Mani bec! Să tragem linie (sub sau peste)

Mai întîi, sursele incitatoare ale articolului de faţă:
http://www.lemonde.fr/
http://www.courrierinternational.com/
http://www.presseurop.eu/

Toţi sîntem greci acum. Toţi am fost făcuţi să fim greci.

Nelăsînd demonii să-şi doarmă somnul agitat, în care pe vecie îşi vor visa viaţa şi modul în care le-a fost furată, sau mai exact prefăcîndu-se că astfel de demoni nici nu există, ca substructură-subsol a productivităţii şi eficienţei, Germania riscă să-şi reactualizeze tradiţionalele, vai, inimiciţii. Demonii trecutului sînt fantomele celor ucişi, jefuiţi şi îngropaţi la comun, ba chiar, cînd nu trimişi de-a dreptul, pe horn, la ceruri pentru că nu aveau pămînt, răpiţi şi îngropaţi în grădina celui ce i-a ucis, ca să îi poarte lui noroc, transformîndu-se în comoară, să-i îngraşe solul. Fostele victime au fost private şi de doliu.
 
Riscă Germania riscă să-şi reactualizeze vechile inimiciţii? Eu cred că a reuşit deja!
 
După Al Doilea Război Mondial, SUA s-a temut de Germania, dar s-a şi recunoscut în ea, ca alter ego "pe stil vechi" (dacă tot ne zbatem să vorbim despre neoliberalism, n-ar fi bine să începem măcar cu ordoliberalismul german?). Şi atunci a ajutat-o prioritar. Inclusiv, se pare, ştergîndu-i din datoriile de război.
 
Iar acum - Criză, de, dar nu numai cea financiar-economică, ci şi una de reapariţie, pe fond de criză dar nu numai, a extremei drepte pe "piaţa" politică europeană - Germania pare a fi uitat uitarea datoriilor, adică faptul că - poate, rămîne de dovedit, o spun ca ipoteză moderatoare de lucru -, fiind exonerată formal, contractual, adică liberal, de datoriile, tocmai, nesuverane postbelice, a plătit, dacă nu de jure, atunci de facto, pe şest. "Sponsorizînd", mai mult prin cedare faţă de Franţa, construcţia Uniunii Europene, din care acum pare a-şi retrage acţiunile. După ce a distrus vechea Europă, Germania era datoare cu construcţia europeană. Pe care acum pur şi simplu o supune şantajului.
 
Germania îşi plătea - să zicem! - la negru datoriile de război inclusiv favorizînd, lăsînd, liberal, să fie bunăstarea azi, brusc, nemeritată, a grecilor.
 
Aşa-zisul, azi, "trai peste posibilităţi" al grecilor făcea parte din plata tacită, informală, a datoriile de război ale Germaniei.
 
Acum, Germania a încălcat acest pact tacit al plăţii "pasive" a datoriilor de război. Germania nu mai vrea să plătească de facto, la negru? Atunci să plătească de jure, în alb! Măcar restul de datorie, dacă nu toată. Să tragem linie!
 
Căci contractele de pace (căci mai mult contracte decît tratate au fost) au fost semnate de către fostele victime ale Germaniei sub presiune americană, prin forţă şi/sau cu minciuni, şantaj, intimidare etc.
 
Doar nu era să devină Grecia, sau vreunul dintre statele est-europene în veci subalterne, intermediare, recente, de trecere, rude sărace (Lumea a Doua), vreo supraputere continentală în locul Marii Germanii. Germaniei i-a fost retezat Estul, dar poate tocmai de aceea a şi putut creşte intensiv, în compensaţie. Şi gata Istoria! Acesta, da, doar în acest sens, da, de constantă antropologică (etnologică) a puterii (violenţă, furt, jaf, minciună, intimidare, şantaj etc.), s-ar poate vorbi de un "sfîrşit al istoriei". Perpetuu! Nu trăim decît sfîrşitul istoriei, adică îngheţarea şi blocarea ei. Iar aceasta e o definiţie a puterii, a dominaţiei, a supremaţiei.
 
Noua temă globală de luptă, noul slogan, căci greci sîntem toţi, omologic, topologic, ca poziţie, va trebui să fie (este deja) Money Back.
 
Dacă supremaţia e pe datorii îngropate, atunci Mani bec! Plătiţi cum se plăteşte, cu bani, nu cu lecţii de virtute capitalistă.
 
O Europă mică, mică de tot pîndeşte la orizont. N-a încetat niciodată să vegheze, dintr-un Nord al tuturor Nordurilor (geografice şi structurale). Se face tot mai frig. Aprindeţi cuptoarele!