Disney World

Bufniţe ieşind din receptoare negre. Păuni înfoindu-şi cozile din cărţi de joc. Maşina Timpului. Femeia cu barbă. Banda lui Moebius din pelicula de film, despletită pe faţade. America din carton, trompe-l'œil. Manipulare. Iluzia perpetuă şi copilărie pe veci. Zoologie redusă la Bambi şi Donald, răţoiul cel fonf. Iluminaţie la strada mare, cu artificii şi fanfare în defilare, fără mititei, dar cu hamburger şi Coke. Între Orlando şi Kissimee, în buricul Floridei, Disney World Resorts îl sfidează pe Dumnezeu.

Apcott Center, Studiourile Metro-Goldwyn-Mayer, Fantasy Island, Pleasure Island şi - încununare a operei - Magic Kingdom alcătuiesc împreună o realitate alternativă şi polemică la adresa Genezei. Ele dau seama despre o lume imperfectă, care, deci, trebuie rescrisă în plastic, butaforie şi laseri. Este lumea copilăriei, gigantică: un Humuleşti high-tech, mai mare decât tot Târgul Neamţului. După ce Disney a cosmetizat realul, reducându-l la un decor de celuloid, Disney World face drumul invers, făcând imaginarul palpabil şi visarea - uzinabilă, scrisă cum este, ca-n basmele arabe, în colţul bietului, naivului ochi. Rumegând zaharicale, copiii se fotografiază cu întreaga menajerie disneyană, atent supervizată de şoarecele Mickey. Restul este un bâlci imens, cu piraţi chiori şi păpuşi Barbie glazurate în rozul unanim din zonă.

Apoi găseşti: roller-coastere (echivalentul american pentru montagne-russe, doar că mult mai primejdios), tobogane acvatice, zăpadă de plastic şi parăzi. Adolescenţii fac bungee-jumping, salt în gol fiind legat de picioare cu o coardă elastică. Întreaga filosofie a culturii pop americane, şi a postmodernismului, deopotrivă cu pragmatica şi epistemologia lor, pot fi analizate aici. Artă consumabilă pentru un popor copilărindu-se endemic. Culori violente, accesibilitatea instantanee şi multă mişcare. Epcott Center este dedicat educaţiei interactive şi multimedia pentru copiii norocoşi ai acestei lumi. Istoria şi geografia acesteia este lăsată pradă privirilor lor uluite pe monitoarele gigantice ale centrului. Viitorul şi trecutul coexistă, iar tehnologia te pândeşte la orice colţ. Împrejurul unei lagune artificiale (fireşte!), câteva ţări alese pe sprânceană au propriile lor pavilioane. Acolo puştii americani înţeleg că Mickey trebuie să-şi pună iţari şi cuşmă dacă vrea să vină în România. Naţionalul este redus la etnografie, diferenţa specifică se stinge şi abia sarmalele mai pot face o diferenţă, deşi succesul reţelei McDonald's în România este exploziv. În fine, studiourile MGM păstrează memoria câtorva filme celebre pentru copii, cu călătorii prin lumea peliculelor, cascadorii la minut şi sperieturi pe ecran panoramic. Înfricoşaţi sunt însă doar părinţii mai degrabă decât puştii căliţi întru contemplarea acefală a televizorului.

Recordul îl deţine Spielberg, care ştie secretul filmului copilărit. E.T. a fost întrecut de Jurassic Park ca încasări în toată istoria filmului. Tot Spielberg este prezent cu Jaws, filmul său despre rechini deloc cuminţi din 1976 şi cu Indiana Jones, toate la fel de populare încă pe ecranele americane, legendă cu efectele speciale aiuritoare. În zonă se mai află Universal Studios, un MGM pentru vârstele de după primul bărbierit, Sea World - un exhaustiv acvariu, dublat de delfinarii şi un... balenariu - Busch Gardens şi Gatorland, paradisul crocodililor.

Împreună cu acestea toate, Disney World pune în mişcare tehnologia vreodată inventată, în scopul anulării, fie şi temporare, a timpului prezent gramatical. Mintea umană, care a despărţit apele de uscat şi a despicat particulele, se abandonează aici cu voioşie vârstei bâlciului, a vatei de zahăr, a căluşeilor şi a menajeriei de la circ. Hoardele plătitoare imploră să fie fermecate încă o dată, privind de sus, din roata mare, o lume de pitici şi turtă dulce.