Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Fractalul Epic

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

De ce iubim bărbaţii?


Sabina Balan

09.11.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
... pentru că poartă bluze ce le pun în evidenţă umerii şi ne imaginăm mereu că arată cel puţin la fel de bine goi, pentru că ne dau fluturi în stomac când îşi pun mâna pe talia noastră şi ne privesc în ochi sau îşi apropie coapsele de ale noastre. Pentru că mint frumos şi dau un sens sânilor, pentru că au mâini şi buze care te-ar face oricând să te simţi bine şi pentru că fac parte din procesul de creaţie. Pentru că sunt acolo când ţi se strică instalaţia sau când se ia cineva de tine, gata să-şi manifeste masculinitatea, pentru că folosesc parfumuri de mosc şi santal şi te dezbracă din priviri şi pentru că poţi să-i faci să îţi plătească chiria doar cu un sărut. Pentru că ne machiem pentru ei, îmbrăcăm rochii mulate şi bikini, ţinem cure de slăbire şi ne fac să ne simţim frumoase chiar dacă ne găsesc seara în pijamale, nemachiate şi cu două kilograme în plus, pentru că avem fantezii cu pianişti boemi cu degete zvelte şi albe, păr ondulat şi cămăşi descheiate la primii nasturi. Pentru că definitivează noţiunile de tango şi toate celelalte dansuri care ne dau fiori, sărutul, sărutul franţuzesc, sex şi, nu în ultimul rând, pentru că ne dau posibilitatea de a deveni mame.
 
Pentru că adormim alături de ei şi îi îmbrăţişăm de fiecare dată când alunecă în panta somnului şi-şi uită trupurile mari pe pat, lângă noi. Pentru că ne lasă să ne simţim utile, pentru că ne dau impresia că au nevoie de noi şi pentru că ne lasă să-i salvăm chiar şi atunci când ar putea să se salveze singuri. Pentru că orice femeie vrea să salveze măcar o dată un bărbat de la singurătate. Pentru că ne întreabă dacă ne e frig şi ne oferă haina lor, cu preţul propriei lor călduri. Pentru că ne deschid uşile şi ne lasă să păşim primele, ştiind că noi ştim la ce se uită ei de fapt şi că ne-am dori să se uite chiar şi atunci când n-o fac. Pentru că se simt obligaţi să plătească, uneori, şi pentru că ne refuză subtil atunci când noi ne oferim să plătim. Pentru că e interzis ca un bărbat să aibă mai multe soţii. Pentru ne lasă să le culegem scamele de pe haine, să le aranjăm gulerele sau să le facem nodul de la cravată. Pentru că învăţăm să facem un nod la cravată chiar înainte să apară un bărbat în viaţa noastră, doar de dragul acelui moment. Pentru că ei ştiu că nimeni nu face un nod la cravată mai bine decât o femeie. Pentru că pot să desfacă borcane. Pentru că gătesc pentru noi, pentru că noi gătim pentru ei şi pentru că întotdeauna mâncăm împreună. Pentru că fac concesii. Pentru că ne iartă. Pentru că îşi cer iertare. Pentru că îşi ascund masculinitatea undeva în interior, după straturile superficiale de haine şi piele şi ne lasă pe noi să o descoperim treptat. Pentru că îşi postulează masculinitatea, dar ne lasă pe noi să-i desfacem ca pe nişte dulăpioare şi să găsim înăuntrul lor lucruri dulci şi pufoase. Pentru că îşi lasă barbă. Pentru că se joacă cu animalele, pentru că ţin copiii mici în braţe şi, nu în ultimul rând, pentru că au mame pe care le iubesc.
 
Pentru că sunt duri, pentru că au părul lung şi ascultă rock, pentru că ascultă Maria Răducanu, pentru că ne dedică melodii şi pentru că le fredonează. Pentru că fumează. Pentru cum fumează, cum îşi aprind ţigările, cum le ţin între degete şi cum dau drumul fumului să iasă printre buzele lor. Pentru toate reclamele la after shave din lume. Pentru că oftează. Pentru că plâng şi nimeni nu-i vede. Pentru că-i citesc pe ruşi, pe Nichita, pe Shakespeare şi pe unii filosofi. Pentru că nu dau citate celebre în condiţii neprevăzute. Pentru că văd filme bune. Pentru că pictează. Pentru că ştiu să folosească o bormaşină. Pentru că ei sunt cei mai buni în orice meserie din lume. Pentru că ei ştiu că nu ar mai fi cei mai buni în orice meserie din lume fără noi. Pentru că ne zâmbesc pe stradă fără ca noi să-i cunoaştem. Pentru că sunt actori. Pentru că ne privesc subtil în mijloacele de transport în comun. Pentru că şi noi facem asta şi ne imaginăm cum ar arată nunta noastră. Pentru că se aşează în genunchi când ne cer în căsătorie şi, în definitiv, pentru că, odată şi-odată, ne cer în căsătorie. Nu în ultimul rând, pentru că scriu şi ei articole drăguţe despre femei şi îşi aduc aminte pe 7 martie că a doua zi trebuie să cumpere flori.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer