Simfonicele de la Ateneu se bucură la ora actuală fie de săli pline, atunci când le sunt propuse acele lucrări clasice sau romantice (Beethoven, Brahms, Ceaikovski) agreate de majoritate şi pe care melomanii par să nu se plictisească niciodată să le asculte, fie de săli ocupate în proporţie de 75%, deoarece acelaşi public al Filarmonicii este încă destul de reticent atunci când ascultă muzică de Prokofiev, Bartok, şostakovici. Ce să mai vorbim despre o premieră absolută precum simfonia Turangailila de Messiaen, dirijată de Alain Paris în martie, la Ateneu, capodoperă a simfonismului modern, programată pentru 11/12 martie. În concertele pregătite de dirijorii "casei" - Cristian Mandeal şi Horia Andreescu - cei doi maeştri consacraţi încearcă să propună şi "noutăţi" din repertoriul secolului XX, una dintre acestea fiind Burghezul gentilom de Richard Strauss din 1-2 aprilie şi chiar muzică nouă românească, lucrarea Doinei Rotaru Lumini dintr-un curcubeu fiind un bun exemplu în acest sens.
Despre publicul Ateneului ne vorbea, de curând, directorul artistic al Filarmonicii, Nicolae Licareţ: "Este un punct sensibil, într-adevăr. Publicul vine la concertele simfonice de la Ateneu, sala umplându-se săptămânal pe trei sferturi în medie, dar şi joi şi vineri. Aşadar este clar că nu ar ajunge un singur concert. Depinde foarte mult de program dacă sala este sau nu arhiplină, dar şi de interpreţi... La un recital Başkirov s-a stat şi pe scări şi în picioare, la un necunoscut există acea normală reticenţă - e un neamţ, e un rus, dar nu-l ştim - şi atunci rămân destule locuri libere. Dacă e festival Beethoven, dacă e o seară Bach, sigur va fi plin. La Simfonia a VI-a de Şostakovici de la sfârşitul lunii mai, probabil vor fi cei 600 de spectatori fideli despre care vorbeam. Este o chestiune de educaţie. Ca să poţi să-ţi apropii o lucrare trebuie să asculţi, trebuie să nu ai o idee preconcepută. În privinţa componenţei publicului, mi se pare că sunt prea puţini tineri între deţinătorii de abonamente, deşi locurile nu sunt scumpe şi se oferă facilităţi mari atât pentru pensionari, cât şi pentru studenţi. Cred că ar trebui să încercăm să atragem mai mulţi tineri la concertele noastre. Exista la un moment dat percepţia greşită că la simfonicele Filarmonicii nu mai sunt locuri disponibile pentru abonamente, lucru absolut fals. Avem locuri şi suntem deschişi."
Un program ce va atrage publicul, cu siguranţă, se arată a fi cel din 15-16 aprilie, dirijat de Misha Katz, care de câţiva ani se bucură de mare succes pe scena Ateneului, fiind un şef de orchestră cu o charismă incontestabilă. În seria de debuturi solistice la Filarmonică ale tinerilor interpreţi români de valoare, până la sfârşitul stagiunii o puteţi asculta pe Laura Buruiană cu spectaculosul Concert nr. 1 pentru violoncel şi orchestră de şostakovici (20-21 mai).
Chiar înaintea închiderii stagiunii, care va avea loc pe 1-2 iulie sub bagheta lui Cristian Mandeal cu Stabat Mater de Dvorak, orchestra simfonică va pleca la un Festival "Mahler" la Klagenfurt în luna iunie, unde va susţine două concerte, urmând ca Orchestra de cameră să meargă ulterior la Festivalul de la Ohrid.
Chiar dacă nu putem vorbi despre o stagiune spectaculoasă, aşa cum nici bugetul Filarmonicii nu este spectaculos, Ateneul Român continuă să aibă efectul unui magnet asupra melomanilor bucureşteni, chiar dacă nu este prea des gazda unor evenimente răsunătoare.
Continuăm cu alte selecţiuni din discuţia pe care am avut-o cu directorul artistic al Filarmonicii, Nicolae Licareţ, care ne-a împărtăşit câteva păreri despre programul de la Ateneu, fie el simfonic sau cameral:
În această stagiune se va desfăşura în mare parte la Ateneu Săptămâna Muzicii Noi, care va reprezenta o altă propunere de repertoriu atipic pentru publicul nostru. Încercăm să mai prezentăm şi alte instrumente în afară de pian şi vioară; căutăm să avem un evantai cât mai larg. Nu ne putem lăuda că tot ceea ce aducem din străinătate este de cea mai înaltă clasă, pentru că nu avem banii necesari pentru a ataca orbitele principale ale artei interpretative internaţionale. Există nişte trieri şi încercăm să facem alegeri reuşite. Dar mai ales la capitolul dirijori suntem în suferinţă.
În ultimul timp, am remarcat o preocupare faţă de tinerii interpreţi români...
Este un fel de ciclu "debuturi la filarmonică" şi el va continua. Au cântat până acum - ca pianişti - Matei Varga, Diana Ionescu, Schwan Sebastian şi nu numai. Vor urma violonistul Eugen Îichindelean, câştigătorul premiul I la Festivalul "Enescu" din 2003, violoncelista Laura Buruiană, intenţionăm să invităm şi tineri de peste hotare care au premii şi care promit o carieră strălucită. Apropo de tineri la filarmonică, vom oferi bagheta şi unor tineri dirijori români care vor debuta aici; şi mă gândesc la Radu Popa sau la Cristian Oroşanu.
Care este stadiul lucrărilor de restaurare a Ateneului Român. Se ştie că, în linii mari, aceasta este finalizată, dar mai există unele detalii...
Se lucrează încă la acustică, în ideea de a mai reduce puţin din reverberaţie, iar rezultatele sunt promiţătoare. Continuă anumite retuşuri, lucrările la subsol, la rotonda mică şi la terminarea studioului de înregistrări, care după aceea va fi legat de sala mare. Apoi, obiectivele principale sunt fresca şi orga. Încă nu ştim concret când se vor finaliza, pentru că vor începe pe rând. Probabil că fresca va fi restaurată fără a se opri stagiunea, cu o schelă mobilă, care va ocupa câte 2-3 loje, iar de bază pentru această lucrare vor fi lunile de vară, când este şi temperatura propice. Este vorba şi despre o ştergere, o desprăfuire, dar şi despre o revigorare a culorilor şi mai ales despre repararea unor crăpături care se văd foarte clar şi chiar se pot accentua. Orga probabil va fi restaurată tot de fabrica la care a fost construită. Nepotul constructorului, pe nume tot Walker a fost aici, a constatat şi a propus pe de o parte o soluţie radicală, adică o orgă nouă şi pe de altă parte o soluţie de mijloc, adică repararea celei existente. În funcţie de fonduri o să vedem ce variantă alegem. După cum zice proverbul, fiind prea săraci ca să ne cumpărăm un lucru ieftin, ar fi bine să alegem soluţia orgii noi. Pentru că, din 1939, de când a fost ea instalată, sunt multe de remediat.
V-aţi gândit să apelaţi la o manieră mai alertă de promovare a concertelor, chiar şi a celor camerale?
Noi informăm permanent mass-media despre ce se întâmplă la Ateneu. Câteodată există interes, alteori nu. Dar nu sunt fonduri special alocate acestei idei, nu s-a încercat ceva mai deosebit. Presupun că vă referiţi în mod deosebit la concertele camerale, unde prezenţa publicului este mult redusă faţă de valoarea interpreţilor şi programelor, şi mă refer atât la invitaţii români, cât şi cei străini. Pe de o parte prezenţa publicului este într-adevăr mult prea mică, pe de altă parte, sala Ateneului e mult prea mare pentru un recital, aşa că ne aşteptăm foarte rar să fie 800 de oameni la un cameral, aşa cum s-a întâmplat la Başkirov sau la Alexeev. Sala studio e prea mică, are doar 95 de locuri. O sală medie cum era Auditorium, fosta Sală mică a Palatului, care a aparţinut Filarmonicii, era ideală pentru concerte camerale. Dar plăcerea de a cânta şi a veni la Ateneu a rămas aceeaşi atât pentru muzicieni cât şi pentru spectatori şi atunci nu avem decât să încercăm să atragem cât mai multă lume. Am încercat să includem recitalurile camerale în abonamentele de la simfonic, am lansat ideea unor abonamente speciale, dar nu a funcţionat... Preţurile sunt în continuare foarte mici, 50.000 lei la un recital cameral aşa că trebuie căutate în continuare soluţii...