Jurnal de înaripată

Montatul aripilor îmi ia o groază de timp dimineaţa, mai ales că al meu e foarte matinal şi doarme într-un pat supraetajat cu o scară şubredă, aşa că trebuie să-mi mişc penele rapid ca să fiu sigură că nimereşte toate treptele. Am încercat odată să dorm cu aripile pe mine, dar m-am trezit plutind de pe un nor pe altul. O vreme mi s-a spus "Somnambula" din cauza asta...

Toată lumea se întreabă de unde le ia şefu', unii zic "struţ decolorat", eu aş merge, mai degrabă, pe "flamingo albinos", după textură. Ştiu doar că un prieten şi-a rupt odată o aripă într-o încăierare dintre doi tipi (al lui era, bineînţeles, ăla mai slab care lupta din principiu) şi când şi-a depus cererea la Departamentul Reînnoire Echipament i-au spus că, momentan, nu mai au pe stoc. Tipul n-a umblat mult într-o aripă, însă e clar că ei le iau de undeva, din moment ce au un distribuitor şi un anumit stoc. Adică, îmi imaginez că dacă ar fi "magice" sau ceva, ar trebui să fie inepuizabile. Oricum, se întreţin foarte greu, dar e cam cel mai mişto obiect de recuzită, singurul aşa... emblematic, în rest, cămăşile albe nu au nimic neobişnuit. Mi-e dor de rochiile mele de vară. Mă scoate din sărite chestia asta cu invidia dintre noi, mi-ar plăcea să fie mai colorat pe aici. Şi treaba cu părul bucălat e cam nasoală. Nu mă prinde.

Nu prea înţeleg toată chestia asta cu tătuca Lucifer, să n-ajungem ca el, să nu râvnim la ce au ceilalţi, bla bla, adică, el a avut ce-a avut cu şefu', nu cu prietenii lui, sau cel puţin aşa ştiam eu de jos, aici poate o fi alta povestea. Trebuie să întreb... Nu mă înţelegeţi greşit, Raiul chiar e cel mai frumos loc pe care l-aţi putea vedea vreodată (şi pe care o să-l vedeţi, probabil, dacă daţi ortu' popii înainte să comiteţi vreun păcat grav sau să se redecoreze ceva pe aici), doar că uneori mă mai apucă nostalgia după viaţa de pământean şi "canoanele ei lumeşti", cum se spune. De asta şi scriu... Mi-e dor de familie. Nu i-aş aduce aici cu mine. Aş vrea doar ca şi ei să mă vadă. Aaa, pământenii nu ne pot vedea pentru că aşa vrea şefu'. Asta nu înseamnă că acum suntem făcuţi din fum sau cineştiece.

Încă nu m-am obişnuit cu locurile, sunt relativ nouă, mai încurc norii, dar, în rest, mă descurc. Nici nu prea am timp să stau pe-acasă, sunt cam toată ziua pe teren, şi, cum spuneam, al meu e şi foarte matinal, şi foarte petrecăreţ. Doar eu l-am crescut. Deşi, la faza cu petrecăreala seamănă mai mult cu taică-su. Mă bucur într-un fel că nu mi l-au dat pe el în grijă, aş fi stat şi acum în garaj cu capul sub capotă ca să mă asigur că-i merge motorul. Şi da, dacă vă întrebaţi, uneori rezervorul de benzină se mai umple şi singur, miraculos. Nu foarte des. Nu avem voie să intervenim asupra lucrurilor ex-anima (sau ceva de genul ăsta) decât în cazuri foarte grave şi în funcţie de numărul de rugăciuni prealabile.

Când am ajuns, am primit de la cei de la Departamentul Instruire o listă mare cu Regulamentul de Ordine Exterioară (bineînţeles, aici nici nu ai nevoie de un Regulament de Ordine Interioară pentru că ar fi de-a dreptul pleonastic) cu tot cu lista de echivalare.

"Tatăl nostru" = 30 pct (e ca primul nivel la jocurile pe calculator, îl treci şi cu ochii închişi)
"Cuvine-se cu adevărat" / sau orice altă rugăciune cu şi despre Fecioara Maria = 50 pct (bonus: 20 pct pentru acatiste sau paraclis)
"Împărate ceresc" = 60 pct (mie asta mi se părea de-a dreptul uşoară) + orice pomenire a Sfântului Duh în rugăciuni = 10 pct
"Crezul" = 100 pct
+ o mulţime de alte rugăciuni pe care încă mai trebuie să stau cu cartea în faţă ca să le recunosc...

Secţiunea Junior:
"Doamne-Doamne, ceresc tată" = 100 pct (aici, în general, sunt mai permisivi...)

Şi, bineînţeles, secţiunea Penalizări:
Înjurături generice = - 20 pct (am o mare problemă cu cuvântul "generic", al meu, de exemplu, foloseşte "pizda mă-sii", ceea ce nu pot cataloga drept "generic", deşi s-ar putea să fiu vădit subiectivă, dar am semnalat Departamentului Întocmire Reguli necesitatea unei categorii "obscene", ca să nu mai vorbim de o categorie "maternă", lăsând la o parte subiectivitatea mea; încă nu mi-au aprobat cererea...)
Înjurături care-l pomenesc pe tătuca Lucifer, sub orice altă denumire = - 30 pct
Înjurături cu şi despre lucruri sfinte = - 50 pct
Înjurături cu şi despre Persoane sfinte = - 100 pct

Mă gândeam într-o zi, cum ar fi dacă la finalul vieţii rezultatul ar fi zero. Adică suma lucrurilor bune şi a lucrurilor rele ar da zero. Unde-l trimiţi? Există alte zeci de pagini de anexe şi de excepţii care confirmă regulile, fiecare cu un punctaj bine stabilit, pentru fiecare circumstanţă în parte, şi tu trebuie să stai să-i calculezi fiecare gest şi fiecare cuvânt până la "Marele Egal", dar... cum ar fi dacă tot calculul ăsta la final ar da zero? Nu ştiu dacă vreunul de pe aici a păţit asta, am să mă interesez. Îmi imaginez că ar fi corect să-l trimiţi înapoi şi să vezi ce face. Să-i dai o perioadă de probă decisivă. Cred că aşa se explică învierile subite. Bine, nu învierea aia, şefu' e şefu'... Dar toate poveştile pe care le-am auzit pe pământ cu "moarte clinică" sau "minuni pe patul de moarte". Cred că oamenii ar merita să ştie că viaţa lor e simplă matematică. Sau simplă contabilitate, mai bine spus.

Oricum, condicile sunt cel mai greu lucru de făcut aici şi cele mai plictisitoare. Apoi urmează, după cum spuneam, întreţinerea şi îngrijirea aripilor. Apoi, duminicile şi sărbătorile calendaristice. N-ar trebui să spun asta, dar suntem o adunătură de înaripaţi care cântă în cor. Nici nu ştiu cum am ajuns aici. Bine, nu cred că jos mai cântă cineva în cor... deci, nu pot să mă plâng. Dar, zău, e o plictiseală de moarte, şi-ţi mai laşi şi pământeanul nesupravegheat. Am un coleg de nor care şi-a pierdut omul pe căi greşite (dacă înţelegeţi ce vreau să spun) fix în timpul unei întâlniri din astea periodice de proslăvire şi a muncit apoi dublu ca să-i bage minţile în cap.

Eu am noroc cu al meu. Cu toate că mă epuizează. Şi mă duce în tot felul de locuri dubioase pline de fum de ţigară. E un băiat cuminte... Dacă o ţine tot aşa, o să ajung cu el la "Pământeanul lunii".