Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O poveste de toamnă


Violeta Ion

14.10.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
M-am îndrăgostit de un nebun
îşi cumpărase o cafea de la chioşc
ca un lord privea în ea, netulburat, fără odihnă
un lord al întunecimilor şi al lucrurilor simple şi clare
pe care eu nu le-am putut afla niciodată
 
drăguţ şi rafinat cu o profunzime misterioasă
total rupt de lume şi asta m-a terminat
 
pe străduţa pietruită doi beţivi se certau pentru
bani de băutură
doi amărîţi cu cămaşa deschisă pe burtă
cu puradei care îi trăgeau de cracii pantalonilor
 
şi bătea, bătea un vînt al întinderilor moarte
şi al pustiului un vînt care căra nisipul şi
furculiţele, hîrtii şi bonuri fiscale de la shaormeria
din colţ,
Doamne, se pornise un nor negru,
Doamne, nu mă iubeşti, el nu mă poate vedea şi
 
Sper că nu vrei să-l iei acasă, a spus mama, speriată
 
şi frunze rostogolindu-se pe acoperişuri
şi în sticlirea absentă a ochilor lui
eram eu înclinată, o păpuşă de vitrină
o figură incertă şi contorsionată ca o iluzie moartă
 
Hai, a spus ea, trage de căruţul ăsta
că nu mai pot (un căruţ nesuferit plin cu castraveţi
şi ardei pentru murăturile de toamnă)
 
şi atunci a scos o hîrtie din buzunar, i-a întins-o vînzătorului
de la chioşc
ăsta i-a dat în schimb o sticlă cu vin
s-a îndreptat spre beţivi cu mişcări încete, căzute din lună
le-a întins sticla un fel de salut între partizani
 
şi asta m-a terminat
 
Trăgeam de căruţ şi mă gîndeam
ca viaţa mea s-a terminat aici
sub norul negru, sub cerul negru de toamnă
cu singurele mîngîieri ale unei ploi nesfîrşit de bune şi calde
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




3 comentarii

  • Bravo
    Gabriel Maioru, 03.03.2012, 11:46

    Ti-an votat "poezia" pentru a te incuraja sa mai scrii. Tare ma mai amuza... :D :D : D Ai dreptate, este doar, o poveste de toamna..

  • Corrigendum
    Valentina, 16.10.2011, 13:59

    Prima si ultima strofa creeaza....

  • Accente poetice intr-o proza neorealista
    Valentina, 14.10.2011, 13:01

    Prima si ultima strofa creaza o atmosfera poetica si originala. Dar prin strofele mediane suntem tiriti in jos, intr-un spatiu care iese din sfera poeziei. Lipseste ceea ce se cheama catharsis. Cred ca se puteau gasi substitute (prin metafore, imagini) pentru cuvinte gen "betiv", "burta", "cracii pantalonilor", "si asta m-a terminat", etc., cuvinte fara nicio incarcatura poetica, specifice unui anumit tip de limbaj, pe care la limita l-am putea denumi cotidian. Poezia inseamna transfigurare, reasezare si redefinire subiectiva a realitatii fruste, inseamna viziunea poetului asupra lumii, nu redarea ei tale-quale, pentru ca in acest caz rezulta proza de tip neorealist.

Spacer Spacer