tabernacul

el trecea stânjenit pe stradă
cu ochii în pământ ridicându-i doar pentru a îngâna un salut
ştia pe de rost
casele, grădinile mici, câinii
vecinii care-l urmăreau cu privirea

lumina verii cădea peste casă ca pânze proaspăt vopsite în culori aprinse
stacojiu purpuriu ocru galben
se schimbau decolorându-se de soare
tot mai uscate
arse
în camera mea cu miros de cărţi şi de vechi
podeaua se umflase, valuri din lemn gălbui în ale căror goluri ne aşezam căutând puţină răcoare
 
ce faceţi acolo? am auzit pe neaşteptate vocea mamei,
venise mai devreme de la lucru fără s-o simţim, îi văzuse sub cuier pantofii,
ce faceţi acolo? s-a răstit tata trântind o uşă, făcând să sară varul de pe perete
paşii lui greoi apropiindu-se de uşa dincolo de care ne aflam goi cu braţele lanţuri
am vrut să spun învăţăm pentru toamnă dar mi s-a părut că nu ţine
am îngheţat
stăm de vorbă, a spus el atât de firesc, atât de sigur încât n-au deschis
am început să rostim chinuit cuvinte îmbrăcându-ne totodată
ieşeau fără sens
vorbisem mereu cu buzele, cu limba şi cu dinţii cuvinte de carne, sunete mute sau sparte
mi-a venit în minte o rugăciune, am început s-o rostesc cu glas tare el a început să repete după mine
iartă-ne doamne, păcatele făcute cu voie sau fără voie,
iartă-ne păcatele din iluzie, păcatele din vis, păcatele împlinite sau neîmplinite,
păcatele din minciună, păcatele din prefăcătorie sau înşelăciune,
păcatele din becisnicie, păcatele din poftă neînfrânată,
iartă-ne păcatele făcute ziua sau pe întuneric,
păcatele tăinuite sau păcatele date în vileag,
iartă-ne păcatul cu ochii, păcatul cu sufletul, păcatul cu trupul
lumina cădea peste casă ca pânze proaspăt vopsite schimbându-şi culorile
una după alta
decolorate de soare
uscate
arse