Mizele şi contradicţiile Şcolii de Artă în România şi în lume (problematizări) (II)

 
Izomorfisme, omologii structurale, cadru conceptual-descriptiv comun: global-contraglobal. Bătălii descriptive.
 
Teză despre situaţia actuală generală a artei: arta este în acelaşi timp
expropriată şi descalificată.
 
Deci pe de o parte întreaga epistemă a capitalismului actual, pur semiotic, capitalism creativ, a evoluat dinspre modernitatea hard, bazată pe raţiune, logos, ştiinţă, spre post-modernitatea sau, mai exact, off-modernitatea (Svetlana Boym), artei, de tip artistic, artra însăşi transformîndu-se, democratizîndu-se sinergic, în paralel. Azi: salvarea prin dominaţi, prin subalterni. Totul, în capitalismul actual, devine "artă-şi-cultură". Arta e deci expropriată, se profită de ea.
 
Dar în acelaşi timp, pe de altă parte, arta e descalificată epistemologic, continuînd să fie supusă logocraţiei şi logocentrismului occidental (de fapt "Nordic") cel mai tradiţional, cel mai metafizic. O viclenie, deci, o şiretenie.
 
Situaţia artei: dominaţie de facto, dominată de jure. Arta dă stilul general, dar nu deţine puterea, e folosită, insttrumentalizată tocmai pentru menţinerea şi reproducerea puterii.
 
Epoca post-68, cînd arta şi cultura au folosit ca teren de deviere şi ca limbaj de schimb, de traducere a pulsiunilor contestatare, revoluţionare. Politicul a fost deviat în artă, ca artă, şi chiar e refugiat, azi, în artă.
  Revin la ce spuneam la început.
 
În cadrul sistemului global de învăţămînt, arta e descalificată: deşi domină tipologic, general stilistic, conceptual epoca, continuă să fie dominată, secundarizată, minorată.
 
1 - "CERCETARE" - ştiinţă, raţiune, modernitate hard (deja eşuată, catastrofică), logos, verb, logocraţie, dominaţie, "Nord", paranoia
 
2 - CREAŢIE, ARTĂ - producţie plurală, multiplă, divergentă, incontrolabilă, "Sud", schizofrenie
 
În capitalismul actual, arta deţine o poziţie strategică cheie, esenţială, arta fiind marfa supremă, marfa-antimarfă care unifică economicul (după ce arta modernă se definise tocmai ca model economic pe dos, opus, de ruptură - cf. Bourdieu, Regulile artei), făcîndu-l irezistibil, imbatabil, definitiv dominant.
 
Seria: Piaţă globală - producţie continuă, în flux, de artă - Şcoală de Artă.
ŞA: flux de producţie de producători de fluxuri de artă.
 
Întrebări-cheie.
 
Ce pregăteşte, ce produce, ce trebuie să producă ŞAR (Şcoala de Artă Românească): artişti?
 
Nu poţi activa în cîmpul artei decît ca posesor de diplomă?
 
Dar cît de tari sînt aceste diplome?
 
În anii 50 a existat Şcoala de Literatură, care producea scriitori cu diplomă, creatori acreditaţi, cu legitimaţie. Se poate face vreo apropiere?
 
Pe de altă parte, reuşeşte ŞAR să producă artişti, să pregătească viabil pentru piaţa globală de artă? (persp. cinică)
 
Este ŞAR adaptată pieţei globale hiperconcurenţiale?
 
Altfel spus, la ce bun să dai diplome, dacă nu le poţi da pe cele mai bune?
 
SAU - perspectivă critică - atitudine polemică, de rezistenţă, alternativă la modă şi la tendinţele globale?
 
Dilema Paris/Lyon: conectare (integrare) sau deconectare, "excepţionalism".
 
Întrebare-cheie: mai există, mai este posibilă o piaţă naţonală de artă?
 
Dublu limbaj descriptiv - opţiune, ori/ori: ori piaţa globală, ori contra pieţei (contra-piaţă).
 
Dar şi: de ce piaţă?

Modele de ŞA dominată, anacronică, oricum ne-dominantă: cazul Franţei, fostă forţă dominatoare, detronată postbelic.
 
Dilema (şi dinamica) Paris/Lyon, ENSBA (Ecole Nationale Superieure des Beaux Arts), decontectată, izolată (Bourriaud chemat s-o salveze) // Lyon integrată, funcţionalizată, conectată. Dar şi despecificată: produce nu doar artişti, ci un întreg evantai de meserii adaptate cîmpului global al capitalismului artistic, libidinal, creativ etc.
 
Altă întrebare-cheie: ŞAR produce numai artişti, sau meserii conexe din cîmpul artei, al vizualului?