Protest pe bune

"Nu sunt eu cel mai implicat cetăţean, dar am cât de cât spirit civic iar evenimentele din ultima perioadă, legat de ce se întâmplă pe teritoriul ţării mele, încep să mă calce pe nervi. Pur şi simplu am o reacţie chimică agresivă doar la gândul că după atâţia ani de luptă voluntară pentru apărarea Roşiei Montane, guvernul arată că doesn't give a shit legat de opinia publică a oamenilor care mai au cât de cât creierul nespălat de corporaţii şi care, culmea, au ales să rămână în ţara lor, un stat care nu le oferă acum mare lucru, în afară de ignoranţă, bădărănie şi incultură. Dacă noi, elita acestei ţări (da, pe bune, ce atâta modestie!) nu facem nimic, atunci chiar că nu mai are sens să luptăm pentru nimic. În plus, cred că ne-am săturat cu toţii ca istoria să-şi bată joc de ţărişoara asta şi nu mai văd nimic amuzant în sintagma autocompătimitoare legată de faptul că trăim într-o ţară frumoasă care păcat că-i locuită."

IndiFBerenţa ucide
Cam asta îmi venea să strig pe toţii pereţii reţelelor de socializare legat de ce sper să nu urmeze să se întâmple la Roşia Montană. Şi oricât de "hipsteric" sună, nimic nu mi s-a părut mai adevărat în acel moment decât pura revoltă (am un fost prieten de Facebook care s-a exprimat cu privire la protestatarii contra exploatării miniere de la Roşia Montană ca fiind nişte hipsteri fără scop, care încearcă să-şi dea importanţă prin ceva - drept pentru care este ex-FB-friend). Oricum ar fi, Facebook-ul a demonstrat că îşi face treaba foarte bine în sensul de adunat lumea cu interese comune, stabilit întâlniri, "making things happen", cum zice americanu'. Pe de altă parte, simţeam că numai o bombă anti-guvern mi-ar fi calmat spiritul năucit de atâta bădărănie politică. Mi se părea de neconceput ce era preconizat să se întâmple pe teritoriul României. Atunci mi s-a reactivat spiritul ecologist. Pe bune.

Captain Planet vs Captain Corruption
Aşa cum în clasa a opta mi se părea corect să adun gunoaie pe Cheile Nerei pentru a ecologiza zona, influenţată fiind de desenul animat Captain Planet (generaţia mea ştie despre ce vorbesc), tot astfel mi s-a părut normal să acţionez. Şi am remarcat că imediat s-a format o comunitate de oameni care simţeau acelaşi lucru. Dacă a fost ceva incredibil de frumos săptămâna asta, cu acest activism naţional, a fost senzaţia de apartenenţă la un grup de oameni care încă gândesc într-o ţară care începea să pară lipsită de vlagă şi spirit civic. Asta mi-a dat cea mai mare speranţă cu privire la un viitor care părea să prindă un contur din ce în ce mai negru. Am fost azi, 1 septembrie 2013, la protest, aşa cum au fost mai toţi oamenii frumoşi din oraşul meu, aşa cum au fost mai toţi oamenii frumoşi de peste tot, de la Berlin la New York. Şi cam toate s-au nimerit la timpul lor: Waters a concertat la Bucureşti, Maria şi Andrei (Avant'n'gard şi Norzeatic) au cântat în Aethernative din Timişoara. Ca şi cum toată lumea s-ar fi trezit dintr-o letargie mentală şi spirituală în acest moment în care ne-am dat cu toţii seama că nu mai putem rămâne pasivi. Şi asta ne va ajuta pe viitor. Speranţa că suntem o comunitate de oameni puternici, care pot schimba ceva, care cred că merită să ieşi în stradă pentru o cauză.

Calm like a bomb
Eu cam atât am avut de zis azi. Cu speranţă, pe curând!