Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Fractalul Epic

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Yala


Sabina Balan

14.12.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Câine nu, că face mizerie, pisică nu, că lasă păr, peruşi nu, că fac gălăgie... Hamsteri?

Interiorul unui pet-shop, cuşti, animale în cuşti şi cutii cu mâncare peste tot, pe rafturi. Un bărbat şi o femeie stau la casă şi se uită unul la celălalt. Femeia are ochelari, părul prins la spate şi ţine mâinile încrucişate peste geaca groasă de fâş gri. Bărbatul ţine o mână pe tejgheaua magazinului, din spatele căreia o vânzătoare tânără îi priveşte, zâmbind exagerat. Bărbatul se uită la exponatele de pe pereţi şi spune:
- Nu, că dacă îi scapă pe jos, le sar ochii.

Femeia îşi dă ochii peste cap şi ridică tonul:
- Ei na, să aibă grijă de ei!... Peşti?
- O să se plictisească cu peştii.
- Atunci ce?

Vânzătoarea intervine, făcând un gest cu mâna pe care l-ar face un curator într-o galerie de artă, arătând spre un tablou:
- Mai avem nişte broaşte ţestoase de apartament...

Fleoşcăială peste tot. Sunet de paşi prin zăpada topită. Pe o străduţă de cartier, nişte muncitori căţăraţi pe o scară, repară beculeţele colorate de la instalaţia de sărbători ce atârnă de la un capăt la altul al străzii. În capătul străzii se vede curtea unei şcoli plină de copii care aleargă şi aruncă bulgări. O fetiţă de vreo 6-7 ani, iese din curtea şcolii fără să salute pe nimeni, cu capul în jos. Are o geacă de fâş bej şi un ghiozdan kaki care îi stă lipit de spate ca o carapace, îl ţine cu mâinile de bretele şi merge pe străduţă, trecând pe lângă scara muncitorilor. Din spatele ei vin doi băieţi cam de aceeaşi vârstă, alergând. Ajung în dreptul ei, îi pun piedică şi o împing în nişte tufişuri din lateral, pline de zăpadă, apoi ţipă "Crăciun feeeriiiciiit!" şi fug râzând. Fata cade pe ramurile tufişului, acoperindu-se de zăpadă. Se ridică repede, nervoasă, roşie la faţă, se scutură de zăpadă, se uită în jur, îşi trage ghiozdanul de bretele şi îşi continuă drumul îmbufnată.

Fetiţa deschide uşa unui apartament, gâfâind. Intră într-un hol micuţ şi începe să se dezbrace. Din bucătăria de lângă iese mama, fericită, ştergând o farfurie.
- Ce faci, mami, cum a fost ultima zi de şcoală?
- Am cântat colinde toată ziua.
- Ce frumooos...

Tatăl apare şi el din sufrageria de vis-à-vis cu un cuţit mare în mână, e plin de aşchii de lemn pe haine. Se uită la femeia care îl priveşte insistent şi apoi se întoarce în sufragerie. Strigă de acolo.
- Şi, cum a fost azi la şcoală, tati?

Fetiţa îşi dezleagă şireturile de la ghetuţe, ridică capul încruntată.
- Am zis... Am cântat colinde.

Tatăl apare din nou, cu mâinile la spate. Mama merge repede lângă el. Ajung amândoi în faţa fetiţei care îi priveşte uimită.
- Hai că la tine a venit Moşu' mai devreme, pentru că ai fost cuminte... Eşti gata?

Fata se luminează la faţă, zâmbeşte şi îşi aranjează părul după urechi.
- Da!

Mama ia de la spatele tatălui un acvariu mic cu o creatură verde în ea şi o întinde în faţa fetei. Amândoi strigă: "Tadaaaaa!" Fata ia acvariul în care pluteşte o carapace de broască ţestoasă, îi piere zâmbetul.
- Ce-i asta?
- O broscuţă ţestoasă!
- E moartă.
- Nu, mami, e doar speriată. Aşa se ascund ele...
- Eu voiam un căţel.
- Unde să ţinem, mami, căţelul? Doar am vorbit cu tine despre asta. Şi broasca e drăguţă, o să vezi, o să te distrezi cu ea.
- Sunt cele mai înţelepte animale, să ştii...

Fetiţa merge tăcută, privind broasca din acvariu până în camera ei din capătul holului. Aşează acvariul pe birou şi îşi schimbă hainele cu nişte pijamale de casă. Broasca scoate timidă capul de sub carapace. Apoi cele două picioare din faţă. O priveşte pe fetiţă din apa de câţiva centimetri înălţime din acvariul ei, apoi începe să înoate uşor către marginea acvariului. Se sprijină pe picioarele din spate şi încearcă să urce pe peretele acvariului. Fata o observă, calmă. Se îndreaptă înspre ea şi o împinge cu degetul înapoi în apă. Broasca înoată până în celălalt colţ al acvariului şi se ascunde în carapace. Fetiţa o priveşte curioasă de sus. Bagă mâna în apă, o apucă de margini şi o scoate afară, strâmbându-se.
- Cââââh, ce udă eşti.

Ţine broasca în palmă. Broasca scoate puţin capul, o vede pe fetiţă şi se ascunde.
- Te sperii?

Broasca scoate capul afară. Apoi picioruşele, încercând să se sprijine în palma fetei.
- Ai gheare!

Fetiţa prinde broasca de margini şi o aşează pe birou. Broasca face câţiva paşi, timidă. Uşa camerei se deschide încet şi apar capetele părinţilor curioşi. O văd pe fetiţa care priveşte fascinată broasca de pe birou şi apoi se strâmbă la ea, încercând să o imite. Zâmbesc amândoi.

Seara aceleaşi zile. Fetiţa merge pe hol tiptil, fără să facă vreun zgomot. E înfăşurată doar într-un prosop mare, alb şi ţine o mână ascunsă în prosop. Ajunge în dreptul uşii de la baie, lumina e deschisă, intră şi vede cada plină cu apă. Închide uşa şi scoate din prosop broasca ţestoasă. Bagă mâna în apă.
- Merge...

Ia broasca şi îi dă drumul în apă. Broasca începe să cadă pe fundul căzii, dar dintr-o dată scoate picioarele din carapace şi începe să înoate prin apa din cadă. Fetiţa zâmbeşte mulţumită. De pe hol se aude vocea mamei:
- Sabina, du-te la baie, că s-a umplut cada!

Fetiţa întoarce capul şi strigă speriată.
- Da, mama, lasă-mă să mă moi...

Continuă să privească broasca ţestoasă care înoată nestingherită şi-i vorbeşte în şoaptă, ca să n-o audă cineva.
- Mă gândeam eu c-o să-ţi placă mai mult aici decât în acvariu... Putem să face baie împreună dacă vrei. Sper că apa îţi convine. Adică nu e prea caldă... De unde vii tu e cald?

Broasca încetează la un moment dat să mai dea din picioruşe şi se lasă pe fundul căzii. O priveşte pe fetiţă din apa înaltă de 40 de centimetri şi imaginea ei se mişcă încontinuu.
- Ai înotat vreodată în ocean?

Vocea fetiţei se aude ca un şir lung de bule pentru broască. Dintr-o dată, uşa băii se deschide şi intră mama grăbită.
- Hai să te spăl pe spate... De ce nu te-ai băgat în apă?

Fetiţa o priveşte cu ochii mari, neştiind ce să zică, mama se apropie şi vede broasca.
- De ce ai adus broasca aici? Dacă era murdară şi tu ai băgat-o în apă, cum mai facem noi baie?! Ooof, şi apa asta e prea caldă! Băăăi, Sabina... O duc înapoi şi te bagi imediat în cadă şi începi să te săpuneşti. Nu mai umplu altă cadă.

Femeia ia broasca şi o duce la acvariul său. Fetiţa îşi dă prosopul jos şi intră în apă, lăsându-se pe spate. Femeia revine, lasă uşa întredeschisă, îşi suflecă mânecile, ia săpunul şi buretele şi începe să frece mâna stângă a fetei.
- Deci îţi place ce ţi-a adus moşu'?
- Da. E drăguţă.
- Da' să n-o mai bagi în cadă, că nu-i bine...

Pe hol, prin dreptul băii trece tatăl cu instalaţia de lumini pentru geamuri, strigând.
- De ce-ai lăsat uşa asta deschisă?
- Ca să mai iasă din aburi.

Mama ia cealaltă mână a fetei ca s-o săpunească, fetiţa se joacă cu apa, zâmbind.
- Ce nume i-ai pus?
- Nu i-am pus încă...
- Păi trebuie să-i pui un nume... Cum vrei s-o cheme?
- Nu ştiu...

Mama întoarce capul spre uşă şi strică până în camera de alături.
- Tata, cum zici s-o cheme pe broască?
- Cee?!
- Ce nume să-i punem la broască.
- Yala.

Mama începe să râdă. Fetiţa se încruntă.
- Ce zici, e bun?
- Yala? Sună ciudat... Mai bine lăsăm "Broasca".

Noaptea, fetiţa stă în pat, în camera ei. Broasca e la locul ei, în acvariu, pe birou. Beculeţele instalaţiei de la geam luminează plăcut interiorul, pâlpâind în nuanţe de roşu şi galben. Mama ţine capul în uşă şi şopteşte:
- Noapte bună, somn uşor... Vezi că mâine facem prăjiturile, ne trezim dimineaţă, da?
- Da, mama, noapte bună.

Mama închide încet uşa. Fata ţine ochii deschişi şi îi ascultă atentă paşii până ce aude cum femeia ajunge în camera ei şi închide uşa de la cameră. Se ridică uşor din pat, merge la birou şi priveşte broasca ţestoasă care doarme în carapace. Bate cu degetul în acvariu. Broasca scoate încet capul.
- Salut. Îmi pare rău că te-am trezit...

Vorbeşte şoptit. Scoate broasca din acvariu şi merge cu ea în pat.
- Vrei să dormi cu mine în seara asta...? Tu chiar nu scoţi niciun sunet?

Fetiţa se aşează pe spate şi pune broasca pe burta ei. Broasca scoate încet picioruşele şi dă să meargă. Fata tresare chicotind.
- Mă gâdili!

Ia broasca de pe burtă şi se ridică. O pune pe cearşaf. Broasca se ascunde. Fetiţa merge până la birou, ia nişte carioci de pe el şi se întoarce în pat.
- Am o idee, cum să vorbim... Uite. Eu te întreb ceva. "Vrei să fii prietena mea?" Şi tu spui...

Fetiţa ia o cariocă roşie şi desenează pe carapacea broaştei. D. A. O priveşte apoi şi râde uşor.
- Uite! Aşa poţi să-mi răspunzi la întrebări.

Apropie broasca de gura ei, ca şi cum i-ar spune un secret la ureche.
- Cel mai bine e, ca la început, să-mi răspunzi doar cu DA sau NU... Să mai încercăm. Vrei să te întorci înapoi la prietenii tăi?

Fetiţa freacă cu degetul culoarea cariocii de pe carapacea broaştei. Broasca stă ascunsă, neştiind ce i se întâmplă. Cerneala refuză să se şteargă. Fetiţa scrie dedesubt. N. U. Zâmbeşte. Cască.
- Atunci, o să dormim împreună în seara asta. Mâine promit să-ţi arăt bradul din sufragerie...

Fetiţa pune broasca lângă perna ei şi îşi aşează capul înspre ea. Adoarme rapid. Broasca scoate din carapace capul şi picioruşele şi începe să exploreze patul.

Dimineaţa târziu, mama deschide încet uşa de la camera fetei. Soarele luminează zăpada de afară, care se reflectă pe geam, umplând camera de lumină. O vede pe fetiţă dormind şi broasca stând cu burta în sus în mijlocul camerei. Femeia ia broasca şi o pune în acvariu. Broasca rămâne nemişcată, fără să scoată capul sau picioarele. Cerneala cariocii de pe carapacea ei începe să se dizolve pe contururile unui "DA NU". Fetiţa ridică capul somnoroasă din pat şi o vede pe mama ei.
- Unde e broasca?
- Se odihneşte. Noroc de ea că s-a trezit de dimineaţă şi m-a ajutat la prăjituri...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer