Se tot vorbeşte, mai ales în ultima vreme, dintr-o perspectivă pe cît de afişat, pe atît de fals (vom vedea de ce) critică la adresa măsurilor, judecate ca excesive, de austeritate, de necesitatea "relansării consumului", deci de neîmpovărarea prin pauperizare a populaţiilor, a "cetăţenilor"-consumatori ai polis-mall-ului contemporan.
Într-o primă instanţă, cînd se aud astfel de, deja, ritornele, ar trebui să ne bucurăm, dat fiind că e vorba, aşa cum spuneam, de o perspectivă critică la adresa anticrizei care nu face decît să transfere, prin decizie politică, criza dinspre adevăratul vinovat - sistemul capitalist actual normal, adică penal, nu accidente sau "derive" ale lui - spre societăţi şi populaţii.
Numai că este vorba, după părerea mea, aşa cum spuneam deja, de o perspectivă fals critică, atîta timp cît nu face decît să reia şi să continue vechea şi, iată, deja contrafactualizata, de către realitate, vulgată şi dogmatică neoliberală: relansarea economiei prin consum.
Această perspectivă mi se pare fals critică atîta timp cît tot consumul, fantasmele şi delirurile consumistice, deci speculativitatea şi falsificabilitatea economiei, au produs criza.
Căci la "relansarea" cărui tip de consum se gîndesc, automat, adică fără să se mai gîndească, cei care par a critica politicile de austeritate, adică de guvernamentalizare a crizei?
Ce tip de consum a produs criza? Ce fel de mărfuri produce capitalismul actual?
Dacă se spune, pe drept cuvînt, că la originea "răcirilor" care sînt, metaforic (cei mai mari poeţi sînt bancherii!), crizele (obligatoriu multiple, "ciclice") ale capitalismului-criză, se află "supraîncălzirea", şi chiar "efectul de seră" al unor "bule speculative", să spunem, atunci, cît se poate de logic, că macro-"bulele speculative", ca "accidente", sînt posibile numai, şi tocmai, pentru că economia normală, curentă a capitalismului speculativ actual se bazează pe producţia, comercializarea şi consumul de produse-"bulă", de mărfuri speculative, deci de mărfuri-criză.
Deci cei care, aparent, critică măsurile de austeritate anticriză ca excesive, deci incapabile să permită "relansarea consumului", la astfel de mărfuri-bulă speculativă se gîndesc, adică la producţia, vînzarea şi consumul de lucruri inutile, menite a satisface nu nevoi, ci dorinţe create, abia dorinţele şi fantasmele fiind adevărata marfă, imaterială, a capitalismului speculativ, vacuu, actual.
De ce-ar trebui să mai relansăm un consum care a produs, tocmai, criza, o producţie şi consum de micro-crize încorporate, de goluri în zidărie? Cum ar putea "relansarea" unui astfel de consum să ne scoată din criză? N-ar putea, tocmai!
Revoluţia, acum, înseamnă restrîngerea şi revenirea de la falsele dorinţe (ca dorinţe de fals, numai că ficţiunea nu e minciună: omul poate fi însetat de ficţiune, de supra-realitate, altfel spus de creaţie, de înmulţire a posibilităţilor, dar consumă minciuni, tocmai pentru că sînt prezentate drept adevăruri) la adevăratele nevoi (ca nevoie de adevăr). Din nou, revoluţia înseamnă negaţie, distrugere: de fals, de inexistent, de semn gol, fără referent. Înţepare a bulelor, chiar dacă fac parte din (surogatele de) şampanie.
Relansarea consumului de acelaşi tip de produse, de mărfuri care a dus la criză nu are cum să ne scoată din criză, nu face decît să asigure ciclicitatea inevitabilă a crizelor, închizîndu-ne în fatalitatea capitalismului fatal.
Capitalismul actual se bazează pe producţia de inutilităţi, de superfluu, de nimic, de nihil, de artificial în toate sensurile: produse artificiale pentru nevoi artificiale.
Consumul a devenit un act pur comunicaţional, adică gol, un meta-act fatic, deci compulsiv, de simulare a legăturii cu Fiinţa, bavardaj, flecăreală: consumăm aşa cum vorbim, aşa cum comunicăm, fără mesaj, nu doar mediul, ci comunicarea însăşi, actul ca atare de a comunica fiind, azi, mesajul. Şi e normal să fie aşa, la disperare şi nenorocire. Ţinem legătura unii cu alţii, nu avem ce ne spune decît că sîntem încă în viaţă, am fost reduşi la vestea-supravieţuire.
Consumul "normal", de mărfuri-fals, e deja Criza, capitalismul actual era deja Criza.
Iar acum statul ne ia, aparent, înapoi tocmai plăcerea consumului, punîndu-ne în situaţia revoluţionară de a elimina falsul, superfluul.
Din păcate, ne ia însă şi libertăţile care fuseseră, economic, fals satisfăcute, prin stimularea şi simularea dorinţelor.
Libertăţile fals exercitate şi nevoile fals satisfăcute prin capitalismul-bulă ne sînt, azi, retrase fără a fi apucat, cel puţin aici, în Estul Europei, să fie efectiv exercitate.