Tezaurul "clasic" al Electrecordului
Fondată în 1932, casa de discuri Electrecord a adunat în peste 70 de ani de existenţă un autentic tezaur de înregistrări în toate genurile muzicale, fie că este vorba despre pop, rock, jazz, folclor, muzică tradiţională sau clasică – simfonică, corală, de operă etc. Majoritatea înregistrărilor au fost realizate în perioada în care Electrecordul nu avea concurenţă pe piaţa românească, respectiv începând cu anii de după al doilea război mondial şi până în 1989. Bogata arhivă adunată în acest timp a fost editată în cea mai mare parte pe discuri LP, suport care şi-a pierdut rapid popularitatea în anii ’90, acum fiind practic total înlocuit de CD.
Deşi apariţia unui număr apreciabil de case de discuri particulare a afectat atu-ul unicităţii care aducea Electrecord-ului succesul automat, pe plan local, în domeniul muzicii clasice concurenţa rămâne extrem de mică. În realitate ea este aproape inexistentă, doar Editura "Casa Radio" încercând să-şi valorifice fonoteca de aur pe CD, dar într-un ritm mult mai lent. Piaţa oferă numeroase înregistrări de muzică clasică, dar în bună măsură la preţuri care depăşesc puterea de cumpărare a melomanului român, un CD original al unei mari companii cum ar fi DECCA sau EMI Classics ajungând în magazin la şase-şapte sute de mii. Este adevărat, protagonişti fiind cei mai mari artişti ai lumii.
În consecinţă, reeditările pe CD ale înregistrărilor celor mai mari artişti ai României şi comercializarea lor la preţuri accesibile de către Electrecord rămân o alternativă pentru publicul iubitor de muzică clasică. În cele ce urmează, vom marca o serie dintre cele mai interesante titluri apărute pe CD în catalogul Electrecord în ultimele luni.
Nicolae Herlea – Arii din opere este un album portret al marelui nostru bariton, ce conţine o colecţie de 14 arii din opere italiene (Rossini, Leoncavallo, Giordano, Puccini, dar mai ales Verdi) care oferă auditoriului ocazia să-şi reamintească glasul de aur al unuia dintre cei mai mari cântăreţi de operă pe care i-a dat scena lirică românească. Baritonul Nicolae Herlea face parte dintre artiştii români de operă care deşi nu a părăsit niciodată ţara definitiv, a avut ocazia să cânte pe cele mai mari scene ale lumii (Scala din Milano, Opera Naţională din Praga, Teatrul Balşoi din Moscova, Opera Naţională din Berlin, Metropolitan din New York, operele din Boston, Cleveland, Detroit etc.) şi în compania multor artişti consacraţi ai lumii lirice. Nu lipsesc de pe acest album celebra arie a lui Figaro din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Largo al factotum, Pari siamo şi Cortigiani, vil razza dannata din Rigoletto sau Monologul lui Iago din Otello de Verdi, majoritatea înregistrărilor datând din epoca de glorie a artistului, când Nicolae Herlea impresiona prin vocea rezonantă, caldă, cu o vibraţie amplă.
O legendă a operetei, Dorin Teodorescu, beneficiază şi el, din păcate postum, de un CD portret editat sub titlul Dorin Teodorescu – Imaginea unui destin. Albumul cuprinde 21 de piese, atât momente celebre din operete, cât şi canţonete arhicunoscute, în care tenorul Dorin Teodorescu poate fi ascultat fie singur, fie alături de colegi ai săi precum Cleopatra Melidoneanu, Eugenia Moldoveanu, Ştefăniţă Lascu, Mihaela Mijea, Nicolae Simulescu, Laura Niculescu sau Bianca Ionescu. Entuziasmul, optimismul din glasul său excelând în acutul limpede şi impetuos definesc recitalul de pe acest CD ce trece prin principalele repere ale operetei europene de la Lehar la Johann Strauss. De altfel, alături de disc, a fost editată de Uniunea Criticilor Muzicali "Mihail Jora" o interesantă carte biografică semnată de muzicologul Grigore Contantinescu, purtând acelaşi titlu Dorin Teodorescu – Imaginea unui destin.
Un alt CD portret cuprinde înregistrări de referinţă ale Martei Joja, una dintre specialistele noastre în materie de instrumente vechi cu claviatură. Majoritatea pieselor de pe acest CD sunt cântate la spinetă. "După pian şi clavecin, spineta este al treilea instrument la care am cântat şi care a însemnat pentru mine împlinirea unui vis, a dorinţei de a mă bucura interpretând muzica marilor creatori din epoca preclasică şi clasică în stilul ei original.", afirma Marta Joja. CD-ul Electrecord pe care vi-l recomandăm cuprinde reeditarea pe CD a unui divers şi interesant recital cuprinzând cu precădere miniaturi, înregistrat în 1976 pe un instrument de concert model Silbermann, o adevărată călătorie stilistică prin epoca în care spineta era în vogă. CD-ul este completat cu Concertul pentru clavecin şi orchestră în La major BWV 1055 de Bach, în care Marta Joja este acompaniată de Orchestra Filarmonicii din Oradea, dirijor Erwin Acel.
Un alt album interesant este dedicat cvartetului de coarde Voces, la împlinirea a 30 de ani de existenţă. CD-ul cuprinde Cvartetul "Moartea şi fata" şi Quartettsatz D. 703 de Schubert şi Marea fugă de Beethoven şi poartă acele trăsături interpretative distinctive ale cunoscutului ansamblu, din momentul de maximă "formă" a artiştilor.
Iată, aşadar, patru modalităţi diferite de a omagia mari muzicieni români în viaţă sau dispăruţi dintre noi, prin CD-uri portret pe care Electrecordul îşi permite să le realizeze. Dacă ar găsi soluţia să le şi promoveze mai "agresiv", sunt convinsă că şi rezultatele financiare ar fi pe măsură, stimulând apariţia cât mai multor albume de acest gen, care să valorifice un tezaur de înregistrări imens, de o valoare deosebită.
Oltea Şerban-Pârâu