lui Jim Dezart
Întrerup vreme de două articole seria britanică ca să nu las să treacă 17 martie - Lá Fhéile Pádraig (citită aproximativ: lo ei-lu po-rig) fără să vă spun câte ceva despre Irlanda şi sufletul irlandez, deosebit de încâlcit. S-ar zice că nu am plecat prea departe ci doar am traversat marea Irlandei şi ne vom opri într-un Pub pe aceste meleaguri - răgaz de câteva pahare (sau mai corect "Pints") de Guinness sau Murphy's şi o poveste...
Am încercat deunăzi să văd care dintre "simbolurile" irlandeze le sunt cunoscute prietenilor şi colegilor mei - mai din auzite, citite, vizitate, văzute, gustate, testate, plăcute ori detestate... Am alcătuit o listă cu elementele semnificative pe care aş dori să o completez dacă sunteţi de acord şi cu ajutorul vostru. Pentru asta v-aş ruga să-mi trimiteţi un mesaj în acest sens la adresa: [email protected] cu subiectul Irlanda.
Ziua de Sf. Patrick este o ocazie deosebită de sărbătoare pentru irlandezii de pretutindeni şi oferă în fiecare an o oportunitate perfectă pentru celebrarea culturii şi tradiţiilor lor într-o atmosferă caldă, cu un umor de calitate, savurând mâncarea şi băutura specifice.
Întâmpinându-şi vizitatorii cu "O sută de mii de urări de Bun venit" (Céad Míle Fáilte), locuitorii insulei de smarald sunt renumiţi prin ospitalitate. De la bun început te vor aşeza la masa lor şi te vor îmbia să le guşti bucatele gătite simplu, nu foarte elaborat, cu tehnici complicate... ci simplu şi economic. Din belşug ar putea oricine să creeze feluri de mâncare care mai de care mai sofisticate - arta constă în hrănirea familiei când eşti sărac. Mâncărurile irlandeze sunt sănătoase, hrănitoare şi săţioase, din ingrediente naturale oferite de pământul fertil, sau apele generoase care scaldă insula.
Cultura celtică irlandeză nu are influenţe romane şi nu s-au păstrat referinţe la acest popor "barbar". Abia după sosirea lui Sf. Patrick (secolul V, aprox. anul 462) şi răspândirea Creştinismului apar în scrieri detalii privind obiceiurile (inclusiv culinare) celţilor din Irlanda. Dieta lor cuprindea o largă varietate de lactate, brânzeturi şi unt.
În secolele următoare, Irlanda a fost ocupată de vikingi, normanzi, englezi ajungând astfel familiile irlandeze să lucreze pământul natal, în arendă, pentru cei care-l stăpâneau - englezi sau scoţieni. De aici au apărut şi tensiunile dintre aceste naţii. Pământul avea o importanţă deosebită şi era un "vis" pătimaş (cine a citit Ion şi nu numai, va spune: "poate nu doar pentru irlandezi") ca să devină proprietarul pământului. Pe irlandez însă, acest vis l-a făcut să plece mai ales spre tărâmul tuturor posibilităţilor, America.
Cum averea era judecată după mărimea cirezii, bovinele erau crescute mai ales pentru lapte - fiind rareori sacrificate. Şi azi carnea de vacă este apreciată ca fiind mai specială. Porcinele şi ovinele sunt din totdeauna crescute aici pentru a fi sacrificate şi preparate cu grijă, găsind o "întrebuinţare" pentru fiecare bucăţică mai grasă sau nu. Carnea de vânat, mai ales cea de porc mistreţ este de asemenea apreciată.
Dintre legume cartoful, varza şi rădăcinoasele sunt foarte prezente în bucătăria celtă. Pescuitul este o altă îndeletnicire străveche. Apele (atât marea cât şi apele dulci) oferă cu generozitate irlandezilor, peşte şi scoici. Somonul este considerat şi aici regele peştilor. Dintre scoici aş aminti mai ales midiile şi stridiile - pe care le puteţi găsi şi în magazinele alimentare de la noi.
Se spune că frumoasa Molly Malone bântuie şi azi străzile Dublin-ului cu roaba sa strigând "Cockles and Mussels, alive, alive-oh" ("cockles şi midii" vii de vânzare)! "Molly Malone" este un cântec popular, cântat deseori în Pub-uri. Aşa cum e şi "Washerwoman" pe care vă invităm să îl ascultaţi.
Stridiile sunt asociate astăzi cu înalta societate, poate gândul vă va duce către efectele afrodisiace de care se vorbeşte ... dar nicidecum nu vă veţi gândi că aceste moluşte erau hrana săracului şi un simbol pentru vremuri grele, de foamete. Erau vândute la găleată (nu cu duzina sau la bucată) şi deseori erau oferite gratis de "cârciumari" şi hangii. Pentru irlandezi sezonul stridiilor îl reprezintă lunile care au în denumirea lor litera "r" (din septembrie până în aprilie) când sunt culese din apele curate ale golfului Galway. În afara sezonului (mai-august) stridiile provin din crescătorii din Pacific.
Nici o masă nu ar fi completă în Pub-ul irlandez fără o bere sau un whiskey, un cântec şi o poveste. "O băutură vine înainte de o poveste" (Is túisce deoch ná scéal)
Este o veche zicală irlandeză: "Pe vorbă nu se pune taxă". De aceea în Irlanda, ai liber la vorbit - se vorbeşte mult, cu tâlc, cu patimă, veselie şi de inimă albastră... Acest lucru mă duce cu gândul şi la o vorbă de pe la noi "Urâtul din ce-i făcut - din omul care-i tăcut"... Să vorbeşti cu elocvenţă este considerat la irlandezi un har de preţ şi dacă săruţi Piatra Blarney poţi primi în dar o uşurinţă şi o naturaleţe în vorbire. Vei vorbi lesne tuturor şi într-un mod convingător. Acest simbol îl reprezintă de fapt o piatră din turnul castelului Blarney -cică vrăjită. Ca să o poţi săruta trebuie să te laşi pe spate, ţinându-te de nişte bare de metal ca să ajungi la locul norocos, binecuvântat.
Nu mi-a venit să cred când într-o căutare pe Internet am dat şi de un sit care oferea o simulare şi chiar o diplomă pentru sărutul unei pietre Blarney virtuale. Mare-i grădina Domnului...
Departe de mine ambiţia de a epuiza în doar câteva articole tot ce aş putea spune despre irlandezi. Un lucru este însă clar: trebuie să recunoaştem că sunt speciali! Ne distrează sau ne irită, îi iubim sau îi urâm... depinde de fiecare... ei creează oricum o impresie şi nu-ţi pot fi indiferenţi.
Sunt un popor "corect" - nu vorbesc niciodată de bine unii despre alţii. Freud comenta: "Irlandezii sunt specimene pentru care psihanaliza nu este aplicabilă". Un irlandez va lua mereu în râs un lucru serios şi va trata cu mare seriozitate o glumă...se va îngrijora de faptul că nu este nici un motiv de îngrijorare - nu degeaba este atât de renumit Murphy cu legile sale.
Ce-ar spune alţii despre ei? - v-am tradus un scurt poem al unui necunoscut:
"Ce-aş putea zice despre irlandezi?
cei complet nepractici, niciodată previzibili,
uneori irascibili, aproape inexplicabil,
irlandezii. ciudat amestec de sfială,
mândrie şi îngâmfare
şi refuz îndărătnic să bată în retragere.
el este întotdeauna dispus la harţă şi bătaie,
şi totuşi zâmbetul unui copil
îi umple sufletul de încântare.
ochii săi se umplu cel mai uşor cu lacrimi
deşi puterea lui e cea mai potrivită
să-ţi gonească teama.
ura lui este atât de intensă pe cât
e de nemărginit devotamentul său
şi nu e cale de mijloc pe care el o va alege.
este sălbatic şi este blând,
este bun şi este rău,
este mândru şi este umil,
este vesel şi este trist,
este îndrăgostit de ocean,
de pământ şi de cer
e înamorat de frumuseţe, oriunde s-ar găsi ea,
este victorios şi victimă, o stea şi un nor,
dar mai ales e irlandez,
îndrăgostit de D-zeul său."
Un simbol irlandez important cu care şi închei acest articol, este trifoiul ("Shamrock") - respectiv trifoiul cu trei foi. Cifra trei are o semnificaţie aparte (http://www.lincolnu.edu/~focal/docs/triads/triads.html) pentru celţi: trecut, prezent, viitor / cer, pământ, adâncuri / Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh. În predicile sale Sf. Patrick a folosit trifoiul ca exemplificare a crucii şi Sfintei Treimi.
Ca să înţelegem câte ceva din filozofia de viaţă a irlandezilor vă invit să mergem de Ziua de Sf. Patrick (17 Martie) la un Pub irlandez să gustăm berea, whisky-ul, bucatele. Să vorbim "vorbire", să le ascultăm poveştile spuse cu un accent inconfundabil şi toasturile "pline" de înţelepciune populară:
"Fie ca norocul irlandezului să te însoţească mereu! "
0 comentarii
Arhiva rubricii
Babette reîncărcatăCârciumiChick partyBucătăria îndrăgostiţilor - Reţete afrodiziace: ştiinţă veche, gusturi noiÎntre acteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Homo edensPublicitate