne-am întors la hotel fugăriţi de cerşetori, brahmani rătăcitori pictaţi, albiţi cu cenuşă, femei cu feţi scheletici în braţe, leproşi, copii frumoşi şi insistenţi, aceiaşi de aseară - toţi te apucă, te trag, întind castroanele de cositor, dă-mi, dă-mi... Mai simt şi acum pe braţe atingerea uşoară a degetelor negre şi ascuţite.

Eros în piatră roşie

Acelaşi sânge curgea şi în arterele rafinaţilor din vechime care au compus Kama Sutra şi care, între anii 950 şi 1050, sub dinastia Chandela, au zidit la Kajuraho un complex de 85 de temple (din care mai supravieţuiesc 22) în cinstea lui Shiva, în cinstea fertilităţii şi a dragostei, celebrând eroticul ca bază a frumuseţii, ca treaptă a eliberării totale în drumul spre Nirvana.

Din blocuri de piatră roşie ce se leagă doar prin propria lor greutate, sculptate până la ultimul centimetru, aceste temple superbe (Mahadeva, Mahadesvara, Laksmana) cântă amorul printr-o furnicătură de trupuri, femei unduioase cu sânii rotunzi şi talii de viespe, ostaşi victorioşi şi virili, elefanţi voioşi, frize cu procesiuni, parade şi cortegii... De fapt, scenele erotice care au făcut înconjurul lumii, gloria Indiei şi deliciul libidinoşilor, prin frumuseţea modelajului, graţia făpturilor, patina timpului care le-a tocit şi catifelat asperităţile, în opinia mea, par, câteodată, de-a dreptul hazlii...

Din păcate, islamismul, impus odată cu acapararea Indiei de către moguli, le-a interzis figurativul, iar creatorii s-au limitat la rafinate decoraţiuni geometrice şi florale din pietre semipreţioase. Totul a culminat cu Taj Mahalul, una dintre cele 7 minuni ale lumii.

La Gange, cu Anamaria Smigelschi

Graficiană reputată, Anamaria Smigelschi s-a născut în 1938, în Bucureşti, din tată ardelean, de origine poloneză (fiul pictorului Octavian Smigelschi), şi mamă italiancă. Semnează grafică de şevalet şi gravură, expunând în ţară şi în străinătate (Roma, Cracovia, Varşovia, Heidelberg, Baden-Baden, Sao Paulo, Grado, Sint-Niklaas, Lahti...).
A lucrat grafică publicitară, de la redactarea artistică a unor reviste ilustrate la afiş de teatru şi de film. Este, de asemenea, autoarea unor cărţi pentru copii, text şi imagine, ca Luna Betiluna şi Dora Minodora. A fost distinsă cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.

Nu rataţi!

La Varanasi:

Sarnath, situl arheologic cu renumita Stupa (monument în care sunt păstrate relicve ale lui Buddha).
Universitatea Banara, cu templul Visvanath închinat lui Shiva, celui de-al doisprezecelea Lingham (reprezentarea falusului).
Templul zeiţei Kali, căreia i se aduceau sacrificii umane. Acum, zeiţa se mulţumeşte cu câte o găină sau, poate, o căpriţă.

La Kajuraho:

Templele jainiste. Una dintre cele mai vechi religii şi filosofii ale lumii, practicată de 4,2 milioane de indieni, propovăduieşte egalitatea spirituală între toate formele de viaţă, o nonviolenţă dusă până la paroxism. Călugării şi călugăriţele îmbrăcate în alb sunt vegetarieni, un ţânţar înghiţit din greşeală e un păcat de moarte.
Festivalul de dans Kajuraho durează o săptămână şi la el participă un număr mare de balerini.

 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer