Invazii

Imaginaţi-vă că într-o zi o să plouă foarte mult şi foarte ciudat. Ploaia va părea ca o invazie de picături mari de apă, care vor părea atât de mari pentru că fiecare dintre ele va purta câte o sămânţă de dud. Nu se ştie de unde, dar, în general, când se întâmplă lucruri din astea ciudate, nu se ştie de unde. Seminţele vor ajunge, inevitabil, în pământ şi vor da naştere duzilor. Vor creşte duzi peste tot, prin parcuri, prin curţi, pe acoperişuri, pe mall-uri şi chiar pe Casa Poporului, care se va numi Casa Duzilor, pentru că va fi o invazie de duzi. Se va face gem de dude, dar cât gem poţi să faci? Vor fi mulţi diabetici, dar nu asta va fi problema, ci faptul că în duzi se vor cuibări foarte multe omizi păroase, care se vor hrăni nestingherite din frunzele de dud. Aproape toate omizile din lume, sau cel puţin cele din Europa de Est, şi apoi din Balcani, vor veni să locuiască şi să se hrănească din duzii româneşti, ca din sânul lui Avraaaaaam (varianta mitică miriapodă a sfântului Avram). Duzii îşi vor schimba corola verde în mingi păroase, mişcătoare care vor mişuna peste tot, prin oraş şi chiar prin Casa Duzilor, pe care, desigur, o vor revendica prin masticare. Situaţia va fi critică, mai ales pentru cei cărora le e frică de omizi şi pentru cei cărora le va fi dor de gemul de dude, pentru că, bineînţeles, nu vor mai fi dude din cauza omizilor.

Până într-o zi, când vor veni vrăbiuţele, un nor de vrăbiuţe hămesite care va acoperi cerul cu pofta lor de mâncare, iar meniul zilei va fi Omide-à-la-toute-forme. Omizile vor muri pe capete, sfârtecate de ciocurile păsărilor, iar duzii vor rămâne ca nişte schelete deparazitate pe care vor sta una lângă alta, îngrămădite, vrăbiuţele cu burţile pline. Va fi o invazie de vrăbiuţe şi, normal, de mici răhăţele apoase, ca nişte in memoriam pentru fostele omizi aflate la putere, va fi o zarvă de ciripituri şi mult puf în aer. Va fi, oricum, mai bine decât în cazul precedent, dar mai murdar. Într-un din zile va apărea din senin o pisică de după trunchiul unui copac, ca un adevărat prădător, şi va înhăţa o vrăbiuţă, apoi o întreagă armată de pisici i se va alătura, masacrând vrăbiuţele ca într-un depozit en-gros de hrană pentru pisici. Mieunatul va lua locul ciripitului, apoi pârâitul inconfundabil al felinelor care torc cu burta plină. Apoi vor veni câinii care le vor fugări pe toate. Toţi câinii maidanezi şi cei cu stăpâni se vor alia şi vor alerga după pisici, pe unele chiar le vor muşca, dar nu se vor mânca pisici. Nu ştiu de ce, dar n-am văzut niciodată un câine mâncând o pisică. Poate un câine Dingo, dar acela îşi va pierde avionul din Australia şi nu va ajunge până în România, la marele dezmăţ canin. Care "mare dezmăţ", de fapt?! Vor veni hingherii din toată lumea să-i prindă şi să-i aresteze cu lesele lor metalice, jubilând atunci când câinii nu vor mai putea să scape sau să-i muşte. Hingherii vor fi brutali. Asociaţiile pentru drepturile animalelor se vor sesiza. Va fi o invazie de iubitori de animale, peste tot, oamenii vor scanda, vor protesta, vor ieşi în stradă, se vor costuma şi vor dansa în slujba salvării prietenilor cei mai buni ai oamenilor. Ce să le faci, hingherii nu s-au putut abţine când au văzut atâţia câini...

Apoi vor veni darwiniştii de peste tot să le spună animalofililor că ăsta e rostul lumii. Supravieţuieşte cine poate. Şi cum noi suntem ultimii pe scara evolutivă, avem tot dreptul să ne manifestăm hegemonia. Mă rog, asta în mare, pentru că ei îşi vor expune toate teoriile cu ocazia invaziei lor. Apoi vor veni creştinii să le spună să-şi iubească aproapele, pentru că aşa a spus Iisus. Apoi, Martorii lui Iehova le vor demonstra ca nu există Iisus. Apoi, Papa va arunca o anatemă asupra lor. Bine, Papa e numai unul, dar va fi o invazie de fani catolici. Apoi, Curtea Constituţională a Drepturilor Omului va stabili că Papa nu mai are de mult dreptul ăsta, aşa că va trimite o invazie de avocaţi care să-i spună Papei asta...

Şi-n timpul ăsta, vă beţi cafeaua de dimineaţă şi vă uitaţi la Univers, din balcon. Un singur om nu a invadat niciodată nimic. Decât gânduri.