Moto:
pt. ca am uitat ceva tocmai am terminat de citit o carte f buna, tragi-comica, scrisa de un contemporan, Petru Cimpoeşu, care se numeşte "simion liftnicul, roman cu ingeri si moldoveni"... in principal ar fi vorba despre viata romanilor din ultimii zece ani.... cartea asta e realitatea pura. ar fi geniala ca film. dacă aveti cititi-o, sunt convinsa c-o sa va placa. keb
pt. ca am uitat ceva tocmai am terminat de citit o carte f buna, tragi-comica, scrisa de un contemporan, Petru Cimpoeşu, care se numeşte "simion liftnicul, roman cu ingeri si moldoveni"... in principal ar fi vorba despre viata romanilor din ultimii zece ani.... cartea asta e realitatea pura. ar fi geniala ca film. dacă aveti
Am parcurs paginile cărţii cu bucuria de a descoperi un roman românesc contemporan care să nu-ţi scoată ochii cu tehnicile postmoderniste, care nu ţipă la fiecare rând "uite, domnule, cât de actual sunt eu cu teoriile literaturii de ultimă oră". Evident, Cimpoeşu este la zi cu tehnicile de ultimă oră şi tocmai de aceea nu le anunţă prin portavoce. El le stăpâneşte atât de bine încât vizibilitatea lor să nu deranjeze plăcerea lecturii. Autorul ştie să povestească şi, lucru mai rar întâlnit la unii scriitori ai momentului, are şi ce povesti.
Viaţa locatarilor unui bloc din Bacău devine emblematică pentru modul în care se trăieşte în România. Personajele se mişcă "o dată cu ţara", pe toate palierele unei societăţi în degringoladă, fără alte repere decât cele servite de presă sau cele puse în discuţie pe scara blocului. Fiecare înţelege ce poate, îşi construieşte o teorie, îşi găseşte "domeniul său de interes" pe care să-l rumege liniştit în propria singurătate. Deşi se întâlnesc (pe scări sau la şedinţele de asociaţie), îşi vorbesc mai tot timpul, trag cu urechea prin perete, se urmăresc prin vizorul uşii, locatarii nu comunică între ei. Fiecare este, pe rând, un neînţeles şi un om care nu-i înţelege pe ceilalţi. Domnul Toma urmăreşte cu sfinţenie ştirile BBC, singura instituţie de presă nemanipulată, în opinia lui. Dacă un subiect nu a fost prezentat la BBC, nu există. Domnul Elefterie vede în Ion Stoica şi CARITAS-ul său un fel de Iisus care face miracolul înmulţirii pâinii. Domnul Vasile umblă după aderenţi la Partidul Nehotărâţilor. Cei interpelaţi cred că nu sunt suficient de nehotărâţi ca să adere la un asemenea partid, care, printre altele, trebuie să stabilească în cadrul unei întruniri dacă Patapievici este geniu sau nu. Domnul Ion-şeful-de-scară compune afişe şi convoacă Adunarea Generală pentru dezbaterea subiectelor fierbinţi. Elevul Temistocle îşi consumă energiile pentru a realiza o compunere despre suflet. În fine, cizmarul Simion de la parter se urcă în lift şi se blochează între etajele şapte şi opt, rugându-se pentru mântuirea sa şi a celorlalţi. Toată lumea dă o coloratură "spirituală" preocupărilor cotidiene. Autentici rămân doar Simion şi elevul Temistocle, care se va transforma într-un fel de ucenic al cizmarului.
Virtuozitatea lui Cimpoeşu constă în abilitatea cu care îşi regizează secvenţele, atent la indicaţiile pe care le dă actorilor, şi mai atent la poziţia cameramanului. Importante nu sunt lucrurile şi oamenii, ci unghiul din care priveşti. Există în roman nenumărate scene memorabile, precum cea a cortegiului funerar rupt în două de bariera de pe calea ferată, care te fac să râzi cu gura până la urechi, pentru a putea, mai apoi, să te laşi apăsat de gravitatea situaţiei.
Un alt lucru lăudabil la această roman e faptul că Cimpoeşu l-a scris pentru români. Dumnezeu ştie dacă un ochi străin ar putea pricepe prea multe despre situaţiile şi personajele de aici. Însă românilor li se oferă o oglindă în care a rămas încremenit chipul României de tranziţie. Am descoperit, întâmplător, pe un forum cu mii de tineri din România şi mesajul de mai sus, pe care l-am folosit ca moto. E îmbucurător ca, pe lângă discuţiile despre BUG Mafia, Angel sau Shakira, să găseşti şi un asemenea mesaj, indiferent de limbajul în care este scris. Ba chiar mă întreb dacă nu cumva un asemenea mesaj (pe un forum cu mii de tineri) are un mai mare impact decât o cronică într-o revistă de cultură cumpărată de câteva sute de oameni.
Mă temeam că atunci când voi întreba de Cimpoeşu la librărie mi se va răspunde â€" cum mi s-a întâmplat de multe ori în cazul unor autori cunoscuţi â€" cu strângeri din umeri. Nici vorbă. A trebuit să merg prin mai multe locuri, nu pentru că "n-am avut aşa ceva", ci pentru că "nu mai avem". Şi dacă Cimpoeşu "se vinde" e semn că nu publicul a renunţat la scriitorii români, după cum se plâng unii, ci că mulţi scriitori români au renunţat la publicul lor.
Petru Cimpoeşu â€" Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni, Ed. Compania, Bucureşti, 2001
nota redacţiei: Romanul "Erou fără voie" de Petru Cimpoeşu poate fi descărcat gratuit de la secţiunea Editură a site-ului nostru.