Ce naiba caută un pescăruş în Bucureşti?

Se întreabă cercetătorii. Ce anume crede pescăruşul că va găsi aici? A venit pe Autostrada Soarelui urmărind maşinile ce veneau din Vamă, pline de mahmuri? De ce a părăsit marea? Ce anume îl deranja? Ce i-a spus marea când s-au despărţit? Când a venit? Un grup de cercetători a găsit o Societate Anonimă a Pescăruşilor Sinistraţi din Capitală, însă şeful pescăruşilor n-a vrut să-i primească în audienţă şi nici să răspundă la vreo întrebare de-a lor. Unii au tras concluzia, bazându-se şi pe cercetările anterioare ale lui Cousteau (care se zice că ar fi avut o relaţie specială cu un pescăruş din Sidney), că secretoşenia ar fi o trăsătură caracteristică a acestei specii, pe lângă ciocul neobişnuit de portocaliu şi aripile mari şi albe. Problema pescăruşilor clandestini a ţinut destul de mult timp prima pagină a ziarelor. Oamenii au fost sideraţi să-i vadă pe câţiva dintre ei, animaţi de nostalgia păsărească a începuturilor de anotimpuri, zburând în cerc pe deasupra Dâmboviţei. "Mai erau şi înainte pescăruşi în Bucureşti, dar parcă niciodată n-au fost atât de trişti şi melancolici...", spun simplii trecători chestionaţi de un post local de televiziune.

Să le fie oare dor? De ce nu se întorc la mare, atunci? Unii presupun că ar fi vorba despre un ritual de-al lor, o comemorare, ceva. Cândva, pe malurile Dâmboviţei a existat o comunitate mare şi înfloritoare de pescăruşi, care trăiau fericiţi şi nestingheriţi de decretele de urbanizare încă neaplicate, pe atunci. Până când unul dintre ei a pierit în mod tragic. De atunci, urmaşii săi, pripăşiţi la vatra mamă a Mării Negre, se întorc periodic la locul tragediei şi-şi amintesc de eveniment. Îşi pomenesc mortul. Poate a murit sub roata unei maşini, sau strangulat de un cablu. Cine ştie... Unii chiar îndrăznesc să îi numească pe cei care se întorc, Pescăruşii de Rit Vechi. Unii spun că sunt doar nişte bezmetici, nişte păsări adolescentine care au fugit de acasă pentru că părinţii lor nu-i lăsau la teatru. Alţii regretă că nu-i pot cere părerea şi lui Cehov. El ar fi ştiut.