Dispozitivele, contra-dispozitivele, arhitecturile lui Jaar sînt parcursuri secular-iniţiatice de trezire non-religioasă, ci etică şi, deci, politică. Trezire nu la Dumnezeu, ci la Om, la sine ca umanitate. Trebuie povestite şi trăite.
Albul iniţial, la intrare, al orbirii, albul neonului este şi un alb al paginii, el scrie invers, contra, cu alb pe negru, pe orbirea produsă de culorile colorate ale imaginilor, pentru a semnala că lucrurile, perspectiva asupra lucrurilor trebuie răsturnată, inversată. Neon alb pe fond negru de lume: fără culori, nu există culori, culorile sînt "pornografie". Imaginile trebuie să scrie, să enunţe, dar nu ca text lococentric, negru pe alb, ci ca nouă revelaţie asupra datoriilor omului faţă de el însuşi, ca proces de Luminare (Aufklärung) prin imaginea etică, alb pe negru (pe negrul produs de culorarea pornografică orbitoare).
În alt colţ, ascunde imaginile, le sustrage, introducîndu-le în nişte cutii negre, asemenea unor pietre tombale sau mici morminte, morminte ale imaginilor omului care nu trezesc omul la om, descriind prin text verbal, dar alb pe negru, pe capacul cutiilor în care sînt retrase, sustrase imaginile, ce anume arată imaginile ascunse. Pentru că omul nu a reacţionat omeneşte, uman, la acele imagini, adică a fost orb, s-a lăsat orbit, nu le-a văzut, ele trebuie retrase, lăsate pentru mai tîrziu, cînd omul va fi pregătit să reacţioneze moral, deci politic, la propria distrugere.
Ascunse, "apofatizate", revelate prin ascundere şi descriere verbală indirectă, alb pe negru, imaginile pentru viitor, pentru văzul etic de după actuala tranziţie prin orbire cu false imagini colorat-pornografice a omului, aceste imagini pentru viitor se lasă greu reproduse, fotografiate, făcute imagine de tip actual, pe placul prezentului.
