04.01.2013
- Încep. Bluză turcoaz bumbac 100%, sutien, strat piele fină, epidermă, dermă, os plat numit stern, trahee, esofag toracic.
- Mai, mai... Stânga sus.
- Venă brahiocefalică?
- Nu.
- Nu văd nimic aici. Ajungem la plămân?
- Nu cred.
- Arteră carotidă comună stângă, trunchi brahiocefalic... fum?!
- Lasă fumul, caută.
- Nesomn, de vreo două zile, asta-i?
- Pe aproape.
- Dată scadentă, factură neplătită...
- Aşaaa.
- Vizită mama duminica trecută.
- Încolo-i bine, întoarce-te.
- Spre inimă?
- Pe-acolo.
- Nervul vag, nervul frenic, venă cavă inferioară...
- Aaaacolo! Mamă, cum doare! Ce naiba e acolo?!
- Da. Văd.
- Ce vezi? Sânge, puroi?!
- Dor.
- Grav?
- Se poate şi mai rău.
- Scoate-l de acolo.
- Nu pot.
- Cum adică nu poţi? Mă laşi cu doru-n inimă?!
- Nu pot, e legat.
- Dezleagă-l!
- E vascularizat, dacă-l scot aşa, îţi seacă inima. O să treacă. Doare tare?
- Ca naiba.
- Măcar ştii de la ce l-ai făcut?
- Mda, cred că da.
- Tratament homeopat. Uită-te şi tu la o poză de-a lui sau sună-l.
- Uşor de spus. Dă-mi un antibiotic, ceva.
- Tot aia-i, trece acum şi apare mai târziu.
- În fine, lasă-l. Scoate măcar factura neplătită de acolo.
- Bine.

1 comentariu

  • De dor
    Valeria, 05.01.2013, 22:49

    Interesanta abordare: corpul uman, un invelis care acopera, dincolo de organe, sentimente; ele pot fi vindecate foarte greu sau deloc. Avem o dubla expunere: una anatomica si alta senzoriala, pe care autoarea le combina prin figuri de stil. Ni se amintesc intr- o maniera originala componente ale organismului nostru care adapostesc de la suprafata pana in profunzime, printr-o perfecta "sectiune transversala" organul uman cu simtirea cea mai profunda si pe baza caruia s-a scris multa poezie, s-au emis maxime, s-au expus eseuri, s-au modelat sculpturi, s-au combinat culori, s-au compus rapsodii... Arta toata ne-a incantat vorbindu-ne despre organul uman cu capacitate maxima de stocare a... dorului. Ca si dialogul acesta, "sectionat transversal."

Publicitate

Sus