Paşte

Scenografie pentru toate actele

Tot prim-planul este constituit de o verandă de sticlă la parter, amenajată ca o cameră de locuit. În mijloc, o uşă mare care dă într-un scuar cu gard şi poartă spre stradă. Pe cealaltă parte a străzii, care, ca şi casa, se află pe un deal, se zăreşte un gărduţ scund care dă spre o grădină care se întinde în jos, spre plajă. Fundalul înfăţişează vârfurile copacilor din această grădină, înfrunziţi de primăvară. Deasupra se vede turnul unei biserici şi un fronton monumental al unei case.
Ferestrele de sticlă ale verandei, care ocupă toată lăţimea scenei, sunt prevăzute cu perdele din creton galben deschis, înflorat - şi pot fi trase. O oglindă de perete atârnă pe un stâlp de fereastră din stânga uşii; sub oglindă e un almanah de perete.
În dreapta uşii de fundal, un birou mare cu cărţi, ustensile de scris şi telefon. În stânga uşii din fundal o masă, şemineu de mică, bufet. În dreapta, în prim-plan, o măsuţă de cusut cu veioză. Alături, două fotolii. Veioză care atârnă de tavan.
Afară, pe stradă, un felinar cu gaz cu sită Auer.
În stânga, pe verandă, o uşă spre locuinţă; în dreapta e uşă spre bucătărie.
Acţiunea se petrece în zilele noastre.

Joia Mare

Muzica pentru acest act: HAYDN: Sieben Worte des Erlösers. Introducere: Maestoso Adagio

O rază de soare cade oblic în cameră din stânga, pe unul din scaunele de la măsuţa de cusut. Pe celălalt scaun, neluminat, stă Kristina şi pune pe cârlige două perdele albe proaspăt călcate. Intră Elis în palton de iarnă închis până la gât, purtând o legătură mare de documente, pe care le pune pe birou. După care îşi scoate paltonul şi îl atârnă în stânga.

ELIS
Bună ziua, draga mea!

KRISTINA
Bună ziua, Elis!

ELIS se uită în jurul său.
Ferestrele de interior scoase; podeaua măturată, perdele curate... da, e primăvară din nou! Şi au spart gheaţa de pe porţiunile acoperite şi salcia căprească înfloreşte pe malul pârâului... da, e primăvară... Şi eu pot să pun în cui paltonul de iarnă - - - ştii, e foarte greu
cântăreşte paltonul în mână
de parcă ar fi absorbit în el toate chinurile iernii, sudoarea angoasei şi praful şcolii... Oh!

KRISTINA
Şi acum eşti în vacanţă!

ELIS
Vacanţa de Paşti! Cinci zile frumoase de savurat, de respirat, de uitat! Îi întinde mâna Kristinei şi apoi se aşază pe fotoliu. Nu! uite, soarele a apărut din nou - - - a dispărut în noiembrie, îmi aduc aminte ziua când a dispărut în spatele fabricii de bere de peste drum... O, iarna asta! Iarna asta lungă!

KRISTINA cu un gest spre uşa de la bucătărie.
Taci! Taci! Taci!

ELIS
O să tac, o să fiu bucuros că s-a terminat... Ah, bunul soare... Îşi freacă mâinile şi mimează că face duş vreau să fac baie în razele soarelui, să mă spăl în lumină după toată această mizerie întunecată...

KRISTINA
Taci! taci!!

ELIS
Ştii, cred că pacea se întoarce şi că necazurile au obosit...

KRISTINA
De ce crezi asta?

ELIS
Păi, şi pentru că adineauri, când am trecut pe lângă catedrală, a venit un porumbel alb în zbor; a aterizat pe trotuar şi a pus o crenguţă pe care o ţinea în cioc, exact la picioarele mele.

KRISTINA
Ai văzut ce crenguţă era?

ELIS
Nu prea cred că era măslin, dar cred că era semnul păcii şi chiar acum simt un calm sfânt, radios - - - Unde e mama?

KRISTINA gest spre bucătărie.
În bucătărie!

ELIS calm, închide ochii.
Aud că e primăvară! Aud că ferestrele de interior nu mai sunt - Ştii după ce aud? - După osiile căruţelor, cel mai mult - - - dar ce e asta? Cinteza ciocăneşte! Şi bat cu ciocanul la şantierul naval şi miroase a vopsea de ulei de la vapoarele cu aburi, de la miniul roşu de plumb -

KRISTINA
Poţi să simţi asta tocmai de aici?

ELIS
De aici? E adevărat, noi suntem aici, dar eu am fost acolo, acolo în nord, unde se află casa noastră - - - Cum am ajuns în oraşul ăsta oribil, unde toată lumea urăşte pe toată lumea şi unde eşti mereu singur? Da, pâinea e cea care ne-a arătat drumul... dar lângă pâine se aflau nenorocirile! fapta criminală a tatei şi boala surioarei! - Spune-mi, ştii dacă mama are voie să-l viziteze pe tata la închisoare?

KRISTINA
Am impresia că a fost acolo chiar azi!

ELIS
Şi ce-a zis?

KRISTINA
Nimic; a vorbit despre altceva!

ELIS
Un lucru am câştigat totuşi: după sentinţă a venit siguranţa şi un calm în sine, după ce ziarele au încetat cu rapoartele. A trecut un an; peste un an iese şi o putem lua de la capăt.

KRISTINA
Îţi admir răbdarea în suferinţă.

ELIS
N-o face! nu admira nimic la mine, căci eu nu am decât defecte! acum o ştii! Ah! să crezi tu asta!

KRISTINA
Dacă ai suferi pentru greşelile tale, dar tu suferi pentru ale altora!

ELIS
Ce coşi acolo?

KRISTINA
Sunt perdelele de la bucătărie, scumpule!

ELIS
Arată ca un văl de mireasă... La toamnă, Kristina, o să fii mireasa mea, nu-i aşa?

KRISTINA
Da, dar să ne gândim la vară mai întâi!

ELIS
Da, la vară! Scoate un carnet de cecuri. Vezi, banii pe care îi am deja la bancă! Şi când se termină şcoala, pornim spre nord, la ţara noastră - spre lacul Mälaren. Căsuţa e acolo la locul ei, aşa cum era în copilăria noastră; teii sunt tot acolo, luntrea e sub sălciile de pe ţărm... O, de-ar fi vară! ca să pot face baie în lac! Dezonoarea acestei familii s-a aşezat peste sufletul şi trupul meu, astfel încât tânjesc după un lac care să mă spele.

KRISTINA
Mai ştii ceva de sora Eleonora?

ELIS
Da, biata de ea, e neliniştită şi scrie scrisori care mă sfâşie. Vrea să vină acasă, evident, însă directorul aşezământului n-are curaj să-i dea drumul, ca să nu comită fapte care ar duce-o la închisoare. Ştii, uneori simt mustrări de conştiinţă, cele mai oribile, fiindcă am votat pentru internarea ei.

KRISTINA
Scumpul meu prieten, tu îţi reproşezi totul, dar în acest caz a fost o binefacere pentru ea să primească îngrijiri, nefericita.

ELIS
E adevărat ce spui şi mi se pare că e mai linişte aşa cum e. Da, ea o duce atât de bine pe cât o poate duce! Şi când mă gândesc la cum se plimba pe aici şi umbrea orice semn de bucurie, cum soarta ei ne apăsa ca un coşmar, ne chinuia până la disperare, atunci sunt suficient de egoist să simt o uşurare care seamănă cu bucuria. Şi cel mai mare necaz pe care mi-l pot imagina acum ar fi s-o văd intrând pe uşile astea. Ce nemernic sunt!

KRISTINA
Cât de om eşti!

ELIS
Şi în egală măsură - - - sufăr, sufăr când mă gândesc la chinul ei şi al tatălui meu!

KRISTINA
Unii par a fi născuţi spre suferinţă...

ELIS
Biata de tine, care ai nimerit în familia asta, de la început condamnată... şi blestemată!

KRISTINA
Elis! Dar nu ştii dacă sunt încercări sau pedepse!

ELIS
Ce înseamnă pentru tine, asta nu ştiu, fiindcă tu nu ai nicio vină faţă de nimeni!

KRISTINA
Dimineaţa lacrimilor, seara bucuriilor! Elis, te-aş putea ajuta să treci prin...

ELIS
Crezi că mama are un fular alb?

KRISTINA neliniştită.
Pleci?

ELIS
Mă duc la cină! Petrus şi-a susţinut teza de doctorat ieri, aşa cum ştii, şi oferă o cină azi!

KRISTINA
Te duci la dineul acela?

ELIS
Adică să nu mă duc fiindcă el s-a dovedit a-mi fi un elev de-a dreptul nerecunoscător?

KRISTINA
Nu neg că perfidia lui m-a revoltat; când a promis să-ţi citeze teza, el a furat! fără să indice sursa.

ELIS
Ah! e atât de firesc şi mă bucur când conştientizez că "asta eu am făcut-o".

KRISTINA
El te-a invitat?

ELIS
E adevărat; nu m-a invitat! E chiar bizar, fiindcă el vorbeşte de atâţia ani despre cina asta, de parcă eu aş fi un invitat de la sine înţeles, iar eu m-am dus şi le-am spus şi altora. Dacă acum nu sunt invitat, sunt ofensat în mod public. Foarte bine, n-ar fi pentru prima dată; şi nici ultima!

Pauză.

KRISTINA
Benjamin întârzie! Crezi că trece examenul?

ELIS
Sper să ia latina cu notă maximă!

KRISTINA
E un băiat bun, Benjamin.

ELIS
Neobişnuit de bun, dar cam visător. Tu ştii de ce stă la noi, nu?

KRISTINA
Fiindcă...

ELIS
Fiindcă... tatăl meu i-a tocat alocaţia de tutore, ca multor altora! Vezi tu, Kristina, tocmai asta e oribil, că eu la şcoală trebuie să-i văd pe aceşti elevi orfani furaţi, care acum mai trebuie să sufere şi umilinţa de a fi elevi scutiţi de taxă. Şi cu ce ochi mă privesc, nici nu-ţi dai seama. Trebuie să mă gândesc în permanenţă la nenorocirea lor pentru a le putea ierta cruzimea.

KRISTINA
Cred că tatăl tău o duce de fapt mai bine decât tine!

ELIS
De fapt!

KRISTINA
Elis, parcă urma să ne gândim la vară, nu la trecut!

ELIS
Da, la vară! - Ştii, azi-noapte m-am trezit de la cântecul absolvenţilor de liceu. Se cânta: "Da, vin, transmiteţi vânturilor vesele din ţară şi păsărilor că le iubesc; mestecenilor şi teilor, lacurilor şi munţilor, că vreau să le revăd. Să le văd ca în clipele copilăriei mele..." Se ridică, emoţionat. Eu o să le revăd, o să scap de acest oraş oribil, din Ebal, muntele blestemului, ca să-l revăd pe Garizim din nou? Se aşază pe un scaun în faţa uşii.

KRISTINA
Sigur, sigur! O să le revezi!

ELIS
Dar crezi că o să văd mestecenii şi teii mei aşa cum îi vedeam înainte, nu crezi că aceleaşi văluri negre se vor aşterne peste ele, ca peste natura şi viaţa de aici încă din ziua aceea... Arată cu degetul la fotoliul care acum se află în umbră. Uite, a apus soarele!

KRISTINA
Se întoarce şi atunci pentru a zăbovi mai mult!

ELIS
E adevărat; zilele cresc şi umbrele se micşorează.

KRISTINA
Ne îndreptăm spre lumină, Elis, crede-mă.

ELIS:
Uneori cred asta, şi când mă gândesc la trecut şi compar cu prezentul, sunt fericit. Anul trecut, tu nu erai aici, mă părăsiseşi şi rupseseşi logodna! Ştii, a fost cel mai întunecat moment din toate. Am murit efectiv, bucată cu bucată; dar când te-ai întors - am trăit. Îţi aminteşti de ce ai plecat?

KRISTINA
Nu, nu-mi amintesc; şi acum mi se pare că n-a existat niciun motiv. Am simţit doar un impuls să plec; şi am plecat, ca în somn. Când te-am văzut din nou, m-am trezit şi am fost fericită!

ELIS
Şi acum nu mai plecăm niciodată, căci dacă ai pleca acum, eu aş muri de-adevăratelea! - - - Uite, vine mama! Nu spune nimic, cruţă-i lumea imaginară în care trăieşte şi crede că tata e un martir şi că toate victimele lui sunt nişte impostori.

DOAMNA HEYST intră din bucătărie, cu şorţ, curăţând un măr de coajă; vorbeşte pe un ton amabil, cam naiv.
Bună ziua, copii! Cum vreţi supa de mere, rece sau caldă?

ELIS
Rece, mămică.

DOAMNA HEYST
Bine, băiatul meu, tu ştii mereu ce vrei şi o spui pe şleau, dar Kristina nu e aşa. Şi Elis a învăţat asta de la tatăl său; el ştia mereu ce vrea şi ce face şi asta oamenii nu suportă şi de aceea el a ajuns rău. Dar o să vină şi vremea lui într-o bună zi şi atunci o să i se facă dreptate şi celorlalţi, nedreptate! - - - Staţi puţin, oare ce voiam să zic. Da! Ştiaţi că Lindqvist s-a mutat aici în oraş? Lindqvist, cel mai mare impostor din lume!

ELIS se ridică, indignat.
A venit aici?

DOAMNA HEYST
Da, locuieşte chiar peste drum.

ELIS
Atunci o să-l vedem trecând pe aici toată ziua. Chiar şi asta!

DOAMNA HEYST
Lasă-mă să vorbesc cu el o singură dată şi n-o să se mai arate pe aici în veci! fiindcă eu îi ştiu micile apucături! - - - Ei, Elis, ce mai face Petrus?

ELIS
Mda, bine!

DOAMNA HEYST
Mă gândeam eu! Când îţi susţii şi tu teza aia odată?

ELIS
Când o să am posibilitate, mamă!

DOAMNA HEYST
Când o să am posibilitate! Ăsta nu e răspuns! - - - Şi Benjamin? A trecut examenele?

ELIS
Nu ştim încă; dar o să fie aici numaidecât!

DOAMNA HEYST
Daa, mie nu-mi prea place de Benjamin, fiindcă îşi închipuie că are drepturi - - - dar o să îndepărtăm noi asta! - - - Un băiat cuminte în orice caz. A! Şi a sosit un pachet pentru tine, Elis! Iese pe uşa de la bucătărie şi se întoarce imediat cu un pachet.

ELIS
Îşi dai seama ce le ştie mama pe toate şi cum e ea la curent; uneori am impresia că nu e aşa naivă cum se dă.

DOAMNA HEYST
Uite pachetul! Lina l-a primit!

ELIS
Un cadou! Mi-e frică de cadouri, de când am primit o ladă cu pietre de pavaj o dată. Pune pachetul pe masă.

DOAMNA HEYST
Eu mă întorc la bucătărie! - Nu e prea rece dacă staţi cu uşa deschisă?

ELIS
Deloc, mamă.

DOAMNA HEYST
Elis, nu-ţi atârna paltonul acolo, arată foarte dezordonat! - - - Ei, Kristina, perdelele mele sunt gata în curând?

KRISTINA
Peste câteva minute, mamă!

DOAMNA HEYST
Da, vedeţi, de Petrus îmi place; e favoritul meu... nu te duci la cină, Elis?

ELIS
Ba da, cum să nu.

DOAMNA HEYST
Păi de ce-ai spus că vrei supa rece dacă tot pleci? Nu ştie omul cum să te ia, Elis. Dar cu Petrus e altceva! - - - Închideţi uşile când se face rece, să nu luaţi guturai! Merge spre dreapta.

ELIS
Ce bună e ea! - - - Şi Petrus tot timpul... nu ţi-e jenă să-l tot pomeneşti pe Petrus?

KRISTINA
Mie?

ELIS
Tu ştii că babele au din astea în cap, închipuiri şi chestii!

KRISTINA
Ce cadou ai primit?

ELIS rupe hârtia de împachetat.
O sorcovă de Paşti!...

KRISTINA
De la cine?

ELIS
Anonim! - - - Mă rog, e ceva nevinovat, o s-o pun în apă ca să înfrunzească precum băţul lui Aron! "Mesteceni... ca în clipele copilăriei mele" - - - Şi Lindqvist a venit aici.

KRISTINA
Ce e cu el?

ELIS
La el avem noi cea mai mare datorie în bani.

KRISTINA
Dar tu n-ai nicio datorie la el, nu?

ELIS
Ba da, noi, unul pentru toţi şi toţi pentru unul; numele familiei e dezonorat, atâta vreme cât există datorie.

KRISTINA
Schimbă-ţi numele!

ELIS
Kristina!

KRISTINA pune la o parte perdelele, care sunt gata.
Mulţumesc, Elis! Am vrut doar să te testez!

ELIS
Dar nu te las să mă ispiteşti! - - - Lindqvist este un bărbat sărac şi are nevoie de ce e al lui - - - Pe unde a trecut tatăl meu, e ca un câmp de luptă cu morţi şi răniţi... şi mama crede că el e victima! - - - Vrei să ieşim la o plimbare?

KRISTINA
Să căutăm soarele? Cu plăcere!

ELIS
Tu înţelegi asta: că Mântuitorul a suferit pentru păcatele noastre şi noi plătim în continuare? Pentru mine nu plăteşte nimeni!

KRISTINA
Dar dacă cineva ar plăti pentru tine, atunci ai înţelege...?

ELIS
Da, atunci aş înţelege! - - - Şşşt! Vine Benjamin! Vezi cumva dacă pare bucuros?

KRISTINA se uită pe uşa din fundal.
Merge aşa încet... Şi acum se opreşte la fântână... îşi spală ochii...

ELIS
Şi asta!

KRISTINA
Stai puţin...

ELIS
Lacrimi, lacrimi!

KRISTINA
Răbdare!


BENJAMIN intră, amabil, respectuos dar mâhnit; are câteva cărţi şi o mapă.

ELIS
Ei, ce-ai făcut la latină?

BENJAMIN
Rău!

ELIS
Pot să-ţi văd lucrarea? Ce-ai făcut?

BENJAMIN
Am scris indicativ, deşi ştiam că trebuie să fie conjunctiv.

ELIS
Atunci eşti pierdut! Dar cum ai putut?

BENJAMIN umil.
Nu pot să explic... ştiam cum trebuie să fie, am vrut să scriu cum e corect şi-am făcut greşit! Se aşază abătut la masă.

ELIS se aşază la masa de scris şi citeşte din mapa lui Benjamin.
Da, aici scrie indicativ! O, Doamne!

KRISTINA forţat.
Ei bine, o să ai noroc mai mare data viitoare! Viaţa e lungă - oribil de lungă!

BENJAMIN
Da, e!

ELIS trist, dar fără amărăciune.
Dar să vină toate aşa, deodată! - Şi tu ai fost cel mai bun elev al meu, atunci la ce să mă aştept de la ceilalţi!- Reputaţia mea de profesor e pierdută, s-o să mi se mai dea niciun curs, şi astfel... totul se va prăbuşi! Către Benjamin. Nu o lua în nume de rău... nu e vina ta...

KRISTINA cu o forţare extremă.
Elis! Curaj, curaj, pentru Dumnezeu!

ELIS
De unde să-l iau?

KRISTINA
De unde îl luai înainte!

ELIS
Acum nu e ca înainte! Se pare că am căzut în dizgraţie!

KRISTINA
E o graţie să suferi nevinovat - - - nu te lăsa amăgit la nerăbdare... Treci testul, căci e doar un test, aşa simt...

ELIS
Pentru Benjamin, un an poate fi mai scurt decât 365 de zile?

KRISTINA
Da, o fire veselă scurtează timpul!

ELIS zâmbeşte.
Suflă pe rană şi se vindecă, aşa spui unui copil!

KRISTINA
Atunci fii copil şi o să-ţi spun aşa... Gândeşte-te la mama... cum poate ea să ducă totul!

ELIS
Dă-mi mâna; mă prăbuşesc!

KRISTINA îi întinde mâna.

ELIS
Îţi tremură mâna...

KRISTINA
Nu, eu nu simt...

ELIS
Nu eşti puternică aşa cum vrei să pari...

KRISTINA
Nu simt nicio slăbiciune...

ELIS
De ce nu-mi poţi da putere, atunci?

KRISTINA
Nu am în plus!

ELIS se uită pe fereastră.
Ştii cine vine acum?

KRISTINA se uită pe fereastră; cade în genunchi, distrusă.
E prea mult!

ELIS
Creditorul, cel care ne poate lua mobila oricând. El, Lindqvist, care s-a mutat aici ca să stea ca păianjenul în mijlocul plasei şi să supravegheze muştele...

KRISTINA
Fugi!

ELIS se ridică.
Nu! nu fug! - - - Acum, când tu ai devenit slabă, eu am devenit puternic... acum merge drept înainte pe stradă... şi şi-a aruncat deja ochii lui răi asupra prăzii...

KRISTINA
Dă-te la o parte, măcar!

ELIS
Nu, acum mă distrează... Pare că se luminează, de parcă şi-ar vedea prada în capcană... Haide!... numără paşii până la poartă şi a văzut pe uşa deschisă că suntem acasă... Dar acum s-a întâlnit cu cineva şi s-a oprit să vorbească... Vorbeşte despre noi, fiindcă se uită încoace...

KRISTINA
Doar să nu dea de mama aici; vorbele ei dure l-ar face de neînduplecat... Împiedică asta, Elis!

ELIS
Acum îşi scutură bastonul, de parcă ar susţine cu tărie că aici mila nu va trece în faţa legii!... Îşi deschide partea de sus a pardesiului ca să arate că încă nu s-au dat jos hainele - - - Văd pe buzele lui ce spune... Ce să-i răspund... "Domnul meu, aveţi dreptate! Luaţi totul, vă aparţine!"...

KRISTINA
Doar asta o să spui!

ELIS
Acum râde! Dar cu bunătate, nu cu răutate! Poate că nu e aşa de rău! deşi îşi vrea banii! - - - Măcar de-ar veni acum şi de-ar termina minunăţia aia de discuţie... acum bastonul e iar în mişcare... ei au mereu bastoane, cei care au creanţe neonorate... şi galoşi din piele care fac "vâş, vâş" exact ca biciuirile în aer... Ia mâna Kristinei şi o duce în dreptul inimii sale. Simţi cum îmi bate inima... eu o aud în urechea dreaptă ca pe un vapor cu aburi pe un ocean... Of, Doamne, acum şi-a luat rămas-bun!... şi galoşii ăia! "Vâş, vâş" ca nuiaua de Paşti... dar are brelocuri! atunci nu e foarte sărac! Ei au mereu brelocuri de cornalină ca o carne bătrână tăiată din spatele aproapelui - - - ascultă-i galoşii... "vârc, vârc, vârcolac, vâş, vâş, vâş!" Atenţie! Mă vede! Mă vede! - - - Se apleacă spre stradă. - - - Salută mai întâi! Zâmbeşte! Face cu mâna... şi... Cade plângând la birou. A trecut mai departe!

KRISTINA
Slăvit fie Domnul!

ELIS se ridică.
A trecut mai departe! - - - Dar se va întoarce!... Hai să ieşim la soare!

KRISTINA
Şi cina cu Petrus?

ELIS
Fiindcă nu sunt invitat încă, nu mă duc! În plus, ce naiba să caut acolo? Să întâlnesc un prieten perfid! N-aş face decât să sufăr în numele lui! ca să nu fiu rănit în al meu!

KRISTINA
Mulţumesc că rămâi cu noi!

ELIS
Îmi face plăcere! aşa cum ştii! - - - Mergem?

KRISTINA
Da, pe aici! Se îndreaptă spre stânga.

ELIS când trece pe lângă Benjamin, îl mângâie pe cap.
Curaj, băiete!

BENJAMIN îşi ascunde faţa în mâini.

ELIS ia sorcova de pe masă şi o aşază în spatele oglinzii.
Porumbelul n-a venit cu o ramură de măslin - ci cu mesteacăn!

Iese.