Advent

Fundalul reprezintă o vie.
În stânga, mausoleul: o clădire mică din cărămidă, cu trepte albe, cu uşă şi fereastră în stil ogivă, fără bolţi sau geamuri; acoperiş de cărămidă roşu; sus, pe fronton, o cruce. Clematis cu floarea violetă mare, în formă de cruce, se caţără pe pereţi. La piciorul zidului, diferite flori.
În prim plan un piersic cu fructe, sub care stau Judecătorul şi Judecătoreasa.
Judecătorul are o caschetă verde şi e îmbrăcat cu un costum la modă în anii 1820: pantaloni galbeni până la genunchi, frac albastru etc. Judecătoreasa cu batic pe cap, baston, ochelari, doză de tutun de prizat. Arată ca "o vrăjitoare".
În dreapta, o capelă mică de expiaţie cu o icoană a Madonei; gărduleţul din faţă e împodobit cu coroniţe şi buchete. În faţa gărduţului, un scaun de rugăciune.

JUDECĂTORUL
Amurgul vieţii ne-a dăruit în sfârşit razele de soare pe care dimineaţa sa ni le-a promis; ploaia din zorii zilei şi ploaia de la apusul soarelui au binecuvântat ogoare şi câmpii; şi cântecul călcătorilor de struguri va răsuna curând în aceste ţinuturi.

JUDECĂTOREASA
Nu spune aşa; poate aude cineva!

JUDECĂTORUL
Cine stă să asculte şi ce pagubă e că-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile bune?

JUDECĂTOREASA
N-ai voie să vorbeşti despre fericirea ta; nenorocirea poate stă la pândă, cu urechile ciulite.

JUDECĂTORUL
Şi ce dacă; eu m-am născut cu scufia învingătorului!

JUDECĂTOREASA
Ai grijă, ai grijă! Mulţi ne invidiază şi ochii răi ne păcălesc!

JUDECĂTORUL
Foarte bine; nici n-a fost altfel vreodată. Dar eu tot în picioare am rămas.

JUDECĂTOREASA
Până acum, da. Dar pe vecin nu-l cred în stare de ceva bun; merge prin sat şi spune despre noi că l-am deposedat de proprietatea lui prin înşelăciune, şi multe lucruri asemănătoare pe care nu vreau să le numesc. Sigur că nu contează, când ai conştiinţa curată şi o viaţă nepătată în spatele tău. Pentru mine, calomnia nu înseamnă nimic; merg la spovedanie şi la slujbă şi sunt gata să închid ochii când va veni clipa, pentru a-i redeschide odată şi a-L privi pe judecătorul meu în ochi. Ştiu şi ce o să răspund atunci.

JUDECĂTORUL
Ce-o să răspunzi?

JUDECĂTOREASA
Uite aşa: fără de greşeală nu am fost, Doamne, dar de am fost un om sărac şi păcătos, am fost totuşi un pic mai bună decât vecinul meu.

JUDECĂTORUL
Nu ştiu de unde ţi-au venit gândurile astea tocmai acum; şi nici nu-mi fac plăcere. Poate fiindcă mausoleul o să fie sfinţit zilele astea?

JUDECĂTOREASA
Poate fiindcă altfel n-am niciun gând legat de moarte. N-am eu toţi dinţii intacţi în gură, n-am eu părul la fel de gros ca atunci când m-am îmbrăcat mireasă...

JUDECĂTORUL
Da da, tu ai tinereţe veşnică, la fel ca şi mine, dar tot trebuie să răposăm, şi, cum norocul ne-a surâs, am vrut să ne folosim de avantajul de a ne odihni în propriul nostru pământ şi de aceea ne-am ridicat căsuţa asta-cavou aici, unde fiecare copac ne cunoaşte, unde fiecare floare va şopti despre munca noastră, despre truda şi luptele noastre...

JUDECĂTOREASA
Da, lupte, împotriva vecinilor invidioşi şi a copiilor nerecunoscători...

JUDECĂTORUL
Că bine zici: copii nerecunoscători. - L-ai văzut pe Adolf pe-aici?

JUDECĂTOREASA
Nu, nu l-am mai văzut de când a plecat azi de dimineaţă, ca să încerce să strângă banii de arendă.

JUDECĂTORUL
Bani pe care n-o să-i primească niciodată... şi eu cu atât mai puţin. Dar perioada de răgaz s-a dus şi el ştie asta, acum e al treilea trimestru de arendă pe care neglijează să-l plătească.

JUDECĂTOREASA
Da, afară cu el, să plece în lume şi să înveţe să muncească, în loc să stea aici şi să facă pe ginerică. Pe Amalia şi pe copii îi păstrez eu...

JUDECĂTORUL
Crezi că Amalia acceptă să fie despărţită de Adolf...

JUDECĂTOREASA
Oho, când e vorba de copiii ei şi de dezmoştenire... Nu, ia uite! Iar e chestia aia acolo!

Pe peretele mausoleului se zăreşte o pată de soare; tremură de parcă ar fi oglindirea unei ape curgătoare.

JUDECĂTORUL
Ce e? Ce e?

JUDECĂTOREASA
Pe mausoleu! Nu vezi?

JUDECĂTORUL
E soarele care se oglindeşte în râu. Asta înseamnă...

JUDECĂTOREASA
Înseamnă că vom vedea soarele strălucind încă o bucată bună de vreme...

JUDECĂTORUL
Sau invers. Eh, mare scofală; o conştiinţă curată e ca o pernă curată şi răsplata celui drept nu va lipsi! - Uite, vecinul.

VECINUL intră.
Bună seara judecătorului şi soţiei!

JUDECĂTORUL
Bună seara, vecine! Ce mai faci? De mult n-am mai avut plăcerea. Cum merge cu vinul? voiam să întreb!

VECINUL
Da, vinul; am făcut mană şi au venit şi graurii.

JUDECĂTORUL
O, sfinte! Eu n-am nici urmă de mană pe butucii mei şi nici vreun graur n-am văzut şi nici n-am auzit.

VECINUL
Neuniform mai cad lozurile sorţii; unul e luat, celălalt uitat.

JUDECĂTOREASA
Probabil că există şi motive bune!

VECINUL
Înţeleg! Răsplata celui drept nu va lipsi şi pedeapsa celui nedrept nu se va lăsa aşteptată.

JUDECĂTORUL
N-am vrut să spun nimic răutăcios! Dar recunoaşte oricum că e ciudat: două părţi stau una lângă cealaltă, una are fructe bune şi cealaltă are prost...

VECINUL
Una are grauri şi cealaltă nu are grauri; asta mi se pare şi mai ciudat. Dar nu toţi ne-am născut cu tichia învingătorului, la fel ca domnul judecător.

JUDECĂTORUL
E adevărat ceea ce spuneţi şi norocul mi-a fost favorabil; de aceea, sunt recunoscător şi am momente când mă simt mândru, de parcă aş fi meritat asta. - Dar ia ascultă, vecine, ai picat exact la ţanc... Aici e o arendă liberă şi vreau să te întreb dacă nu vrei dumneata să o preiei.

Judecătoreasa s-a ridicat şi se îndreaptă spre mausoleu, unde aranjează florile.

VECINUL
Aşaaa deci: arenda e liberă! Hm! Când s-a eliberat?

JUDECĂTORUL
Azi-dimineaţă!

VECINUL
Hm! Aha! - Ginerele pleacă, aşadar?

JUDECĂTORUL
Da, e un pierde-vară, nu se descurcă deloc.

VECINUL
Spune-mi un lucru: Judecătorul nu a auzit un zvon cum că statul are de gând să facă un drum militar care o să treacă peste proprietăţile de aici?

JUDECĂTORUL
Un zvon vag am auzit, dar cred că sunt doare vorbe goale.

VECINUL
Eu, dimpotrivă, am citit cu ochii mei în ziar. În cazul ăsta, aici vor fi exproprieri şi cel care ar pierde ar fi arendaşul.

JUDECĂTORUL
Eu nu-mi pot imagina asta; şi nu m-aş împăca niciodată cu aşa ceva. Să-mi las eu pământul ăsta unde am de gând să-mi sfârşesc zilele în tihnă, unde am trudit şi în zilele de odihnă, numai ca să nu mă odihnesc într-un teren proprietate comună...

VECINUL
Stai puţin! Unde o să ne odihnim, asta nu ştim niciodată; şi tatăl meu, care era proprietarul acestui pământ, şi el credea că se va odihni în propriul lui pământ, dar n-a fost aşa. În ceea ce priveşte arenda, trebuie să refuz.

JUDECĂTORUL
Cum pofteşti; dezinteresată mi-e propunerea, de vreme ce dumneata eşti un om fără noroc. Nu mai e niciun secret că eşuezi în tot ce întreprinzi, şi oamenii îşi fac ideile lor despre un ins singur şi fără prieteni ca dumneata. Nu-i aşa: dumneata de fapt nu ai nici măcar un prieten, nu?

VECINUL
Da, e adevărat! N-am niciun prieten; şi asta nu arată bine niciodată! Nu poate fi negat!

JUDECĂTORUL
Ascultă! Acum, ca să trecem la altceva: e adevărat ce spun poveştile, că via asta a fost câmp de bătălie înainte şi că de aceea vinul trebuie să aibă focul lui ciudat?

VECINUL
Nu, eu n-am auzit aşa. Tatăl meu mi-a povestit că aici a fost un loc de execuţie şi că acolo unde e acum mausoleul, era spânzurătoarea.

JUDECĂTORUL
Oribil! De ce trebuie să povesteşti aşa ceva?

VECINUL
Dumneata m-ai întrebat! - Şi ultima persoană spânzurată a fost un judecător nedrept; şi e îngropat acolo, împreună cu mulţi alţii, printre care şi victimele sale condamnate pe nedrept.

JUDECĂTORUL
Ce poveşti mai sunt şi astea! strigă: Carolina!

VECINUL
Şi de aceea el bântuie... Nu l-aţi văzut niciodată?

JUDECĂTORUL
N-am văzut niciodată pe nimeni.

VECINUL
Dar eu l-am văzut; şi vine de obicei la culesul viei, îl auzi la presa vinului, jos, în cramă!

JUDECĂTORUL strigă:
Carolina!

JUDECĂTOREASA
Ce e?

JUDECĂTORUL
Vino încoace!

VECINUL
Şi n-o să aibă pace până nu trece prin toate suferinţele pe care le-au îndurat victimele lui.

JUDECĂTORUL
Plecaţi! Plecaţi.

VECINUL
Foarte bine! Nu ştiam că judecătorul e aşa sensibil.

Pleacă.

JUDECĂTOREASA
Ce e?

JUDECĂTORUL
Oh, mi-a spus nişte poveşti care m-au tulburat! Dar, dar... are şi intenţii rele, omul ăla!

JUDECĂTOREASA
Ce ţi-am zis eu? Dar tu trebuie să te-apuci mereu să vorbeşti când vezi un om... Acum despre ce-a mai cloncănit?

JUDECĂTORUL
Nu vreau să spun; mă îmbolnăvesc doar dacă mă gândesc la asta! O să-ţi spun altă dată! - Uite-l pe Adolf.

ADOLF
Bună seara!

JUDECĂTORUL după o pauză.
Eeiii?

ADOLF
Îmi merge prost! Niciun ban n-am primit!

JUDECĂTORUL
Probabil din motive bine întemeiate.

ADOLF
Nu pot găsi cauza pentru care unora le merge bine şi altora rău.

JUDECĂTORUL
Nu? Îndreaptă-te către tine însuţi, cercetează-ţi faptele şi gândurile şi-o să vezi că tu singur porţi vina ghinioanelor tale.

ADOLF
E posibil să nu fiu un bărbat drept, cinstit, dar pe conştiinţă nu am nicio faptă incorigibilă!

JUDECĂTOREASA
Gândeşte-te mai bine...

ADOLF
Nu cred că e nevoie, căci conştiinţa oricum ne ţine treji...

JUDECĂTORUL
Conştiinţa poate fi amorţită...

ADOLF
Poate? Eu am auzit cu siguranţă vorbindu-se despre escroci care au îmbătrânit cu crimele, dar imediat înainte de moarte, conştiinţa li s-a trezit şi am auzit chiar povestindu-se despre criminali a căror conştiinţă s-a trezit abia după moarte.

JUDECĂTORUL zdruncinat.
... Încât au început să bântuie, vrei să spui. Şi tu ai auzit povestea aia? E ciudat că toată lumea a auzit-o, în afară de mine...

JUDECĂTOREASA
Despre ce vorbiţi acum? Mai bine ţineţi-vă de afaceri.

ADOLF
Da, găsesc asta mai înţelept! - Şi fiindcă suntem aici, o să-i comunic lui tata-socru propunerea mea...

JUDECĂTORUL
Auzi, băiete. Eu găsesc mai potrivit să-ţi comunic eu decizia mea; sună astfel: începând cu ziua de astăzi, tu ai încetat a-mi mai fi arendaş şi, înainte de apusul soarelui, pleci în lume şi-ţi cauţi de lucru!

ADOLF
Vorbiţi serios?

JUDECĂTORUL
Ruşine! Eu nu glumesc niciodată! Şi nici n-ai de ce să te plângi; ai primit răgaz de două ori.

ADOLF
Şi recoltă proastă de trei ori; e vina mea?

JUDECĂTORUL
N-am spus eu asta; dar a mea, cu atât mai puţin. Şi nu eu sunt cel care te judecă. Uite aici contractul şi înţelegerea încălcată. Eu am încălcat înţelegerea? Nu! Aşadar, eu sunt fără vină şi mă spăl pe mâini!

ADOLF
Astea sunt chestiuni juridice: eu credeam că între rude există indulgenţă, mai ales că, după legile naturii, această proprietate va fi transmisă urmaşilor.

JUDECĂTOREASA
I-auzi domnule: legile naturii! El stă şi aşteaptă să murim noi! Uită-te şi tu la mine, eu pot să mai trăiesc încă douăzeci de ani, şi voi trăi, doar ca să te enervez pe tine.

JUDECĂTORUL către Adolf.
Ce grosolănie! Ce lipsă de sentiment uman, să spui unor oameni bătrâni drept în faţă: nu mai muriţi şi voi? Ruşine! Ruşine! Nu, acum ai rupt toate legăturile şi-ţi spun doar: şterge-o de-aici şi nu te mai arăta niciodată la faţă!

ADOLF
Asta da, veste! Şi o să plec, dar nu singur...

JUDECĂTOREASA
I-auzi! Tu crezi că Amalia, fata noastră, o să vină cu tine pe drumurile de ţară şi că o să vă trimiteţi aici copil după copil? Am prevăzut asta şi am şi împiedicat...

ADOLF
Unde e Amalia? Unde?

JUDECĂTOREASA
E bine mersi, ca să ştii! E în vizită la Mănăstirea Clariselor; doar în vizită. Aşa că acum ştii că n-are rost s-o cauţi aici!

ADOLF
Câtă cruzime, să privezi un om aflat la ananghie de singurul său sprijin! O să dai socoteală odată; şi dacă mi-ai rupt căsnicia, o să porţi pedeapsa pentru crimă asupra căsniciei.

JUDECĂTORUL
Să-ţi fie ruşine că arunci vina pe cel nevinovat! Hai, mergi, mergi, fă foamea, leşină de sete în faţa uşilor închise până când o să înveţi ce e recunoştinţa!

ADOLF
Îţi urez acelaşi lucru, de două ori pe-atât! Acum lasă-mă măcar să-mi iau rămas bun de la copiii mei şi-o să plec.

JUDECĂTOREASA
Fiindcă tu nu vrei să-ţi cruţi copiii de durerea despărţirii, o să fac eu asta! Şi am făcut-o deja!

ADOLF
Şi asta! Acum vă cred în stare de tot răul care se zvoneşte despre voi. Şi acum înţeleg la ce s-a referit vecinul când a zis că voi... nu suportaţi să vedeţi soarele!

JUDECĂTORUL
Niciun cuvânt în plus! În caz contrar, o să simţi atingerea legii şi mâna dreptăţii...

Ridică mâna dreaptă astfel încât se vede că nu are degetul arătător.

ADOLF se apropie; ia mâna şi o cercetează.
Mâna dreptăţii, mâna sperjurului căreia îi lipseşte degetul. A înţepenit pe Biblie când a jurat strâmb! Vai ţie! Vai vouă! Căci a sosit ziua răsplăţii şi faptele voastre se vor ridica la suprafaţă precum cadavrele din mormânt şi-o să vă acuze.

JUDECĂTOREASA
Ce zici acolo? - Parcă sufli cu foc peste noi! Pleacă, suflet mincinos, şi fie ca iadul să-ţi fie răsplată!

ADOLF
Fie ca cerul să vă răsplătească - după merit şi să-mi protejeze copiii!

Pleacă.

JUDECĂTORUL
Ce-a fost asta? Cine a fost cel care a vorbit? Mi s-a părut că vocea vine de jos, dintr-o sală mare de sub pământ.

JUDECĂTOREASA
Şi tu ai auzit?

JUDECĂTORUL
Domnul să ne-ajute, în cazul ăsta! - Ţii minte ce-a zis despre soare? Asta mi s-a părut cel mai ciudat dintre toate! De unde ştie el că... că e aşa? Că eu m-am născut în acest fel ciudat, că soarele mă arde? Se spune că e moştenire de la mama, care a făcut insolaţie când era gravidă cu mine, dar că şi tu...

JUDECĂTOREASA îngrozită.
Taci! - Când se vorbeşte despre troli... Zi, n-a apus soarele?

JUDECĂTORUL
Ba a apus, nu?

JUDECĂTOREASA
Atunci pata aia de soare cum a rămas pe mausoleu? Pata de soare se mişcă.

JUDECĂTORUL
Iisuse şi Maria! Semn rău prevestitor!

JUDECĂTOREASA
Semn rău prevestitor! zici tu; şi pe mormânt. Nu se întâmplă în fiecare zi... şi doar anumiţi şi puţini oameni care au trăit cu credinţa în instanţa supremă...

Pata de soare se stinge.

JUDECĂTORUL
E oribil aici în seara asta; de-a dreptul macabru. Dar ce m-a marcat cel mai mult e că mojicul ăla vrea să ne vadă morţi, ca să pună mâna pe moşie. Ştii că eu... da, mă întreb dacă am curaj s-o spun...

JUDECĂTOREASA
Zi!

JUDECĂTORUL
Păi, ai auzit povestea aia cum că pământul ăsta ar fi fost loc de execuţie?

JUDECĂTOREASA
Aha, şi asta ai aflat?

JUDECĂTORUL
Da; şi tu ştiai? - Ei bine, dacă am dona pământul mănăstirii, o să fie pământ sfinţit şi atunci o să ne putem odihni în pace. Pensia s-ar duce, până cresc copiii, la ei, şi cu asta am câştiga şi faptul că i-am înşela lui Adolf speculaţiile lui legate de moştenire. Mie mi se pare o soluţie fericită a dilemei spinoase: să dăm, fără să luăm nimic de la noi.

JUDECĂTOREASA
Mintea ta excelentă nu s-a dezis nici de data aceasta şi îţi împărtăşesc opinia. Dar hai să zicem că exproprierea se realizează... ce se întâmplă atunci?

JUDECĂTORUL
O să avem destul timp să ne gândim când o fi. Până una-alta: hai ca mai întâi şi cât mai repede, să sfinţim mausoleul...

FRANCISCANUL intră.
Pacea domnului, judecătorului şi soţiei sale!

JUDECĂTOREASA
Aţi venit chiar la ţanc, pater, ca să auziţi un mesaj legat de mănăstire...

FRANCISCANUL
Mă bucură.

Pata de soare se vede pe mausoleu.

JUDECĂTOREASA
Şi voiam să întrebăm şi când s-ar putea petrece sfinţirea mausoleului.

FRANCISCANUL se uită fix la ea.
Aha!

JUDECĂTORUL
Nu, uite, priviţi, pater, priviţi semnul rău prevestitor de acolo...

JUDECĂTOREASA
Da, nu e tocmai un loc sfânt...

FRANCISCANUL
E focul tremurând pe faţa apei...

JUDECĂTOREASA
Nu prevesteşte de bine; nu ne spune ceva, nu îndeamnă un spirit pios la meditaţie; n-ar putea locul acesta să fie un loc de adunare pentru pribegii în deşert care caută...

FRANCISCANUL
Doamnă Judecătoreasă; aş vrea să vă spun o vorbă în particular!

Se retrage în dreapta.

JUDECĂTOREASA se duce spre el.
Pater!

FRANCISCANUL vorbeşte încet.
Doamnă judecătoreasă! Aici, în ţinuturile acestea, vă bucuraţi de un respect pe care nu-l meritaţi, căci sunteţi cea mai mare păcătoasă pe care o cunosc eu. Vreţi să cumpăraţi iertarea şi vreţi să furaţi Împărăţia Cerurilor. Dumneavoastră, care L-aţi furat pe Domnul.

JUDECĂTOREASA
Ce aud?

FRANCISCANUL
Când aţi zăcut la pat, bolnavă, şi aţi văzut moartea apropiindu-se, I-aţi promis lui Dumnezeu că dăruiţi o monstranţă din aur pur bisericii mănăstirii, dacă vă însănătoşiţi. V-aţi recăpătat sănătatea şi aţi dat vasul sfânt, dar era din argint aurit. Şi nu pentru aur, ci pentru promisiunea încălcată şi pentru înşelăciune sunteţi deja condamnată!

JUDECĂTOREASA
Nu ştiam; giuvaiergiul m-a înşelat.

FRANCISCANUL
Minţiţi, am nota de plată a giuvaiergiului.

JUDECĂTOREASA
Nu-mi poate fi iertat?

FRANCISCANUL
Nu! Căci e păcat de moarte să-L înşeli pe Dumnezeu!

JUDECĂTOREASA
O, vai!

FRANCISCANUL
În ceea ce priveşte celelalte crime ale dumneavoastră, le puteţi rezolva cu dumneavoastră înşivă; dar dacă vă atingeţi măcar de un fir de păr din capul copiilor, o să vedeţi cine-i protejează şi veţi simţi nuiaua de fier pe pielea dumneavoastră!

JUDECĂTOREASA
Cum adică, un călugăr blestemat stă să-mi zică mie asemenea lucruri! Dacă sunt condamnată, atunci vreau să fiu condamnată! Ha! ha!

FRANCISCANUL
Da, binecuvântarea nu se va aşterne peste casa ta şi pacea n-o s-o primeşti până nu suferi toate suferinţele pe care le-ai pricinuit altora! Pot să-i spun două vorbe judecătorului?

Judecătorul se apropie.

JUDECĂTOREASA
Ziceţi-i şi lui, ca să fim mai egali.

FRANCISCANUL către Judecător.
Cum v-a trecut prin cap să vă construiţi cavoul acolo unde a fost dealul cu spânzurătoarea?

JUDECĂTORUL
Diavolul mi-a dat pesemne ideea!

FRANCISCANUL
Ca şi ideea de a vă alunga copiii pe drumuri şi de a-i priva de moştenire. În plus, aţi fost şi un judecător nedrept, aţi încălcat jurăminte şi-aţi luat mită.

JUDECĂTORUL
Eu?

FRANCISCANUL
Şi acum aţi vrut să ridicaţi un monument, să vă construiţi un adăpost etern în Ceruri! Ascultaţi acum aici: acest pământ nu va fi niciodată sfinţit şi să vă consideraţi fericit de-o să puteţi dormi somnul de veci pe teren proprietate comună, printre toţi micii păcătoşi. Blestemul se odihneşte peste acest pământ, căci poartă păcatul sângelui şi-a fost acaparat pe nedrept.

JUDECĂTORUL
Ce să fac?

FRANCISCANUL
Căiţi-vă şi înapoiaţi bunul furat!

JUDECĂTORUL
N-am furat; totul e dobândit legal.

FRANCISCANUL
Vezi dumneata, asta e cel mai rău, că îţi consideri crimele drept legale; da, ştiu că te crezi favorizat în mod deosebit de Cer pentru dreptatea ta. Dar acum vei vedea ce soi o să culegi; scai şi ciulini o să-ţi crească în vie; singur şi lipsit de apărare vei merge şi liniştea bătrâneţii tale va fi schimbată pe ranchiună şi certuri!

JUDECĂTORUL
Ho diavolului!

FRANCISCANUL
Nu-l striga, că vine oricum!

JUDECĂTORUL
Să vină! Aici nu există teamă! Aici există credinţă!

FRANCISCANUL
Diavolii cred şi ei şi se cutremură de frică - Adio!

Pleacă.

JUDECĂTORUL către soţie.
Ţie ce ţi-a zis?

JUDECĂTOREASA
Crezi că o să-ţi spun? Ţie ce ţi-a zis?

JUDECĂTORUL
Şi tu crezi că eu o să-ţi spun?

JUDECĂTOREASA
Ai de gând să ţii secrete faţă de mine?

JUDECĂTORUL
Dar tu? Tu întotdeauna ai avut secrete faţă de mine şi o să-ţi scot eu la iveală matrapazlâcurile.

JUDECĂTOREASA
Aşteaptă tu până aflu eu unde ai ascuns banii care lipsesc.

JUDECĂTORUL
Aha, deci ai ascuns şi bani! Acum nu mai are rost să te prefaci; poţi să te arăţi în toată oribilitatea ta, vrăjitoareo!

JUDECĂTOREASA
Cred că ţi-ai pierdut minţile; dar nici nu prea ai avut mult de lucru la asta! Păstrează-ţi măcar decenţa, dacă poţi...

JUDECĂTORUL
Şi tu, păstrează-ţi frumuseţea, dacă poţi! şi tinereţea ta veşnică - hahaha! - şi dreptatea. Trebuie c-ai făcut vrăjitorii şi mi-ai amăgit vederea, căci acum văd cât de sinistru de urâtă şi de bătrână eşti.

JUDECĂTOREASA care acum e luminată de pata de soare.
Vai! Mă arde!

JUDECĂTORUL
Acum am văzut şi eu cum arăţi!

Pata de soare îl atinge pe Judecător.

JUDECĂTORUL
Vai! acum mă arde pe mine!

JUDECĂTOREASA
Şi aşa arăţi tu!

Amândoi se retrag în dreapta.

VECINUL şi AMALIA din stânga.

VECINUL
Ba da, copila mea, există dreptate, şi umană, şi divină, dar trebuie să avem răbdare.

AMALIA
Eu vreau să cred că se procedează corect, deşi arată urât; dar nu pot, n-am putut niciodată s-o iubesc pe mama. Există ceva în mine care-mi spune că mi-e străină şi chiar ostilă.

VECINUL
Aha! Găsiţi asta!

AMALIA
Ea mă urăşte şi o mamă nu poate face asta.

VECINUL
Aha! Aha!

AMALIA
Şi sufăr că nu-mi pot îndeplini datoria de copil s-o iubesc.

VECINUL
Ei bine, după ce veţi fi suferit din asta, când va veni vremea răsplăţii, veţi afla marele secret al vieţii dumneavoastră.

AMALIA
Şi aş suporta orice, doar să fie drăguţă cu copiii mei!

VECINUL
Fiţi sigură de asta, căci puterea ei s-a terminat. Măsura nedreptăţii s-a umplut şi a răbufnit pe dinafară.

AMALIA
Credeţi asta? Dar chiar azi l-a smuls pe Adolf al meu de lângă noi şi aşa cum vedeţi, m-a umilit îmbrăcându-mă în slujitoare şi punându-mă să muncesc la bucătărie!

VECINUL
Răbdare!

AMALIA
Da, că bine ziceţi! Să suferi pe drept, înţeleg, dar fără vină...

VECINUL
Buna mea copilă: să suferi pe drept, asta fac puşcăriaşii care ispăşesc pedepse, nu e nicio onoare, dar să suferi pe nedrept, asta e o graţie şi o încercare din care cel care rămâne în picioare culege fructele de aur.

AMALIA
Vorbiţi atât de frumos, că mi se pare adevărat tot ce spuneţi! - Şşşttt, vin copiii; nu vreau să mă vadă îmbrăcată aşa!

Cei doi se ascund după un tufiş. ERIK şi THYRA intră; pata de soare cade pe copii, pe rând.

ERIK
Uite, pata de soare!

THYRA
O, frumosul soare! Dar parcă tocmai mersese adineauri la culcare!

ERIK
Poate că l-au lăsat să stea treaz mai mult în seara asta, fiindcă a fost cuminte azi.

THYRA
Soarele nu poate fi cuminte; ce prost eşti, Erik.

ERIK
Ba sigur că soarele poate fi cuminte; doar el e cel care face vinul şi piersicile.

THYRA
Dar atunci ne poate da şi nouă o piersică, dacă tot e aşa cuminte?

ERIK
O să ne dea, dacă avem răbdare. Nu e niciuna căzută acolo?

THYRA caută pe jos.
Nu, dar putem ajunge la pom.

ERIK
Nu, nu ne lasă bunica.

THYRA
Bunica a zis că n-avem voie să zgâlţâim pomul, dar eu ziceam să ne jucăm în jurul lui, să cadă oricum, aşa, ca de la sine.

ERIK
Ce proastă eşti Thyra, e acelaşi lucru! Se uită în sus spre copac. Ah, de-ar cădea o piersică!

THYRA
Nu cade nimic fără să zgâlţâim!

ERIK
Nu mai zi aşa, Thyra, e păcat.

THYRA
Să-L rugăm pe Dumnezeu să cadă una?

ERIK
Nu ne putem ruga lui Dumnezeu pentru ceva bun - de mâncat, bineînţeles! - - - Ah! Piersicuţă, cazi, cazi! Vreau să cazi! Din copac cade o piersică; Erik o ridică de pe jos. Ei, uite, ce drăguţ a fost copacul!

THYRA
Dar acum trebuie s-o împărţim egal, fiindcă eu am zis prima să zgâlţâim copacul...

JUDECĂTOREASA intră cu o nuia mare.
Aha, sunteţi acolo şi zgâlţâiţi copacul... veniţi aici copii răi, v-arăt eu...

ERIK
Nu, bunico, n-am zgâlţâit copacul!

JUDECĂTOREASA
Aha, deci mai şi minţi! Am auzit-o pe Thyra zicând că trebuie zgâlţâit copacul. Veniţi încoace, o să vă-ncui în beci şi n-o să mai vedeţi nici luna şi nici soarele strălucind...

AMALIA se apropie.
Copiii sunt nevinovaţi, mamă!

JUDECĂTOREASA
Ia uite, ce frumos, să stai după tufiş şi să asculţi şi să-ţi înveţi copiii să spună minciuni!

VECINUL se apropie.
Aici se vorbeşte doar adevăr, doamnă judecătoreasă.

JUDECĂTOREASA
Doi martori după boscheţi, e exact ca la tribunal. Dar vedeţi voi, eu ştiu şmecheria şi am auzit şi-am văzut, e o dovadă completă pentru mine! - Haideţi, copii!

AMALIA
Mamă, e păcat şi ruşine. -
VECINUL îşi pune degetul la gură şi-i face semn Amaliei. AMALIA se apropie de copii.
Nu plângeţi, micuţilor! Ascultaţi-o pe bunica, nu e niciun pericol! Mai bine să suferi răul, decât să faci răul, şi eu ştiu că sunteţi nevinovaţi, Dumnezeu să vă aibă în pază! Şi nu vă uitaţi rugăciunea de seară!

Judecătoreasa iese cu copiii.

AMALIA
E greu de crezut, dar e plăcut să poţi.

VECINUL
E greu să-L crezi pe Dumnezeu în stare de bine, chiar şi când el ne vrea binele cel mai mare?

AMALIA
Spuneţi-mi un cuvânt bun şi mare pentru la noapte, ca să adorm meditând la el, ca pe o pernă bună.

VECINUL
O să-l primiţi; lăsaţi-mă să mă gândesc. - Iată: Isac trebuia jertfit...

AMALIA
Nu! Nu!

VECINUL
Veniţi-vă în fire! - Isac trebuia jertfit - dar n-a fost jertfit!

AMALIA
Mulţumesc! Mulţumesc! şi noapte bună!

Merge spre dreapta.

VECINUL
Noapte bună, copila mea!

Se îndreaptă încet spre fundal. PROCESIUNEA UMBRELOR iese din mausoleu; Umbrele o iau spre dreapta, cu o distanţă de cinci paşi între fiecare siluetă; înaintează în tăcere. MOARTEA cu coasă şi clepsidră. FEMEIA ALBĂ blondă, înaltă, suplă; pe deget are un inel cu o piatră verde strălucitoare. GIUVAIERGIUL cu monstranţa falsă. MARINARUL DECAPITAT cu capul în mână. LICITAŢIONISTUL cu ciocănelul şi carnetul de notiţe. COŞARUL cu frânghie, răzuitor şi ştergător de praf. NEBUNUL ţinându-şi căciula cu urechi de măgar şi zurgălăi pe un par cu inscripţia "Tichia învingătorului". INGINERUL HOTARNIC cu scândură şi stativ. JUDECĂTORUL machiat şi costumat la fel ca şi Judecătorul, cu funie la gât; mâna dreaptă ridicată, arătând lipsa degetului arătător. S-a întunecat la începutul procesiunii. Scena e goală în timp ce alaiul defilează

JUDECĂTORUL intră din stânga. JUDECĂTOREASA după el.

JUDECĂTORUL
Ce faci atât de târziu afară, bântui?

JUDECĂTOREASA
Tu ce faci?

JUDECĂTORUL
Nu puteam să dorm.

JUDECĂTOREASA
Şi de ce?

JUDECĂTORUL
Nu ştiu! Mi s-a părut că aud ţipete de copii din beci.

JUDECĂTOREASA
Nu e posibil! O, nu! N-ai curaj să dormi fiindcă ţi-e frică să nu mă duc eu să caut prin ascunzătorile tale.

JUDECĂTORUL
Şi ţie îţi era teamă că o să scormonesc eu prin ale tale! O să fie o bătrâneţe plăcută pentru Philemon şi Baucis.

JUDECĂTOREASA
Măcar nu vine niciun zeu în vizită la ei.

JUDECĂTORUL
Nu chiar zei!

PROCESIUNEA începe din nou de la mausoleu, iese prin dreapta.

JUDECĂTOREASA
Sfântă Fecioară Maria, ce e asta?

JUDECĂTORUL
Cerul să ne aibă în pază!

Pauză.

JUDECĂTOREASA
Roagă-te! Roagă-te pentru noi!

JUDECĂTORUL
Am încercat, dar nu pot!

JUDECĂTOREASA
Nici eu! Nu-mi vine niciun cuvânt, şi niciun gând!

Pauză.

JUDECĂTORUL
Cum începe rugăciunea Domnului?

JUDECĂTOREASA
Am uitat-o, dar azi-dimineaţă o ştiam.

Pauză.

JUDECĂTOREASA
Cine e femeia albă?

JUDECĂTORUL
E aia, mama Amaliei, a cărei amintire tu ai vrut s-o omori.

JUDECĂTOREASA
Sunt umbre sau fantome sau propriile noastre vise bolnave?

JUDECĂTORUL îşi scoate briceagul.
E mirajul diavolului! O să arunc oţel după ei! - Ridică lama, Carolina; vezi bine că eu nu pot!

JUDECĂTOREASA
Da, înţeleg, nu e aşa de simplu fără degetul arătător! - Da, nici eu nu pot, de fapt.

Scapă briceagul.

JUDECĂTORUL
O, vai! Aici, oţelul nu e de niciun folos! Uite-l pe marinarul executat! Hai să plecăm!

JUDECĂTOREASA
Uşor de spus; dar nu pot să ies din pată!

JUDECĂTORUL
Şi eu zici că sunt înţepenit în pământ! Nu, nu mai vreau să văd!

Îşi ţine mâna la ochi.

JUDECĂTOREASA
Dar ce e asta? Sunt aburi din pământ sau sunt umbrele copacilor?

JUDECĂTORUL
Nu, suntem noi, avem vedenii! Uite, acolo sunt eu, dar eu sunt aici! Dacă aş putea să dorm măcar o noapte, pe urmă o să scot limba la toate astea! - Satana! Nu se mai termină odată gluma asta?

JUDECĂTOREASA
Păi de ce te uiţi la ei?

JUDECĂTORUL
Văd prin palmă, văd în întuneric prin pleoapă!

JUDECĂTOREASA
Dar s-a terminat acum!

Procesiunea a ieşit.

JUDECĂTORUL
Lăudat fie... îţi dai seama, nu pot s-o spun! - Cum o să dormim noi în noaptea asta! Trebuie să trimitem după doctor!

JUDECĂTOREASA
Sau după pater Colomba, poate!

JUDECĂTORUL
El n-are ce să facă şi cel care ar putea, nu vrea! - Aşa că Celălalt s-o facă!

CELĂLALT apare din spatele capelei Madonei. Este extrem de slab şi subnutrit; păr subţire, şaten-cenuşiu, cu cărare; barbă rară care albeşte; haine proaste, care i-au rămas mici, fără maiou; un fular de lână roşu, înfăşurat în jurul gâtului; ochelari şi o nuia la subraţ.

JUDECĂTORUL
Cine-i acolo?

CELĂLALT încet.
Sunt eu, Celălalt!

JUDECĂTORUL către Judecătoreasă.
Fă tu semnul crucii! Eu nu pot!

CELĂLALT
Semnul crucii nu mă sperie, tocmai acum trec prin perioada de probă, ca să pot să-l suport!

JUDECĂTORUL
Cine eşti dumneata?

CELĂLALT
Am devenit Celălalt, fiindcă am vrut să fiu Acela; am fost un om rău şi am primit drept pedeapsă să slujesc Binele!

JUDECĂTORUL
Aşadar, nu eşti Cel Rău?

CELĂLALT
Ba da; sarcina mea e să vă chinui până la cruce, acolo unde ne vom întâlni odată.

JUDECĂTOREASA către Judecător.
Nu asculta la el! Zi-i să plece!

CELĂLALT
Nu ajută! M-aţi chemat şi acum trebuie să mă căraţi după voi!

JUDECĂTORUL şi JUDECĂTOREASA merg spre stânga. CELĂLALT îi urmează.