Din concret, într-o vineri dimineața am avut surpriza de nu-mi putea accesa adresa de email pe care o foloseam în acea colaborare, ca să aflu abia luni dimineața, după câteva apeluri, că nu-mi putusem accesa adresa de email pentru că se încheiase contractul. Ca și cum aș fi lucrat într-o fabrică, la plata cu ora. Sau și mai grav, ca și cum așa era normal să se procedeze: fără avertisment și fără vreun mesaj în acest sens. Adică se putea rezolva ușor cu un Chat GPT: "Dragă muncitor la acest proiect, te anunțăm că începând din această seară îți va fi dezactivat contul de lucru ca urmare a încheierii contractului. Mulțumim, Echipa X". Dacă eram în toane bune, m-aș fi gândit: "Ce bine că se încheie povestea asta care trebuia să se fi încheiat demult." Dar, ghinion: am luat-o personal și m-am simțit cel puțin jignită. Bineînțeles, nimeni nu-și asuma nimic la nivel de management. Pentru că, iată, așa s-a învățat a se face management în decursul acestor ani, cu toată povestea legată de Timișoara Capitală Europeană a Culturii: s-a învățat a se face management pe genunchi, printre altele, dar mai ales, total neprofesionist, total anapoda și cel mai dureros, fără nici un respect la nivel uman. Și, desigur, m-am gândit: să-mi țin gura și să trec mai departe. Doar nu stăteam eu în proiectul acela și mai ales, aveam o ideea despre cei cu care lucram, mai ales la nivel de management. Deci pretențiile nu erau prea mari. Cu toate acestea, am simțit că mi s-au încălcat câteva principii de bază, legat de interacțiunea dintre angajat și angajator, dintre un om și altul.
În contextul actual, în care ai câteva războaie și masacre la ușă, te și gândești ce rost mai are să și sesizezi astfel de nereguli care au la bază același non principiu, de obiectificare a omului. Și aici sunt multe niveluri. Cel mai ireal și mai sinistru se întâmplă la doi pași de casele noastre cu wi-fi, cu civili decapitați și spitale bombardate. La alt nivel avem de-a face cu un tip de capitalism priceput în stil postcomunist, adică de condiționare prin excludere, prin block, de la cele mai penibile interacțiuni pe Whatsapp, până la un cont de e-mail închis, ca formă de anunțare a faptului că acea organizație nu mai are nevoie de serviciile tale. Și nu numai că nu mai are acea organizație nevoie de serviciile tale, dar va avea grijă ca nici altele să nu mai lucreze cu tine. Pentru că așa a învățat această generație să acționeze din grădiniță. Grădiniță care i-a prins în plin colaps al unui regim totalitar. Și de aici un mic pas către nimic. Un nimic care se traduce prin aceeași strategie: trece și astăzi; lumea uită; merge și așa; sunt alte lucruri mai grave care se întâmplă; nu ne mai batem capul cu asta; nouă să ne fie bine.
Și cu aceste gânduri, închei această mică prelegere printr-un nou citat, de data asta din Hamlet: "The time is out of joint". Noi să fim sănătoși.