era doar o sîrmă între sau măcar aşa părea cîte-odată cînd mă uitam într-acolo tu mă priveai ca şi cînd nu s-ar zice că mă vroiai zîmbetele le simţeam ca o luare în seamă într-o zi după ce te-am privit ore întregi m-am lăsat pe spate să mă înfig în cer şi ţi-am simţit răsuflarea pe gură şi sărutu-ţi zîmbea
nu-ţi voi mai fi nici măcar nu mă vei mai visa alunecînd între coapsele-ţi grele şi nici-un simbol nu va face să te întorci grăbită cînd uit cafeaua pe foc şi să-mi spui cît mă iubeşti.
ah, cît mă iubeşti