Fasten your seat belt! 189 locuri ale sufletului meu călător

Citiţi cuvântul înainte al acestei cărţi.


Pentru mine Buenos Aires este un loc special, cald şi prietenos, în care te simţi ca acasă, chiar dacă eşti pentru prima oară şi totul este nou în jur. Nu este totul concentrat la un loc, ci fiecare cartier al oraşului are specificul lui. Arta are un loc special în Buenos Aires, existând multe zone cu galerii mai mult sau mai puţin convenţionale, dar San Telmo este locul în care trebuie să ajungi dacă eşti iubitor al picturii, decoraţiunilor şi poate chiar şi al antichităţilor. Am petrecut o zi în cartierul La Boca unde casele sunt vopsite ca într-o carte de colorat. Stadionul Bombonera aparţinând legendarei echipe Boca Juniors este sufletul cartierului. Fotbalul este un sport iubit în multe ţări pe planetă, dar în Argentina este aproape o religie. Aşteptam faimoasele spectacole de tango, dar nu ştiam că există dansatori în faţa cafenelelor, profesionişti, care dansează cu o bucurie şi pasiune care nu doar te molipsesc pentru o clipă, ba chiar te fac să visezi că ai putea şi tu să dansezi la fel de frumos. Şi chiar dacă pare un pic straniu, Recoleta, faimosul cimitir cu mausoleurile sale, localizat în exclusivistul cartier cu acelaşi nume, merită o vizită, părând un oraş în miniatură, mormântul cel mai căutat fiind evident cel al Evitei Peron.

Cel mai mult în Buenos Aires m-a atras atmosfera oraşului, entuziasmul cu care, în ciuda unor perioade economice mai grele, localnicii găsesc resursele să se bucure de viaţă şi, mai mult decât atât, să transmită asta şi celor ce vin să îi viziteze, chiar şi doar pentru câteva zile.
For me, Buenos Aires is a special, warm and friendly place, where you feel at home, even if you are there for the first time and everything around you is new. It is not all concentrated in one place and every neighborhood is different. Art has a special place in Buenos Aires, and there are many areas with traditional and unconventional galleries, but San Telmo is the place to be if you are fond of painting, decorations and perhaps even antiquities. We spent one day in La Boca neighborhood where painted houses give the overall aspect of a coloring book. The legendary Bombonera Stadium where the Boca Juniors team play is the soul of the neighborhood. Football is loved in many countries around the planet, but in Argentina it is almost a religion. I was waiting to see the famous tango shows, but I did not know that there are professional dancers in front of coffee shops, performing with joy and passion, who not only catch your eye for a moment, but also make you dream that you could dance as beautifully too. And even if it seems a little strange, the famous Recoletta cemetery with its mausoleums, located in the exclusive district of the same name, is worth a visit. Seemingly a miniature city, the most sought tomb obviously belongs to Evita Peron.

Most of all in Buenos Aires city I liked the atmosphere, the joy with which, in spite of the tough economic times, residents find resources to enjoy life and, more than that, to pass this spirit to the people that have come to visit, even only for a few days.


Satele de pescari cu case colorate, frumos etalate în terase săpate pe coasta abruptă a Mării Liguriene, între Levanto şi La Spezia străbat veacurile departe de tumultul vieţii contemporane.

O potecă şerpuind printre vii şi livezi de măslini le uneşte la fel ca odinioară. Fiecare mi-a rămas în suflet în felul său particular: la plajă sau căutând suveniruri printre numeroasele boutique-uri artizanale în Monterosso al Mare, explorând pasajele şi arcadele înguste şi abrupte în Vernazza, păşind parcă într-un decor de film medieval, sau savurând delicioasa bucătărie locală la terasele îmbietoare şi cochete din Manarola. Am pornit apoi către Riomaggiore, pe Via dell'amore, porţiunea cea mai frumoasă şi pitorească a drumului care leagă cele cinci localităţi. Pe poteca săpată între mare şi coasta abruptă, plină de flori, cactuşi şi vegetaţie mediteraneană, am găsit numeroase lacăte agăţate de balustradă, o veche credinţă populară spunând că dacă doi îndrăgostiţi leagă aici un lacăt şi aruncă cheia în mare, iubirea lor va fi eternă, lucru certificat cu convingere de o inimoasă doamnă din Brazilia, care îşi aniversa în acele zile căsătoria, pecetluită acum 30 de ani... cu un lacăt aici.
The colorful fishing villages with beautiful houses arranged in carved terraces on the steep coast of the Ligurian Sea, between Levanto and La Spezzia, cross centuries away from the turmoil of contemporary life.

A path winding among vineyards and olive groves connects them just as in the past. Each of them remained in my soul with its own detail: on the beach or looking for souvenirs among the many handicraft boutiques in Monterosso al Mare, exploring narrow passages and steep arches in Vernazza, like stepping into a medieval movie setting, or enjoying delicious local cuisine in the cozy and stylish terraces of Manarola. Then I took a walk to Riomaggiore, on Via dell'Amore, the most beautiful and spectacular segment of the road connecting the five villages. The path between the sea and the steep coast is full of flowers, cactuses and Mediterranean vegetation sprinkled with numerous locks hanging by the spindle, and an old saying goes that if two lovers link a padlock here and throw the key into the sea, their love will be eternal. This notion was being endorsed by an enthusiastic Brazilian lady who was celebrating the anniversary of her wedding... which had been sealed here 30 years ago with a lock.


Deşi extrem de aglomerat din cauza turiştilor, mai ales vara, micul orăşel medieval mi-a dat mereu senzaţia de căldură, tihnă şi discreţie şi e una din destinaţiile pe care le revăd cu plăcere, fie şi măcar pentru câteva ore, de câte ori ajung pe coasta normandă. Aici, în Calvadosul Normandiei, pe malul sudic al estuarului Senei, în drumul ei spre Marea Mânecii, străvechile amintiri dăinuie de pe timpul lui Richard al III-lea de Normandia.

Port beneficiar al anilor de înflorire comercială, aproape de tranzitul mărfurilor din Rouen spre Anglia, oraşul se bucură de o gingăşie păstrată şi perpetuată până în zilele noastre, fiind extrem de artistic şi de pitoresc. Îmi amintesc de el în primul rând datorită vechiului port miniatural, plin de ambarcaţiuni şi de culori, ferestrelor bogat ornate cu flori, turnului clopotniţei bisericii Sainte Catherine (cea mai înaltă biserică din lemn din Franţa) şi poate celei mai frumoase biblioteci văzute vreodată, plină de cititori, cu pereţi complet din sticlă, aşezată chiar în faţa portului. Cu o locaţie atât de frumoasă, numărul celor care îşi doresc să se bucure de o lectură creşte, având probabil senzaţia că sunt în aer liber, pe malul apei.

Honfleur a fost dintotdeauna un pol de atracţie pentru scriitori, muzicieni şi pictori şi are un număr important de galerii de artă, încă un motiv în plus de bucurie pentru mine. Oraşul este considerat unul din leagănele impresionismului, aici Courbet, Boudin sau Monet au clădit şcoala din Honfleur. Ajuns în delicatul punct al râului ce se revarsă în mare, hoinărind printre casele specifice pescăreşti, şi nu numai, strânse în şiruri, pe uliţe, faleze, cu uşi din grinzi vechi de lemn, în stil normand, vesel colorate, mi se pare că reuşesc uneori să descifrez crochiul picturii normande. Although thronging with tourists especially in the summer, this small medieval town always gave me a feeling of warmth, ease and discretion, and it is one of the destinations I'm glad to visit again, even for a few hours, each time I reach the Norman coast. Here in Normandy Calvados, on the south bank of the Seine estuary, on its way to the English Channel, lie the ancient memories of the time of Richard III of Normandy.

The artistic and appealing port, recipient of the years of flourishing trade, close to the transit of goods from Rouen to England, preserves its tenderness to this day. I remember the town first of all because of the old miniature port, full of boats and colors, windows prettily decorated with flowers, the Saint Catherine church bell tower (the tallest wooden church in France) and the most beautiful library I have ever seen, full of readers, with glass walls, right in front of the port. With such a beautiful location the number of people who might want to enjoy reading with the feeling of being outdoors, on the waterfront, increases significantly.

Honfleur has always been a magnet for writers, musicians and artists and has a large number of art galleries, another source of joy for me. The town is considered one of the cradles of Impressionism, and here Courbet, Boudin and Monet build the school of Honfleur. Here on the delicate banks of the river which runs into the sea, wandering among the houses of the fishermen and not only, gathered in lines along the alleys and the waterfront, with old wooden beams doors, brightly colored in Norman style, I sometimes feel I manage to uncover the sketch of the Norman painting.


Cel mai bine am simţit diversitatea şi multiculturalitatea pe cosmopolita Saint Martin, cea mai mică bucată de pământ divizată între două naţiuni.

Am ales să-mi petrec nopţile în cinci locuri diferite de pe insulă, aşa că am înţeles că jumătatea olandeză este mult mai animată şi zgomotoasă - cu baruri, cluburi de noapte, cazinouri, în timp ce partea de nord, rafinată şi liniştită, aduce sofisticatul stil francez în paradisul de culori al Caraibelor - resorturi discrete cu plaje izolate, restaurante gourmet.

În faţa unor creveţi în sos creol, am luat pulsul capitalei Marigot, dominată elegant de yachturile Marinei Royale, ce răsfaţă cu bistro-uri şi magazine şic, nu departe de ritmul alert în care lumea creolă pulsează, în jurul pieţei colorate din port, cu suveniruri, bijuterii, pânze pictate şi bucătărie tradiţională.

M-am bucurat de Baie Orientale, celebra plajă a părţii franceze, cu peste 3 km de nisip alb fin, scăldat de valurile agitate ale Atlanticului, deşi nu are liniştea şi eleganţa extremă pe care le-am găsit doar pe plajele fără sfârşit cu ape turcoaz de la La Samanna. În colorata capitală Philipsburg, două străzi pietonale, întretăiate de arcade, Front Street şi Old Street, cu clădiri pastelate în stil caraibian olandez, se întind paralel cu lunga faleză a Great Bay.

În apropiere, o căsuţă de lemn, colorată şi încărcată de istorie, Guavaberry Emporium, mi-a spus povestea băuturii legendare pe bază de rom şi fructe culese doar pe această insulă. Pe Maho Beach, lângă aeroport, tabelul sosirilor este afişat şi la barul de pe plajă, pentru că aici, avioanele coboară foarte jos, înainte de aterizare, spre deliciul turiştilor.

Privind la neobişnuitul semn "Atenţie avioane!", am aşteptat şi eu cu nerăbdare şi cu o caipirinha în mână, momentul ideal pentru a imortaliza amuzanta situaţie.
Nowhere else have I so keenly felt diversity and multiculturalism as in Saint Martin, considered the smallest piece of land divided between two nations (the French and the Dutch).

I chose to spend my nights in five different places on the island, and I came to see that the Dutch side is more animated and noisy, with bars, nightclubs and casinos, while the quiet and refined northern part brings the sophisticated French style into the paradise of Caribbean colors: distinct resorts with isolated beaches and fine restaurants.

Enjoying some shrimp in Creole sauce, I took the pulse of the capital Marigot, elegantly dominated by the yachts of Marina Royale, which indulges visitors with bistros, cafes, art galleries and tasteful shops, not far from the colorful port market where Creole life pulsates with vibrant rhythm, as shoppers pick up souvenirs, jewelry and painted canvases and sample traditional cuisine.

I enjoyed Baie Orientale, the famous beach on the French side, more than 3 km of fine, white sand, lapped by the agitated waves of the Atlantic, although it lacks the utter tranquility and elegance that I found only in the endless beaches and turquoise waters of La Samanna. In the dynamic capital Philipsburg, two pedestrian streets, crossed by arcades and narrow alleys - Front Street and Old Street, with pastel buildings in the Dutch Caribbean style - run parallel to the mile long waterfront of Great Bay.

An old wooden cottage, colorful and full of history, Guavaberry Emporium, told me the story of the legendary drink made of rum and fruit collected only on this island (guavaberry). At the Maho beach entrance, near the airport, the arrivals are also displayed at the beach bar, because here the planes get very low before landing, to the delight of tourists.

Looking at the unusual warning sign: "Attention: aircraft!", I also waited, with excitement, with a caipirinha in my hand, for the best moment to capture this unusual situation in a photo.


În Japonia spaţiilor de locuit mici, paradoxal distanţele mi s-au părut mari şi consumatoare de timp, în cu totul alte proporţii decât eram învăţat din Europa şi atunci chiar trasee ce par scurte îţi captează energia şi timpul pentru multă vreme. Relativ aproape de Tokyo (asta însemnând în limbaj local - minim o oră şi jumătate) şi înglobat de periferia metropolei, fiind unul din primele porturi deschise comerţului internaţional după perioada de izolare a Japoniei, Yokohama s-a dezvoltat rapid de la un sat de pescari la cel de-al doilea oraş al ţării. L-am simţit extrem de modern şi cosmopolit, dar în acelaşi timp tradiţional, cu grădini japoneze, în care poţi admira privelişti feerice de cireşi înfloriţi atât de îndrăgiţi şi fotografiaţi de turiştii din întreaga lume, dacă ai noroc şi călătoreşti în perioada potrivită. După o explorare de durată prin China Town-ul local, unul din cele mai mari din lume, cu sute de tarabe ce vând mâncare proaspătă, am descoperit în cealaltă parte a oraşului, aproape de apă, minunate restaurante de sushi din care am plecat cu dificultate, nu doar pentru că mâncasem un pic prea mult nigiri, maki ori sashimi. Am petrecut cel mai mult timp în Minato Mirai 21, un cartier de zgârie nori pentru birouri şi magazine pe marginea apei ce se transformă într-un spectacol de lumini o dată cu venirea serii. Posibilităţile de shopping sunt copleşitoare şi nedocumentat în avans nu mi-a fost uşor să găsesc relativ repede ceea ce îmi doream.

În contrast cu modernismul clădirilor, trecătoarele purtau în orice moment al zilei, aproape fără nici o excepţie, pantofi cu toc şi elegante umbrele de soare old-fashion, rafinat asortate vestimentaţiei, învăluite într-o eleganţă demnă de invidiat chiar şi pentru bătrânul continent. Oferta locală de distracţii este generoasă - un exemplu fiind uriaşul parc aşezat chiar pe malul mării, ce are câteva din cele mai moderne şi rapide roller-coastere, dar pe care n-am avut curajul să le testez. Acestea intră inclusiv în tunele în pământ, pentru ca la ieşire să treacă printre miile de jeturi de apă care ţâşnesc făcând probabil experienţa de neuitat. Paradoxically, in Japan, where living spaces are really small, the distances seemed to me impressive and time-consuming. Everything was completely different from what I knew in Europe, and for this reason, even distances that seem to be short can tire you for a long time. Relatively near to Tokyo (meaning in local language at least an hour and a half) and incorporated in the outskirts of the city, Yokohama was one of the first ports opened to international trade in Japan after the period of isolation, and quickly grew from a fishing village into the country's second city. It felt tremendously modern and cosmopolitan, but also traditional, with Japanese gardens, where you can admire the dreamlike sights of the cherry blossom trees that are so cherished and so often photographed by tourists from all around the world, if you are lucky and travel at the right time. After a sustained exploration of the local China Town, one of the largest in the world, with hundreds of stalls that sell fresh food, I discovered, the other side of the town, close to water, great sushi restaurants that we struggled to leave, and not only because I had eaten a little too much nigiri, maki and sashimi. I spent most of my time in 21 Minato Mirai, a district with skyscrapers, offices and shops on the water bank, which stages a light show at nightfall. The shopping possibilities are overwhelming, and because I had not been paying much attention in advance, it wasn't easy to find quickly what I wanted.

In contrast with the modernism of the buildings, the women passing by wore, at all times of day, almost without exception, high heels and carried elegant old-fashioned umbrellas, subtly matching their clothing. They exuded a dignified elegance, enviable even on the old continent. The possibilities of having fun are extensive - an example being the huge park located on the seashore, which has some of the most modern and fastest roller-coasters, but which I didn't have the courage to test. They enter underground tunnels and thousands of water jets at the exit will surprise you, making the experience unforgettable.