Scrieri istorice spun că Sf. Gheorghe s-a născut în 263 AD în Cappadokia (azi, Turcia centrală) din părinţi creştini, de origine nobilă. S-a înrolat pe la 17 ani în armata împăratului roman Diocletian ca soldat la cavalerie şi a devenit apoi ofiţer, având o atitudine pozitivă în calitate de comandant. Creştin fiind şi nemulţumit de campania armatei romane împotriva creştinilor, Gheorghe a cerut o audienţă împăratului Diocletian. Acesta, uimit de îndrăzneala şi de protestul ofiţerului, l-a arestat şi torturat ca să-şi renege credinţa iar în final l-a sacrificat (în Nicomedia, la 23 aprilie 303).
Exemplul de curaj dat de Sf.Gheorghe, care a vorbit în apărarea creştinilor şi s-a sacrificat în numele credinţei sale, a fost cunoscut pe tărâmurile englezeşti pe la începutul secolului opt, iar prin 1061 a fost ridicată în Doncaster prima biserică ce-i poartă numele. Sf. Gheorghe (St. George pentru englezi) a devenit ca patron recunoscut al soldaţilor englezi porniţi în cruciade, încă din 1098 şi patron al Angliei pe la sfârşitul secolului XIV. Însemnul Sfântului Gheorghe, o cruce roşie pe un fundal alb a fost adoptat pentru uniforma soldaţilor englezi în vremea regelui Richard Inimă de Leu, iar mai târziu a devenit steagul Angliei. Trandafirul roşu este de asemenea un simbol asociat lui Sf. Gheorghe (şi implicit englezilor - amintiţi-vă însemnul de pe tricoul jucătorilor englezi de rugby). Se pare că în Barcelona de St. Jorje băieţii oferă fetelor trandafiri roşi şi primesc în schimb cărţi.
Faima răspândită prin Europa se datorează pe de altă parte şi legendei despre Sf. Gheorghe care a omorât dragonul - foarte bine primită în Anglia, fiind asemănătoare cu unele povestiri anglo-saxone. Prin victoria sa asupra dragonului a devenit (încă o dată) un simbol al binelui care învinge răul. Imaginea sa, călare omorând cu o suliţă dragonul este foarte cunoscută nu numai oricărui englez ci şi oricărui creştin, multe biserici având icoane cu această scenă.
Totodată, în lume există multe ordine şi distincţii militare care-i poartă numele. În fiecare an, pe 23 Aprilie, ostaşi din diferite colţuri ale lumii îşi îmbracă ţinuta de gală şi-l cinstesc pe ocrotitorul armatei. Asemeni lor, şi armata română îl are ca patron pe acelaşi Sf. Gheorghe.
Mă voi referi însă aici mai ales la semnificaţia acestui sfânt pentru englezi. De exemplu, Societatea Regală Sf. Gheorghe (Royal Society of St. George) a fost înfiinţată în 1894, patronată de regina Victoria în scopul nobil de a păstra valorile tradiţionale englezeşti.
George este un nume destul de des întâlnit în lume. Au existat şase regi britanici cu acest nume (toţi din casa de Hanovra, sau cum este acum cunoscută, Windsor) - ultimul fiind George al VI lea, tatăl actualei regine, Elisabeta a II a. Chiar şi fiul său cel mare, urmaş la tron, Prinţul de Wales se numeşte Charles Philip Arthur George.
Sf. Gheorghe este patronul soldaţilor, cavaleriei, arcaşilor, fermierilor, agricultorilor, a celor în suferinţă şi apare menţionat în multe poeme şi sonete englezeşti. Shakespeare îl menţionează în Henry al V lea şi ca o coincidenţă, acest "foarte" englez dramaturg, s-a născut şi a murit într-o zi de 23 Aprilie (s-a născut în 23 aprilie 1564 în Stratford-upon-Avon şi a murit la 23 aprilie 1616). De aceea, sărbătorirea Zilei de St. George reprezintă (pentru englezi şi nu numai) totodată şi celebrarea lui Shakespeare(cu precădere la Stratford-upon-Avon).
Chiar dacă nu are zi liberă (în UK, "bank holiday"), de 23 Aprilie, englezul se simte "foarte englez". Obiceiuri şi tradiţii din diverse vremi vor abunda ca şi cum personaje din alte timpuri se întorc acum pentru o zi sau două să-i amintească "ce înseamnă să fie englez"...
Manifestările sunt anunţate "englezeşte" de "crainicul" oraşului (în engl. "Town Crier") care îmbrăcat în costumul tradiţional, "clopoţeşte" vârtos, strigă "Oyez, Oyez" şi apoi anunţă programul, în toate colţurile, ca să audă toată lumea şi să ia aminte... Peter Moore este "crainicul" primarului Londrei ("the Mayor of London's official Town Crier") din 1978 însă această slujbă datează din 1066.
Sărbătorile sunt şi mai "pitoreşti" într-un orăşel englezesc, cu case şi din vremea Tudorilor şi cu fermieri care au cai frumoşi, bine îngrijiţi, ce pot concura şi cu caii din grajdurile regale din Bushy Park. Anunţaţi câteva zile-n şir de crainic, englezii vin acum cu mic, cu mare, pregătiţi să participe la manifestări. Aproape toată noaptea femeile au copt prăjituri ornate apoi cu glazură alb-roşie, de marţipan, au pregătit caramele şi plăcinte gătite conform unui reţetar tradiţional. Aceste bunătăţi, cu miros şi gust apetisant, pot fi cumpărate din mica piaţă a oraşului, amenajată cu grijă de ieri, ca să se încadreze întregii atmosfere medievale ce domină în aceste zile, mai mult ca oricând. În fiecare an apar idei noi, căci cu toţii sunt încurajaţi să-şi aducă aportul la aceste activităţi.
Tot în piaţă poţi cumpăra obiecte vechi, unele foarte valoroase, în perfectă stare. La englezi nu vei vedea niciodată la vânzare un obiect vechi ciobit (nerestaurat) sau care nu este bun de nimic, nefuncţional... Aici pe tarabe găseşti cărţi, ceainice, veselă, tacâmuri, bibelouri, ceasuri, timbre, etc. dar şi acuarele, uleiuri ale unor artişti locali.
La paradă, defilează prin mulţimea pestriţă, tineri cavaleri medievali călare, îmbrăcaţi în uniforme ca din vremea lui Richard I, în zale şi armuri cu lance şi cu steaguri englezeşti fluturând. În unele oraşe St. George este întruchipat de-un tânăr. El este onorat de primar şi de mai marii locali, întâmpinat de mulţimea veselă şi studiat de domnişoarele mult mai îndrăzneţe de acum. Cu toţii poartă culori sau însemne englezeşti. Anul acesta, la mare modă sunt cravatele şi papioanele albe de mătase, cu crucea roşie a lui St. George. Costumele tradiţionale cele mai reuşite vor fi premiate, mai spre după-amiază.
Dragonul - un carusel imens care fumegă pe nări - este deliciul copiilor care se înghesuie gălăgioşi pentru o tură-două împreună cu jucăriile cumpărate de la bâlci şi pungile mari cu bomboane de ciocolată şi vată de zahăr, multicoloră.
Legenda lui St. George este povestită de-un menestrel. Personajele sunt păpuşi animate cu măiestrie de păpuşarii de la compania de teatru invitată să vină în turneu. Copiii, pistruiaţi şi ciufuliţi, ascultă cu mare atenţie şi reacţionează frenetic la toată întâmplarea.
Muzica ce învăluie toată manifestarea vine şi ea din timpuri mai îndepărtate lăsând acordurile moderne să apară mult mai târziu, în amurg. Concertul de muzică englezească susţinut acum de corul reunit al şcolilor de băieţi şi şcolilor de fete din localitate va fi urmat de o comedie shakesperiană şi mai târziu de un concert rock-pop.
Se bea tot "englezeşte", mai ales bere şi cidru. Sunt organizate festivaluri şi concursuri de bere. Pub-urile care în mod normal acceptă ultima comandă la ora 23:00 vor fi deschise în mod excepţional, până după miezul nopţii. Licenţa le-a fost extinsă cu încă o oră de către primăria locală. Este la urma urmelor o zi de sărbătoare...
Se servesc în aceste zile (dacă este să considerăm tot weekend-ul) mâncăruri tradiţionale mai ales din carne de vită şi legume din belşug, gătite acasă, se organizează BBQ-uri cu prietenii sau se merge la restaurant. Orice ai face, ziua trebuie tratată mai special, bucurându-te de tot ce este englezesc - conversaţie şi gustări ("talks and tasting").
Pentru cei interesaţi, sunt organizate pe seară degustări de vinuri bune albe şi roşii, cu arome deosebite. Brânzeturi englezeşti din lapte de oaie, capră şi vacă de texturi diverse le ţin bună companie. Pentru un englez stilat, finalul unei mese bune este asigurat de un platou de astfel de brânzeturi servite cu biscuiţi, bucăţi de măr, ţelină, boabe de strugure (dacă nu preferă cumva un dulce, garnisit cu fructe de pădure şi crème fraîche), un pahar bun de vin de Porto şi un trabuc.
Vremea bună ne îmbie să mergem târziu la culcare, mai zăbovind încă puţin pe străzile animate. Atmosfera e calmă, miresmele îmbietoare. Mâine de dimineaţă voi planta în grădină noul trandafir pe care l-am achiziţionat de la târgul de flori. Horticultorii ne oferă în fiecare an câte o surpriză cu noi soiuri de flori, iar de Sf. Gheorghe trandafirul este vedeta!