Nu toate femeile sunt manechine. Nu toate femeile sunt "Barbie". Nu au toate 90-60-90, 1.7x m şi maxim 50 de kg. Toate însă visam să fim măcar pentru o clipă ca frumuseţile promovate în reclame / reviste / filme.
În basmele copilăriei Cenuşăreasa era frumoasă, fata cea mică de care prinţul se îndrăgostea era ca un înger, iar Albă ca Zăpada era cea mai cea din ţară. Păpuşile cu care ne-am jucat erau filiforme, iar Barbie (care are 46 de ani de cînd compania Matel a "născut-o") e la fel de subţirică şi zveltă ca în prima zi.
Şi totuşi, cînd frumuseţea e în limitele normalului şi nu atragi atenţia prin aspectul tău exterior, ce şansă mai ai ca să fii printre "alese"?
Să fii deşteaptă! Să ai stil! Să fii educată!
E un răspuns feminist?! Habar n-am.
***
E ultima duminică din martie şi luna aceasta ar fi trebuit să fie a femeilor, măcar din punct de vedere al publicităţii şi al marketingului. (Altfel, oricare lună ar trebui să fie a femeii cum oricare lună ar trebui să fie a bărbatului.)
N-a fost să fie pentru că evenimentele de lîngă noi ne-au lovit şi la propriu, dar şi la figurat. Viaţa merge însă mai departe şi episoadele speciale din varianta autohtonă Sex & the City continuă cu alte două doamne care seamănă, de data aceasta, cu Miranda.
***
În urmă cu ceva vreme, cînd HBO se pregătea pentru lansarea seriei nr 4 din Sex & the City, am fost selecţionată alături de alţi 5 jurnalişti să fac un interviu cu Cyndia Nixton, interpretă Mirandei. Pregătindu-mă pentru interviu, m-am documentat citind orice avea legătură cu subiectul.
Cum era şi firesc printre lecturile mele s-a aflat şi cartea care stă la bază serialului. Şi cum există o încercare de traducere a acestei cărţi ataşată în formă de broşurică variantei româneşti a creaţiei lui Larry Flynt, iată-mă la chioşcul de ziare de lîngă blocul meu, zîmbindu-i frumos doamnei de peste 40 de ani care mă cunoaşte bine.
"Îmi daţi şi mie revista...?", am întrebat-o eu pe doamna respectabilă care s-a încruntat brusc şi m-a privit dezaprobator. Adică cum eu, fată cuminte, să vreau să cumpăr o revistă deochiată?! Şi după ce a scotocit pe sub tejghea şi a scos revista, m-a auzit spunînd cu glas şi mai suav: "Nu se întîmplă să aveţi şi numărul trecut?"
NU!, a spus ea răstit, iar eu am apelat la un prieten ca să-mi cumpere restul revistelor însoţite de fragmente din cartea Sex & the City.
Dacă în mintea doamnei n-aş fi avut o imagine de "Miranda", ci una de "Samantha", n-aş fi avut nici o problemă.
Miranda e intelectuala găştii din serial, iar episodul e astăzi e cel mai "deştept", aşa că respiraţi adînc şi puneţi-vă pe citit.
Cartea e tare departe de ceea ce se întîmplă (s-a întîmplat) cu filmul. Cartea e povestea unei dudui simpatice, mondene, care trăieşte în New York şi are o mulţime de prieteni care mai de care mai aventuroşi. A atras atenţia pentru modul direct de exprimare şi pentru că, aşa cum spun românii, a zis lucrurilor pe nume cînd a descris relaţiile dintre EI şi ELE.
Filmul Sex & the City e ALTCEVA.
Dacă Naomi Klein ar scrie o continuare a cărţii sale NO LOGO, ar trebui să dedice un capitol special acestui serial. (La vremea lansării cărţii, Naomi a analizat "brand"-ingul serialului pentru adolescenţi Dawson's Creek în care personajele purtau haine de la J.Crew pentru ca peste o vreme să apară şi în catalogul de reprezentare a firmei în cauză şi pe pereţii magazinelor.)
Ce se întîmplă cu Sex & the City?!
În urmă cu 10 ani, Manolo Blanick era un domn care făcea pantofi. De 100 de dolari bucata. Astăzi Manolo Blanick e tot un domn care face pantofi. De 3000 de dolari perechea.
Graţie unui concept inventat de Michael Orvitz - domnul despre care am povestit în fila de jurnal Almous Famous - în urmă cu aproape două decenii, Manolo a semnat un contract exclusiv cu producătorii serialului şi a creat încălţămintea pentru eroina principală.
Revista Salon scria în urmă cu doi ani un articol în care arăta cum creatorii de veştminte colaborau strîns cu creatoarea costumelor acestui serial pentru a lansa în cadrul showului anumite tendinţe care să-i ajute să-şi vîndă mai bine produsele în sezonul următor.
Filmul Sex & the City nu mai e de multă vreme ilustrarea cărţii, ci o industrie bună de vîndut accesorii, haine şi "idei" doamnelor şi domnişoarelor.
Viaţa în marele Oraş - capitala - cu "Big O" (de la Oraş, nu de la Orgasm cum ar crede cititoarele de Cosmo) implică o serie de reguli de supravieţuire, diferite de la personaj la personaj.
E vremea să aflaţi decalogul de supravieţuire în Big O cînd te numeşti "Miranda".
1. Citeşte, citeşte şi iar citeşte. (Mintea e principalul tău atu şi trebuie să o antrenezi mereu, ca pe un sportiv de cursă lungă.)
2. Nu încerca să pari altfel decît eşti. (E penibil să te pretinzi o divă, cînd eşti DOAR doamnă.)
3. Învaţă ce înseamnă stilul şi pune în practică ce ai învăţat. Atitudinea dă tonul şi formează impresia generală. (Nu mă întrebaţi unde găsiţi atitudinea aceasta. Am avut nevoie de mulţi ani ca să-i descopăr locul în creieraşul meu.)
4. Simte-te bine în pielea ta.
5. Nu face caz că eşti deşteaptă. (Toată lumea se teme de cineva foarte deştept... mai ales cînd eşti femeie, iar bărbaţii nu-ţi prea fac faţă.)
6. Nu e nevoie să faci pe proasta. Asumă-ţi faptul că gîndeşti mai bine şi mai repede decît restul lumii şi foloseşte-te cu diplomaţie de calităţile tale.
7. Învaţă locurile la modă şi, chiar dacă nu-ţi place, treci pe acolo măcar o dată la cîteva luni.
8. Alege întotdeauna haine de foarte bună calitate (mai bine două cămăşi foarte bune, decît un teanc de haine proaste). Nu-ţi permiţi luxul de a putea purta orice.
9. În librarii sau biblioteci găseşti bărbaţii care sunt în target-ul tău. Sau în fruntea companiilor de succes.
10. Continuă să speri că vei găsi un bărbat mai deştept decît tine; în cele din urmă chiar va apărea.
Ştiu atît de multe Miranda încît ar trebui să-mi fie cel mai uşor să scriu despre ele. Şi totuşi, e cel mai greu. Miranda e femeia 3 S - "smart, sexy, sofisticată" şi e cel mai greu să-i faci faţă.
Dintre toate cele patru fete din Sex & the City, de Miranda mă simt cea mai apropiată (cînd nu dau dovadă că sunt demnă de a fi Bridget Jones, dar asta aţi văzut într-o altă filă de jurnal) şi am multe prietene "Miranda". Despre două dintre ele, în rîndurile de mai jos.
Miranda nr 1
O cunosc de cinci ani de pe vremea cînd încă nici nu se difuza la noi serialul de la care am plecat astăzi. Mă "enervează" că are cei mai albaştri ochi din lume, nişte picioare lungi care nu se mai termină şi o mutriţă scumpă, scumpă tare. Cum mă enervează că nu vede cît e de frumoasă. O năcăjesc mereu şi îi spun că atunci cînd merge cu noi pe stradă trebuie să poarte un sac în cap ca să mai avem şi noi o şansă să atragem vreo privire.
I se spune Mirinda pentru că are ceva din atitudinea Mirandei (părul roşu şi ciufulit, ochii albaştri - prea albaştri, of!) dar e mult mai veselă şi mai funny decît personajul cu care seamănă. E în spiritul reclamei băuturii în cauză.
Cînd am început să caut variante autohtone ale personajelor din Sex &The city toată lumea mi-a spus: să scrii şi despre.... Seamănă foarte tare cu Miranda.
Aşa este. Dar scriu astăzi despre ea nu pentru că seamănă fizic cu personajul, ci pentru că e deşteaptă, feminină (un pic, nu foarte mult, feministă) şi pentru că are abilitatea de a ştii să rămînă în umbră. Îşi trăieşte viaţa cu eleganţă şi, cînd e cazul, pune punctul pe I, spune lucrurile pe nume, fără să-ţi dea prea multe şanse să negociezi (se foloseşte, instinctual, de regula numărul 6).
Plînge la filme (o invidiez că poate, eu ştiu să trişez la capitolul ăsta) şi îi plac Matrix şi Stăpînul Inelelor. E complementul meu în meserie şi de cîte ori facem echipă, ştiu că lucrurile vor merge bine. Mă lasă să fiu "poetă" şi creativă şi se ocupă ea de toate detaliile tehnice.
E prietena mea şi dacă vreţi să o cunoaşteţi şi să vedeţi cît de mult seamănă cu Miranda, căutaţi un pretext oarecare (spre exemplu, spuneţi că vreţi să organizaţi un eveniment în colaborare cu Radio 21) şi veţi ajunge la ea. E PR-ul de la 21 şi ştiu că acum e roşioară în obrăjori, iar la prima noastră întîlnire mă va alerga un pic.
Aaa, şi mai trebuie să ştiţi ceva, înainte de a o cunoaşte, ca să nu vă faceţi speranţe deşarte: e măritată!
Miranda nr 2
Are o minte brici şi mai are avantajul de a deţine o inteligenţă emoţională foarte ridicată care o ajută să relaţioneze foarte uşor cu toată lumea. Cred că este una dintre cele mai cunoscute persoane din Bucureşti - cunoscută în lumea VIP-urilor, lumea oamenilor de afaceri... hai să-i spunem, lumea bună.
Cu toate acestea, ca şi Miranda nr 1, are marea calitate şi abilitate de a ştii să rămînă în umbră, de a nu-şi dori publicitatea cu orice preţ, deşi i-ar fi la îndemînă. Mă refer la publicitatea clasică, pentru mulţime, căci cei care trebuie să o cunoască o ştiu foarte bine.
Poate nu întîmplător şi ea ar putea face aceeaşi meserie, Public Relations. Într-un fel chiar o şi face, doar că se manifestă dincolo de ochii amatorilor, dar în mijlocul lumii dezlănţuite.
Conduce o revistă, a mai condus una şi a trecut şi pe la un ziar. Şi nu ştiu oameni care să spună că nu e o bună profesionistă.
Are o mare problemă: e mai deşteaptă decît cei mai mulţi din jurul ei şi din această cauză are nevoie de doar cîteva secunde ca să te ghicească. Cred că bărbaţii au o mare problemă în a-i sta alături: e greu să ţii pasul cu mintea ei şi e frustrant să remarci că doamna de lîngă tine te cam depăşeşte.
Pînă acum cîteva săptămîni habar n-am avut că suntem rude prin alianţă, dar această informaţie n-a schimbat cu nimic relaţia noastră specială. A fost nevoie să mă apuc să scriu despre variantele autohtone ale serialului acesta simpatic ca să ne descoperim "neamuri". Ne legau oricum preocupările noastre, viteza gîndului şi a cuvintelor.
Pe Miranda nr 2 o găsiţi pe pagina nr 3 a revistei Story, în editoriale în care spune lucrurilor pe nume (ca în regula numărul 6).
(Ei, cum e să fii personaj în Jurnal?!)
Îmi place să cred că în jurul nostru sunt mai multe "Miranda" decît Charlotte, Samantha sau Carrie. Asta pentru că sper că există multe femei deştepte care ştiu să se folosească de atuurile lor ca să devină sexy şi sofisticate.
Ştiu însă că "Miranda" e cel mai greu de cucerit de către bărbaţi. Aveţi încredere în mine: merită efortul!