Andreea Chindriş: Bun, UNITER şi acum "10 pentru TIFF"? Ce urmează?
Silvia Török: Mi-ar plăcea să pot spune ce urmează, din păcate nu ştiu şi nici nu am nimic concret plănuit. E ciudat că mă trezesc în fiecare dimineaţă şi vreau mereu altceva decât cu ce m-am dus la culcare în gând.
A.C.: Care a fost feedback-ul oamenilor după UNITER?
S.T.: În general? Unul haios, majoritatea se amuză de discursul meu care a fost puţin mai împrăştiat şi necontrolat.
A.C.: Ce a schimbat premiul ăsta?
S.T.: TOTUL! Glumesc! Nu cred că un premiu poate să schimbe ceva.
A.C.: Ce responsabilităţi simţi că ai de acum încolo?
S.T.: Tot alea pe care le-am avut şi până acum.
A.C.: Cum te-au primit colegii din teatru??
S.T.: S-au bucurat cu mine. Presupun că înseamnă mult pentru colegii mei şi pentru întreg Teatrul German, şi ar şi trebui să însemne, pentru ca doar datorită lor şi cu sprijinul lor, am reuşit să fac acest rol (din Das Mädchen im Goldfischglas / Fetiţa din bolul peştelui auriu) care a fost premiat. Nu aş putea să îmi aloc această bucurie, e a noastră.
A.C.: La ce lucrezi acum?
S.T.: Lucrez mult la mine. Acum am terminat de lucrat la piesa Nunta micilor burghezi de B. Brecht, în regia domnului Alexandru Dabija, la Teatrul German de Stat Timişoara, o comedie. Joc o mireasă gravidă. Foarte nostim. Fiecare personaj din această piesă este foarte bine conturat şi jucat cu mare drag şi dedicaţie. Îmi place mult că e grotesc.
A.C.: Unde stă premiul ăla?
S.T.: Între cărţi... pentru că e o carte.
A.C.: Cum e cu filmul? Ce relaţie ai avut până acum cu el, şi ca spectator şi ca actor?
S.T.:... am impresia, uneori, că nu am destul acces la filme. Nu mă uit la tot ce iese pe piaţă, mă uit dacă mă atrage titlul, sau povestea, sau actorii, sau regizorul, sau dacă mi-l recomadă cineva. În timpul facultăţii, regizorul Florin Şerban a ţinut un workshop despre arta actorului de film. A fost prima oară când am înţeles cu adevărat că este o reală diferenţă între teatru şi film, iar că actoria de film este o şcoala în sine. Nu că nu am ştiut, dar nu am ştiut cu ce se mănâncă şi în ce constau mai exact acele diferenţe şi cum le poţi exersa şi aplica. Datorită unor exerciţii foarte interesante mi s-a deschis o mică fereastră şi spre această lume. Din păcate, timpul în care am lucrat cu el a fost foarte scurt, tot mă întreb oare ce secrete mai deţine despre arta asta... ce n-aş da să le pot afla. Pe urmă, am jucat în 2012 în filmul Rocker al lui Marian Crişan. A fost un mare noroc pe capul meu să pot juca în producţie, de nu vă puteţi închipui. M-am bucurat enorm când am aflat vestea că aş putea face parte din echipă. Iar munca de pe platoul de filmare mi-a înteţit doar bucuria pe care am simţit-o când am aflat vestea. Mi-a plăcut enorm, enorm!
A.C.: E ceva ce şi-ai trecut în agendă că ar trebui să vezi la festival?
S.T.: Prietenul meu obişnuia să îmi facă programul de TIFF, eu nu mă puteam decide, acum el e plecat şi, sincer, nu ştiu cum am să pot să mă decid. În orice caz, aş vrea să văd filmele româneşti, scurtmetrajele... aş vrea să văd din fiecare categorie măcar unul, cred că niciodată nu am fost la toate categoriile, îmi doresc mult să am timp.
A.C.: Ai făcut facultatea în Cluj, ce relaţie aveai cu TIFF-ul până acum?
S.T.: Mi se pare un fenomen... un eveniment incredibil. Ador Clujul. Am fost timp de cinci ani în Cluj, deci am prins câteva ediţii. Nu am avut întotdeauna timp, din cauza facultaţii, dar mereu a fost o perioadă specială şi bineînţeles că nu ratam să merg la filme, la câte îmi permiteam.
A.C.: Cum vezi schimbarea asta?
S.T.: Întotdeauna mi-am dorit să văd ce se ascunde de cealaltă parte... mi-ar fi plăcut să fiu şi voluntar, pare super fun... poate într-un alt an.
A.C.: Ce presupune participarea la TIFF printre cei zece?
S.T.: Asta nu ştiu. Am încercat să înţeleg de ce şi cum am fost selecţionaţi, dar nu am reuşit să ajung la o concluzie. În primul rând, suntem foarte diferiţi, mediile în care activăm sunt foarte diferite, aşa că presupun că motivul pentru care suntem fiecare dintre noi acolo trebuie să fi fost unul anume şi personalizat. Dar e super tare! Nu m-am aşteptat siiiincer la aşa o şansă. Sora mea, Olga, a participat anul trecut, în 2012, la acest program şi, oarecum, eram sigură că pentru mine sunt închise uşile la 10 pentru Film. Dar uite, ce surpriză! Sunt încântată şi nerăbdătoare să văd cum va fi.
A.C.: De ce să fie închise uşile?
S.T.: Pentru că a fost sora mea, dacă a fost ea, eu de ce să mai fiu?... ştiu că suntem diferite, dar care să fi fost şansele ca, doi ani la rând, două surori să facă parte din program... eram sceptică, sincer nu mi-am făcut vreo iluzie că aş putea fi în acest program ever, şi sunt atâţia alţi actori care trebuie să fie luaţi în vedere... nu m-am numărat niciodată printre ei. Mi s-a părut imposibil.
A.C.: Ce ţi-ai dori să înveţi odată cu participarea ta la TIFF?
S.T.: Să descopăr mai multe secrete ale meseriei, să înţeleg mai bine cum funcţionează industria aceasta, să cunosc oameni noi, să mă distrez până cad din picioare.
A.C.: Ce înseamnă să fii în aceeaşi categorie cu ceilalţi participanţi?
S.T.: Sunt foarte încântată. Să fiu cu profa, Irina Wintze, la un loc, este o onoare aproape inimaginabilă, apoi sunt din nou cu doi foşti colegi, Rareş Florin Stoica şi Cătălin Vieru, cu actori pe care îi cunosc şi pe care îi admir foarte mult, iar pe cei pe care nu-i cunosc de abia aştept să îi cunosc. Sper să ne înţelegem bine. Să fie o vibraţie plăcută şi pozitivă între noi.