25.04.2004
Ai nevoie de 10 minute ca să citeşti acest articol.
La final, dacă îţi imaginezi zâmbetul eroinei mele, înseamnă că gândeşti cu cele 21 de grame în care îţi este "depozitat" sufletul.
În doar câteva secunde vei lua o decizie.
Îndrăzneşti să mergi mai departe?!

***

21 de grame: gândeşte cu sufletul

Un mit (de la 1900) spune că atunci când moare un om, acesta pierde din greutate exact 21 de grame. De aici vine titlul CELUI MAI BUN FILM care rulează pe ecranele noastre: sufletul cântăreşte 21 de grame, cam cât o gumă de mestecat.

Filmul 21 grams este povestea a trei suflete. Mai întâi e sufletul unui profesor de matematică (Sean Penn) care are nevoie de un transplant de inimă ca să supravieţuiască. Apoi e sufletul unei femei (Naomi Watts) căreia îi mor copiii şi soţul într-un accident de maşină. Şi în cele din urmă, e sufletul unui fost puşcăriaş (Benicio del Toro) care şi-a găsit liniştea ascultându-l pe Dumnezeu. Trei suflete care se întâlnesc într-un joc al sorţii - bizar şi îngrozitor de trist - si care trebuie să supravieţuiască tuturor întâmplărilor care urmează unui transplant de inimă.

Norocoşii care au văzut Amores Perros ştiu la ce să se aştepte de la Alexandro Gonzales Inarritu, ceilalţi - care n-au văzut primul său film de succes - mai au două şanse ca să intre pregătiţi în sala de cinema: fie să-l caute, fie să-şi amintească de Memento.

***

(În 1901 - 1905, un oarecare doctor McDougall din Massachusetts a făcut câteva experimente legate de greutatea corpului uman înainte de moarte şi imediat după. Conform acestor cercetări a stabilit că omul pierde în clipa în care moare exact 21 de grame. Cercetările au fost extinse pe animale - câini şi pisici - dar acestea nu pierdeau din greutate în clipa morţii. Doctorul a ajuns astfel la concluzia că cele 21 de grame reprezintă sufletul care părăseşte corpul. Medicina modernă nu confirmă această descoperire de la începutul secolului trecut.)

21 grams e genul de film din care nu vrei să dezvălui nimic. Le spui tuturor prietenilor că trebuie să-l vadă, că e super sau genial, dar nu mai vrei să le dai nici un amănunt. Nu vrei să le strici bucuria vizionării. Are o construcţie genială care te face să fii atent din prima clipă la orice amănunt şi nu-ţi dă nici o şansă să te relaxezi, aşa că la sfârşit, eşti oarecum istovit, un pic trist, dar exclami: ce bijuterie!

21 de grame este o poveste despre întâlnirile întâmplătoare care schimbă vieţile unor oameni ce nu ştiu unii de existenţa celorlalţi. Un accident de maşină pune capăt vieţilor câtorva persoane şi schimbă traiectoria existenţei altora. E un film despre suferinţele a trei suflete, iar în povestea mea de astăzi ne întâlnim cu trei suflete cu totul şi cu totul speciale, trei suflete autohtone care seamănă cu personajele din film (oare sufletele au naţionalitate?!).

Primul suflet este al lui Radu Deac. Locuieşte la Târgu Mureş şi acum patru ani a vrut să înfieze o copilă de 12 ani. Îşi dorea atât de mult ca ea să aibă toate condiţiile să poată trăi, încât era gata să o ia acasă. A renunţat la adopţie nu pentru că i-a fost teamă de efortul financiar pe care trebuia să-l facă, nu pentru că ştia că ar fi trebuit să-şi schimbe radical viaţa, ci pentru că micuţa nu vroia să fie separată de părinţii ei naturali.

Al doilea suflet este al unei adolescente de aproape 16 ani. Are ceva în comun cu personajul interpretat de Sean Penn: o inimă care n-a fost de la început a ei, dar care o ajută acum să trăiască. De patru ani ştie cum e să-ţi bată în piept inima altuia, dar spre deosebire de personajul din film, n-a întâlnit niciodată familia celui care i-a donat inima.

Locuieşte într-un orăşel (aproape o comună) din Brăila-Însurăţei - şi este în clasa a VIII-a. E premiantă, chiar dacă din cauza bolii a pierdut un an de scoală şi abia acum va da examenul de capacitate. Îşi doreşte să meargă la liceu şi pentru că nu vine la şcoală decât atunci când e cald, profesorii merg acasă la ea ca să-i dea teze şi lucrări. Mai are un frate, iar în familia ei munceşte doar tatăl. "Nu cred că a luat salariul în ultimele luni", mi-a spus la telefon directoarea şcolii. Tot de la ea am aflat că micuţa a fost externată cu condiţia ca acasă să i se construiască o baie, pentru că are nevoie de condiţii speciale de igienă. Părinţii au vândut vaca, au făcut eforturi ca să aibă lemne, dar în orăşelul-comună în care stă, nu sunt gaze şi baia n-a putut fi construită de patru ani încoace.

Filmul de la care am plecat astăzi este povestea a trei oameni/suflete care nu se cunosc şi care printr-un joc al întâmplării se întâlnesc şi relaţionează într-un mod care le schimbă radical viaţa. Şi în povestea mea sunt trei suflete, te întrebi cine e cel de-al treilea?!

Primul suflet - foarte mare -pe care vi l-am prezentat e al medicului care a avut curaj să facă în România primul transplant de inimă la un copil. "Ionica este bine, a crescut mult, este deja o domnişoară, merge la şcoală şi duce o viaţă normală. A fost recent la un control şi totul este bine" mi-a spus Dr Radu Deac. Din 2000 de când a operat-o, îi e al doilea tată. El e cel care a ajutat-o să obţină tratament medical gratuit (medicamentele costă lunar 50 de milioane de lei) fără de care, chiar şi în condiţiile în care operaţia a fost o reuşită, n-ar putea trăi astăzi.

Cel de-a doilea suflet este Ionica - primul copil căruia i s-a făcut în România un transplant de inimă. Acum 4 ani era o ştire pe prima pagină a ziarelor - o premieră absolută în medicina românească, astăzi e o adolescentă frumoasă care trăieşte dincolo de ochii jurnaliştilor.

Ionica arată ca un manechin, are 1.70m, 55 de kg şi e foarte frumoasă. Îşi doreşte foarte tare să facă liceul, chiar dacă părinţii ei sunt săraci - în cel mai pur sens al cuvântului - şi îşi folosesc puţinii / foarte puţinii bani ca să-i asigure condiţiile de care are nevoie maximă (căldură - iarna, răcoare - vara).

Cel de-a treilea suflet din povestea mea de astăzi eşti TU - cel care citeşti aceste rânduri.

Cum aşa?! Să facem un exerciţiu.
Imaginează-ţi pentru o clipă că eşti Ionica. Sunt multe lucruri care ţi-ar face viaţa mai uşoară, dar ştii că în urmă cu patru ani, ai primit cel mai mare dar care ţi se putea face vreodată- o inimă nouă- aşa că nu mai îndrăzneşti să ceri nimic. Ţi-ar plăcea o rochiţă sau o pereche de jeans la modă sau un parfumel sau... lista e lungă.

Într-o zi, fără să ştii de ce, primeşti daruri de la oameni pe care nu i-ai întâlnit niciodată. Sunt lucruri care pentru ei însemnau puţin, dar ţie îţi pot schimba viaţa.

Cititorule, zâmbeşti când îţi imaginezi asta? Înseamnă că n-ai uitat de adolescenţa ta în care îţi doreai o mulţime de fleacuri care pentru tine însemnau vise de neatins, iar pentru copiii celor mai înstăriţi decât părinţii tăi erau lucruri obişnuite. Înseamnă că nu ţi-ai uitat rădăcinile, că îţi mai aminteşti că n-ai avut mereu o leafă confortabilă şi o poziţie socială bună.

Înseamnă că gândeşti cu cele 21 de grame în care îţi este depozitat sufletul.

Din momentul acesta doar de tine depinde dacă Ionica va primi daruri pe care nu le-a aşteptat niciodată, de la oameni pe care nu-i va întâlni vreodată. Adresa unde îi poţi face o surpriză este: Str Lacu Rezii nr 92, Însurăţei, Brăila (pentru Ionica).

Gândeşte cu sufletul, ai să mergi mai departe?!

E extrem de uşor să faci o mare bucurie unui copil frumos, deştept şi modest. Crede în Dumnezeu şi ştie că LUI îi datorează viaţa ei cea nouă, de ce să nu creadă şi în zâne?!

Trimte-i un dar mic care ar face fericită o adolescentă, un dar anonim sau însoţit de numele tău. Probabil că nu te va întâlni niciodată şi nu va putea să-ţi mulţumească personal, dar ştiu sigur că sufletul tău (cu toate cele 21 de grame) se va umple de bucurie în timp ce o micuţă din celălalt colţ al ţării va avea inima plină de fericire şi va crede tot mai mult în miracole. O inimă care n-a fost a ei, dar care o ajută să trăiască aceste bucurii.

P.S. Sâmbătă am scris despre Ionica în Jurnalul Naţional, apoi toată ziua am dat amănunte despre ea la telefon. Prietenii mei sau prietenii prietenilor mei sau oameni care se întâmplă să mă cunoască vroiau să-i trimită un dar micuţei. Ne-am adunat câţiva care vom face un pachet - hăinuţe, cosmetice şi alte fleacuri adolescentine - pe care-l vom trimite prin poştă. Daca vrei să ni te alături, scrie-mi un mesaj la [email protected].

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus