Despre oamenii fericiţi

"Fericirea e lângă mine"- sunt cuvintele pe care o prietenă a mea le-a rostit nu în momentul în care a aflat ce e fericirea ci, cel mai important, în momentul în care a conştientizat-o. Prin urmare asta ar face din ea un om fericit. Am mai stat puţin pe gânduri iar apoi m-am întrebat: Cum arată această entitate, "omul fericit"? Eram curioasă dacă diferă de celelalte persoane sau daca se distinge prin ceva anume. Am vrut să analizez un "om fericit"!
 
Prin urmare am început un fel de studiu. Recunosc că la început mi-am pierdut puţin curajul pentru că eram conştientă că în ziua de azi toată lumea îşi poartă masca şi nu ai de unde şti niciodată sigur ce simte o persoană, dacă ceea ce simte ea e real sau dacă simte ceva până la urmă... dar tocmai aceasta a fost premisa de la care am plecat!
 
1. Oamenii fericiţi nu au mască! Da! Este adevărat! Există oameni care nu au nevoie de acest artificiu, care se simt bine în pielea lor şi nu se jenează să-şi expună lumii cele mai profunde sentimente. Cum fac asta? Păi nu o fac, aici e şmecheria. Pentru ei e ceva natural, ei sunt ei, sunt împăcaţi cu ceea ce sunt şi poate cel mai important, nu simt nevoia să ascundă asta.
 
După ce mi-am găsit omul fără mască mi-am continuat studiul şi am ajuns la altă concluzie destul de interesantă:
 
2. Oamenii fericiţi zâmbesc! Ştiu, sună destul de clişeic dar chiar aşa e! Nu e zâmbetul acela formal pe care îl afişează toată lumea. E mul mai mult de atât! E zâmbetul străinului care trece pe lângă tine pe stradă; te fixează mai întâi cu privirea apoi îţi zâmbeşte din toată inima lui; nu vorbeşte, dar îl simţi cum îţi spune: "eşti un om fain, îmi place de tine" sau "eşti un om frumos"; simţi acel val de energie venind de la el, totul în doar câteva secunde.
 
Zâmbetul acestor oameni am observat că apare de multe ori şi ca o exteriorizare a ceea ce trăiesc ei la nivel interior. Am mai observat că "fericirea" e în strânsă legătură cu "iubirea" şi că nu poţi fi un "om fericit" dacă nu iubeşti. Asta m-a condus la alt aspect în conturarea profilului acestui tip de om.
 
3. Oamenii fericiţi iubesc! Iubesc căţeluşii, curcubeul, natura, iubesc să fie cu tine aici şi acum, iubesc să te ajute, să împartă, să cânte... iar tu, tu nu doar că simţi asta dar o şi vezi! De ce? Pentru că...
 
4. Oamenii fericiţi nu se jenează! Nu le este ruşine cu nimic din ceea ce fac! Acţiunile pe care le întreprind îi definesc ca persoane, iar ei sunt satisfăcuţi cu ceea ce sunt. Nu se jenează atunci când mângâie un maidanez în plină stradă sau atunci când ies afară doar pentru a se bucura de o ploaie scurtă de vară.
 
Spre finalul studiului meu am încercat să unesc toate aceste concluzii în una singură aşa că am zis simplu:

Oamenii fericiţi dansează!!
 
În timpul dansului nu ai cum sa îţi minţi partenerul, nu ai cum să te minţi nici măcar pe tine. Orice mic dezacord între starea ta interioară şi starea pe care o expui este vizibil. Corpul tău trădează tot pentru că tu îţi canalizezi energiile în direcţia măştii şi menţinerii acesteia, iar când dansezi lucrul acesta se vede cel mai clar. În timpul dansului trebuie să fii tu şi atât!
 
Oamenii fericiţi, neavând măşti, dansează fără nicio greutate şi zâmbesc în timp ce fac asta pentru că le face plăcere. Nu au nevoie de un motiv anume pentru a o face - dansează pentru că iubesc - şi nu se jenează niciodată atunci când o fac!
 
Dansul uneşte corpul cu mintea; este o exteriorizare a ceea ce simţim. Avem câte un dans pentru fiecare lucru mărunt pe care îl facem, pentru fiecare sentiment sau stare pe care o trăim. În general dansam în adevăratul sens al cuvântului atunci când vrem să marcăm o reuşită, dar şi vaza pe care o spargem atunci când suntem nervoşi poate fi interpretată tot ca un dans care marchează furia. Oamenii fericiţi dansează pentru că asta îi uneşte pe ei cu ei înşişi.
 
Fericire. Iubire. Dans. Oameni. Măşti. Sinceritate.
 
"Dans al bucuriei, dans al culorii, dans al viciului dans
în jurul focului, în jurul blocului, în jurul norocului, dans
Oh, Carolina, oh Magdalena, oh Venera-Venere,
dimineaţa aceasta e dimineaţa dansului plină de mistere!
 
Pământul e umed, iarba e proaspătă, dans şi iar dans;
dans în lumină, în pulbere fină, dans;
dansul aricilor, dansul furnicilor, dansul căpriţelor, hei-ha!
Sus picioruşele, sus urechiuşile, azi vom dansa!
 
Ochii în flăcări, pieptu' nainte, mâinile tot aşa,
mişcaţi din umeri, mişcaţi din şolduri, mişcaţi din coadă, da
e foarte bine, puţin mai iute, uşor balans...
Dans al bucuriei, dans al culorii, dans al viciului dans." (Dan Giosu)