În Stockholm aproape toată lumea e blondă şi are ochi de culoare deschisă. Şi o candoare şi o nobleţe regală aparte. Nu am avut aceeaşi stare în alte regate, dar aici, parcă s-au născut poveştile cu zîne şi prinţi.
Ei
Suedezii sunt împărţiţi aproape matematic în două: androgini şi vikingi. Turiştii învederaţi discută despre ei ca fiind cei mai frumoşi bărbaţi din lume. N-am văzut întreaga lume, prin urmare nu pot spune asemenea, dar nu par altfel decît fascinant de frumoşi, perfect desenaţi, aproape toţi.
Şi spun că sunt frumoşi gîndindu-mă la mai mult decît la aspectul lor fizic. Au o forţă implicită şi blîndă, aproape incredibil de rece şi de caldă în acelaşi timp. Pe o parte, găseşti trupuri filiforme, prelungi, pentru care numărătoarea centimetrilor înălţime pare a începe de la 180 şi nu pare a se opri la 195, cu ochi luminoşi, nas fin, extrem de frumos sculptat, buze roşii şi pline şi o piele de gheaţă, alb-strălucitoare. Zăreşti, de alta parte, la acelaşi standard de înălţime, trupuri vikinge, cu spate lat şi barbă blondă şi deasă, energii radiind din membre musculoase, puternice, savurînd timpul în cafenelele din oraşul vechi.
Ele
sunt prinţese sau elfi, şuviţe înalte, mişcîndu-se uşor pe străzile înguste ale oraşului, în şoaptă, pe bicicletă sau pe jos, la orice vîrstă, la fel de delicat şi difuz. Blondul părului lor e ca albastrul nostru de Voroneţ: nu poate fi replicat, e de culoarea nisipului inundat de mii de ape. Pe cele mai multe le-am văzut purtînd un zîmbet implicit, reţinut şi abstract şi cercei cu perle, confirmîndu-le regalitatea.
Limba
Fonetic, găsesc suedeza ca un soi de joc cu bile zornăitoare, aflat undeva între engleză, olandeză, germană, turcă şi japoneză. Acelaşi spirit ludic al limbii, sunete prelungi, unele flexate, altele curgînd, care mă nelămuresc şi nu ştiu să zic dacă sună a tril discret, mugit tînăr sau un clipocit de izvor de munte, care păstrează în surdină şi atent tonalităţi joase şi grave.
Case
O arhitectură aparte percepi din crenelurile specifice Stockholm-ului. În culori saturate, foarte rar pasteluri, casele lor au forţă individuală şi armonie colectivă. Nu ştii, însă, că unele case, aflate în afara vechii graniţe a oraşului, sunt construite pe gunoi, pe munţi de deşeuri pe care, odată, oamenii acestor locuri îi construiau aruncînd "peste gard" tot ce nu le folosea. Vezi, din cînd în cînd, cîte o casă înclinată, fără pretenţiile sau cauzele turnului din Pisa, dar cu acelaşi viitor: din ce în ce mai multe grade spre pămînt, cu fiecare an ce trece.
Regalitatea muzeu
Vezi fotografia familiei regale aproape peste tot, dar dintr-un fel de respect şi nu de impunere, ca pentru o reamintire permanentă a ceea ce îi defineşte ca neam: caracterul imperial. Din cîte mi s-a zis, membrii casei regale sunt extrem de discreţi, ei nici nu locuiesc în capitală. Palatul Regal, ca multe alte locuri, funcţionează ca muzeu şi poţi alege să îl vizitezi după ce vei fi văzut locul unde s-au născut Premiile Nobel sau Greta Garbo.
Părinţi
Taţii împing landourile, mămicile merg în spate, cu mîinile în buzunar sau atîrnînd de vreo geantă. Pare că nimic nu e neobişnuit. Taţii îşi hrănesc puii şi intră în concediu paternal la alegere, respectiv fără a fi ameninţaţi de restructurare.
Suedezul tînăr are copii mici şi pentru că poate pleca 7 luni în concediu postnatal! Wow... Ce "beneficiu"... Şi, cu toate astea, e văzut ca atare, pentru că în alte ţări europene, în 3 luni părintele se întoarce la muncă şi îi întoarce spatele, pe timp de zi, bebeluşului său. Ce e de poveste, pe undeva, e că pe străzi se perindă întreaga familie, adică ambii părinţi cu toţi copiii după ei, în zile de săptămînă şi nu în parcul duminical.
Separări
Nu-mi pot imagina cum o naţie atît de cerebrală pe cît par a fi suedezii, înregistrează, după unele opinii, rate alarmant de ridicate pentru divorţ (60%) şi suicid (11 la 100.000, pe an, conform OECD statistics 2009), într-un clasament în care România nu apare în primele 34 de ţări şi în care în primele 14 locuri se îngrămădesc toate statele nordice, Coreea de Sud, Japonia şi Ungaria.
Mi-am explicat aşa: cam o lună şi jumătate pe an, e lumină doar trei ore pe zi. Şi din cauza acestui lucru, poate, ratele sunt atît de ridicate. Acesta este, de asemenea, şi unul dintre motivele pentru care nu poţi cumpăra băuturi alcoolice cu o concentraţie mai mare de 3,5% alcool decît dintr-un singur loc, în Stockholm şi "cu porţia". Altfel, poţi mima interes pentru călătorii în afara graniţelor, unde e zonă liberă pentru acest tip de viciu. Există un vapor care pleacă, implicit-special pentru acest scop, din Stockholm spre Norvegia. În 24h e înapoi.
Încheiere
Ce frumos a fost în Stockholm şi ce diferit! Şi ce linişte şi încremenire, parcă dinaintea unei furtuni...
