21.12.2012
Printr-o deschizătură ovală şi orizontală, ca două pleoape deschise, se vede peretele unui acvariu. De după acesta, interiorul unui pet-shop, văzut de undeva de sus, de pe un raft. Printr-o mişcare înainte, peretele acvariului se vede tot mai apropiat şi mai murdar. Broasca ţestoasă scoate capul din carapace şi îşi inspectează teritoriul de pe o piatră maronie la poalele căreia se întind cam cinci centimetri de apă străvezie. Se aude huruitul încet al aparatului de filtrat apa din colţul acvariului, apoi un sunet de clopoţei de uşă, din afara acvariului. Broasca îşi întinde leneş cele patru picioare, scoţându-le din carapace în acelaşi timp, apoi se târâie plictisită până în apă. Huruitul se opreşte. Broasca înoată până la tubul aparatului de filtrat şi îl priveşte clipind.

Încă o zi de căcat... Ar trebui să încep să zbor ca să se prindă cineva că ăsta trebuie reparat?!

Broasca înoată până la peretele de lângă, în dreptul unor patru linii prin care se vede cu adevărat exteriorul. Restul peretelui are o tentă verzuie. Broasca întinde picioruşul drept din faţă şi trasează încă o linie cu gheara, lângă cele patru. Apoi mai face o linie orizontală care le taie pe toate cinci. Priveşte prin porţiunea curată a uneia dintre linii. Vânzătoarea îmbrăcată într-un tricou roşu cu sigla magazinului PetFamily pe el, vorbeşte cu un bărbat şi o femeie.

Mi-e foame!!!

Vânzătoarea face un gest cu mâna, gest pe care l-ar face un curator într-o galerie de artă, arătând spre un tablou, doar că de data asta arată spre raftul pe care stă acvariul Broaştei. În clipa următoare toate privirile sunt îndreptate înspre ea. Broasca se sperie şi se ascunde în carapace.

Sfântă Ţestoasă, credeam că toate poveştile despre plecare sunt spuse de câinii şi pisicile cumpăraţi de la PetFamily, o doamne, am un acvariu nou cu pereţi curaţi, o doamne, o să stau într-o casă drăguţă şi o să mă scoată afară, o să văd iarba! Poate mai au şi alte broaşte, poate au un mascul... O să primesc de mâncare, câinii aveau dreptate! M-au cumpărat, o doamne, oamenii iubesc ţestoasele, o să fiu curată şi o să am viermişori şi poate chiar o să am mai multe pietre. O, doamne, ce fericire! Numai să se termine odată drumul ăsta de căcat.

Maşina pune o frână bruscă şi apa din acvariul nou al Broaştei se ridică şi o stropeşte pe femeia care îl ţinea în braţe, pe scaunul din dreapta şoferului. Broasca pluteşte clătinându-se în apa care a mai rămas în acvariu, ascunsă în carapacea ei dinăuntrul căreia vorbeşte. Oamenii ies din maşină trântind portierele. Femeia îşi ia eşarfa de la gât şi o pune deasupra acvariului. Îl ţine strâns la piept, în timp ce bărbatul îşi caută cheile şi deschide uşa blocului, apoi urcă împreună până la etajul patru.

Întunericul din noul acvariu al Broaştei se risipeşte odată ce femeia ridică eşarfa de pe el, scoţând la iveală noua casă a Broaştei. O sufragerie strâmtă de bloc, în capătul căreia stă sprijinit de perete un brad cât un sfert de cameră, tăiat. Broasca iese din carapace şi admiră încăperea. Înoată prin apă în toate direcţiile. Apoi, bărbatul intră în sufragerie, cu hainele schimbate şi cu un cuţit mare în mână. Broasca se sperie şi se ascunde. Bărbatul începe să cioplească trunchiul copacului, aruncând aşchii peste tot.

E drăguţ aici, dar mi-e foame. Proasta aia de la PetFamily nu ne-a mai dat de mâncare de alaltăieri. Se pare că sunt singura broască de pe aici. Şi e un pic cam frig pentru gustul meu, dar am să stau în apă. Mda. Mă plictisesc. Oamenii ăştia au ceva cu copacii...

Bărbatul iese brusc din cameră, apoi intră, înşfacă acvariul şi iese în prag, lângă femeie, ţinând acvariul la spate. Apa se clatină încontinuu.

Sunt o broască de apă dulce, apă dulce, deci calmă, nu am chef de valurile voastre, cretinilor! Opriţi-vă odată că ameţesc! Mă aude cineva?!

Bărbatul scoate acvariul de la spate şi îl întinde în faţă, unei fetiţe care stă în prag, privindu-l deznădăjduită. Broasca pluteşte, înjurând oamenii, dinăuntrul carapacei. Fetiţa ia acvariul şi merge până în camera ei din capătul holului. Aşează acvariul pe birou şi îşi schimbă hainele cu o pijama de casă. Broasca scoate încet capul de sub carapace.

Grozav! Un pui de om! Asta-mi mai lipsea. Am auzit eu despre voi... Ce le faceţi hamsterilor, de exemplu. Bestiilor! Vă plac numai câinii şi pisicile, nu? Ei bine, dă-mi voie să-ţi spun un banc, omuleţule. Ştii ce se întâmplă dacă cumperi o broască ţestoasă cu temple roşii, o agiţi în acvariu şi nu-i dai de mâncare? În niciun caz nu o să înceapă să latre şi să dea din coadă...

Broasca o priveşte pe fetiţă din apa de câţiva centimetri înălţime din acvariul ei. Imaginea distorsionată a fetiţei modifică dimensiunile capului în funcţie de mişcările apei care încearcă să se liniştească. Fetiţa pare un monstru. Broasca începe să înoate uşor către marginea acvariului. Fata se îndreaptă înspre ea şi o împinge cu degetul. Broasca înoată până în celălalt colţ al acvariului şi se ascunde în carapace. Fetiţa bagă mâna în apă, o apucă de margini şi o scoate afară, strâmbându-se.

Îmi pare rău, îmi pare rău, n-am vrut să glumesc cu tine, pune-mă înapoi, te rog, nu mă aruncaaa!!!

Întuneric zguduit. Broasca îşi ascunde capul în carapace, iar fetiţa ascunde broasca într-un prosop alb de baie. Broasca nu ştie ce se întâmplă cu ea, vede doar întunericul mişcându-se, ca şi cum ai ţine o cameră de filmat într-un butoi. Dintr-o dată, o mare de lumină pătrunde în carapacea Broaştei, orbindu-i ochii şi, brusc, Broasca este aruncată într-o imensitate de apă. Până să realizeze ce i se întâmplă şi să reacţioneze, cade ca o piatră pe fundul căzii de baie din apartamentul unde se afla. Broasca deschide ochii şi vede un lac mare, ca un ecosistem, plin de alge şi de pietre şi de viermişori mici pe care scrie "Mănâncă-mă!", iar ea începe brusc să înoate fericită printre toate decorurile visului ei. De fapt, înoată în cadă, sub privirile fericite ale fetiţei. Broasca ridică şi ea capul şi vede imaginea fetiţei prin apa de 40 centimetri înălţime, iar capul copilului pare de astă dată mai mic, mai static şi mai drăgălaş. Broasca o priveşte fericită.

Mulţumesc, micule om! Acum, nu vreau să par nerecunoscătoare sau ceva, dar ai putea să-mi arunci, totuşi, şi nişte viermişori?

Fetiţa pare că vorbeşte, dar în dreptul ei apare o creatură şi mai mare, femeia, care bagă mâna în apă, apucă Broasca şi o scoate din apa, ieşind cu ea din baie. Pe drum, Broasca o vede pe fetiţă dezbrăcându-se şi băgându-se ea în cadă.

Nuuuu, e acvariul meu! E acvariul meu!

Broasca ajunge în adevăratul ei acvariu anost, de cel puţin zece ori mai mic, se ascunde în carapace şi începe să plângă.

Broasca aude două bocănituri în peretele de sticlă. Scoate capul afară, cu ochii roşii de plâns şi de somn şi o vede pe fetiţa îmbrăcată în pijama cum o priveşte cu ochii ei mari şi pare că-i vorbeşte. În cameră e întuneric, iar beculeţele instalaţiei de la geam pâlpâie întruna în nuanţe de roşu şi galben.

Ce mai vrei? Lasă-mă în pace, sau te muşc. Nu, să nu îndrăzneşti să mă muţi de aici. Lăsă-mă să sufăr singură. Asta doar în cazul în care nu ai viermişori, dacă ai...

Fetiţa scoate Broasca din acvariu şi merge cu ea în pat. Fetiţa se aşează pe spate şi pune Broasca pe burta ei. Broasca scoate încet picioruşele şi dă să meargă.

Lasă-mă să merg înapoi în acvariul meu. Da, m-ai auzit bine, fiecare cu acvariul lui. Pe bune, trebuie să dorm, măcar. Nu, gata. Te muşc. Te muşc, am zis!

Fata tresare chicotind. Pune broasca pe cearşaf şi se ridică. Merge până la birou, ia nişte carioci de pe el şi se întoarce în pat. Ia o cariocă roşie şi desenează ceva pe carapacea broaştei.

Ce? Ce?! Ce naiba se întâmplă? Lasă-mă jos. Aaaaaargh! Cu ce mă dai acolo? Nu, nu pe burtă. Au, au, au, mă arde. Nu, gata, te muşc. Stai să ajung la degeţele tale grase de ucigaş şi o să vezi tu! Nu din nou. Uite ce e, ştiu că vrei să te joci şi să mă pui în lesă şi... chestii, dar mai întâi trebuie să-mi dai de mâncare, apoi să mă laşi să dorm şi mai vorbim. Uite, dacă îmi dai acum un viermişor, mâine dimineaţă sunt doar a ta! Ce zici?

Fetiţa cască. Pune Broasca lângă perna ei şi îşi aşează capul înspre ea, zâmbind. Adoarme aproape instantaneu.

Grozav.

Broasca începe să exploreze patul, în încercarea ei de a găsi drumul spre acvariu. Se mişcă tot mai greu pe sub plapuma groasă, încercând să o ridice încet cu capul ca să îşi facă loc, fără să vadă pe unde merge. Ajunge la marginea patului şi cade, zguduindu-şi carapacea, alunecă pe parchet, cu burta în sus, cu câteva contuzii şi conştiinţa grav devastată.

Erau două tipuri de animale la PetFamily, cele care voiau să plece şi cele care preferau condiţiile de căcat de acolo. Cele care voiau să plece spuneau despre cele care nu voiau să plece că, de fapt, sunt prea urâte ca să le mai vrea cineva şi că ele ştiu asta şi se prefac doar că nu vor să plece. Pentru că în fond, nici măcar nu ţine de ele, dacă vine cineva şi le arată cu degetul, nu le întreabă dacă vor sau nu. Le iau pur şi simplu. Deci, discuţia asta era oarecum inutilă, dar era cam singura care ne mai ocupa timpul pe acolo. Cele care nu voiau să plece spuneau despre celelalte că sunt nişte idealiste proaste care visează la tot ce au auzit ele despre sălbăticie şi că o să dea oricum de dracu' cu certificat de adopţie cu tot. Singura părere validă era cea a Hamsterului care a fost adus înapoi de proprietarii lui pentru că copilul de acolo nu l-a vrut. Partea proastă e că, atunci când au plecat de la PetFamily, au fost doi Hamsteri. A venit înapoi doar unul. Şi ne-a povestit că pe celălalt l-a scăpat omuleţul din mână şi i-au sărit ochii. Iar el a trăit ca să povestească. Eu nu mi-am dorit niciodată nici să plec, nici să rămân acolo. Am vrut doar un acvariu cu pereţi curaţi. Şi pun pariu că dacă aş mai fi stat acolo, proasta aia de vânzătoare şi-ar fi amintit să ne dea şi de mâncare. Copiii ăştia nu sunt malefici, cum zice Hamsterul, doar că nu ne înţeleg. Aş vrea să le spun asta şi celor de la PetFamily. Tot ce ştiu acum e că ăsta e ultimul meu monolog şi că mi-e foarte dor de pereţii mei murdari...

Femeia intră de dimineaţă în cameră, ridică broasca moartă de pe parchet şi o pune înapoi în acvariu.

0 comentarii

Publicitate

Sus