Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Două surori în căutarea personajului


Sonia Teodoriu, Smaranda Teodoriu

27.09.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Surorile Sonia şi Smaranda Teodoriu sunt actriţe în trupa de liceeni Bon Ton din Iaşi, participantă la Ideo Ideis 2013 cu spectacolul Dresaţi şi oameni?, după Dresoarea de fantome de Ion Băieşu. În spectacol, Sonia a jucat rolul Dresoarea, iar Smaranda a jucat rolul Şchioapa. Sonia tocmai a intrat la Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, unde va studia, bineînţeles, actoria.


(Sonia şi Smaranda Teodoriu)

Smaranda Teodoriu: De ce pe scenă la teatru?
Sonia Teodoriu: Spre deosebire de mulţi alţii din generaţia mea am ales să fac altceva decât shopping, internet şi televizor şi acel altceva a fost teatrul. De fapt nu a existat un moment în care să fiu pusă în situaţia de a alege între teatru şi altceva, pur şi simplu teatrul m-a ales pe mine, iar eu am îmbrăţişat această situaţie fără să îi realizez implicaţiile. Dar nu îmi pare rău.

Smaranda Teodoriu: De ce la Ideo Ideis?
Sonia Teodoriu: Ideo Ideis a reprezentat pentru mine în aceşti ultimi doi ani în care am participat ceva extrem de special şi foarte greu de descris în acelaşi timp. Un răspuns la întrebarea de ce vin la Ideo Ideis este pur şi simplu imposibil de pus în cuvinte, pentru că acest festival este mai mult un cumul de emoţii contradictorii, senzaţii, dorinţe şi nevoi spirituale.

Smaranda Teodoriu: Ce ţi-a plăcut la textul pe care l-aţi pus în scenă?
Sonia Teodoriu: În primul rând ceea ce am făcut este o adaptare după piesa lui Băieşu. Nu am urmat litera textului, ci am pornit să improvizăm după situaţiile din piesă, iar rezultatul a fost unul potrivit pentru ceea ce ne-am propus de la bun început, «un exercice de style». Deci, pot spune că ceea ce mi-a plăcut la textul pe care l-am ales a fost faptul că ne-a permis să gândim liber, să ne exprimăm exact aşa cum simţeam nevoia.

Smaranda Teodoriu: Ce te-a atras la personajul pe care l-ai interpretat? (Dresoarea)
Sonia Teodoriu: Poate faptul că nu e deloc ca mine. Sincer, nu ştiu, dar un singur lucru este cert: niciun moment pe parcursul repetiţiilor nu a încetat să mă intrige, să mă facă să îmi doresc să-l înţeleg pe deplin. Trebuie să mărturisesc că nici măcar acum, după câteva reprezentaţii, nu am reuşit să-i cuprind esenţa, dar continui să caut. Eu am încercat să adaptez personajul la mine, la înţelegerea mea sau cel puţin să-l compun altfel decât este el scris, pentru a mă putea apropia de un anumit gen de autenticitate, cu care să îl pot reprezenta acum la 19 ani.

Smaranda Teodoriu: Cum a fost experienţă din 2013 la Ideo Ideis?
Sonia Teodoriu: A fost pur şi simplu minunat. Ca şi în 2012, de altfel. Am simţit acel spirit unic, compus de oameni foarte speciali, suficient de inimoşi să-l împărtăşească cu noi, tinerii aspiranţi. Trebuie să recunosc că festivalul reuşeşte de la an la an să crească, să transmită şi mai mult. Nu pot să nu mă întreb unde se va ajunge, spiritual vorbind, la ediţia 50, dacă la a opta m-am simţit copleşită...

***

Sonia Teodoriu: De ce pe scenă la teatru şi nu la mall?
Smaranda Teodoriu: Mie mi se par două lucruri complet diferite. Teatrul reprezintă o pasiune pe care o poate avea un om, care umple timpul, îmbogăţindu-te intelectual şi spiritual, iar la mall îţi petreci timpul numai dacă vrei să-l pierzi. De ce la teatru? Pentru că este unul dintre puţinele lucruri care mă definesc, care mă ajută să mă exprim, în care mă regăsesc şi-l consider o sursa de inspiraţie permanentă.

Sonia Teodoriu: Ce-ţi place la spectacolul vostru?
Smaranda Teodoriu: Ce poate să-mi displacă la spectacolul nostru? Este rezultatul unei munci de echipă, în care toţi, fără excepţii, ne-am pus sufletul şi am demonstrat că putem. A reprezentat un pas deosebit de important care a stârnit undeva în mine determinare, convingere, perseverenţă şi certitudine. De fiecare dată când muncesc la un proiect, mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de această lume a teatrului(neînţeleasă poate de unii) care mă determina să mă zbat şi să fiu mereu în competiţie cu propriile mele forţe.

Sonia Teodoriu: De ce rol de fantomă? Şi de ce şchioapă?
Smaranda Teodoriu: Am vrut să încerc şi altceva. Mi s-a părut o idee nebunească la început să joc un rol de fantomă, dar mi-a plăcut. Am căutat căi prin care să mă exprim. Cum nu am avut text, era necesar să caut ceva prin care să mă disting. Cred că mai greu mi s-a părut munca de personaj colectiv. În momentul când pică unul, pică toţi. Sunt nişte măsuri la care trebuie să te adaptezi fiind conştient că nu eşti pe cont propriu ci mai sunt încă patru personaje care simt şi fac acelaşi lucru, deşi personalitatea pe care ţi-ai însuşit-o e diferită de a celorlalţi. În rolul de prinţesă şchioapă m-am simţit foarte bine. De la început am vrut rolul şi am tras cât am putut de mult. Mi s-a părut cel mai potrivit personaj pentru mine; deşi n-am avut text, şi tot ce făceam era pantomimă, păstrând proporţiile personajului, eu cred că m-am adaptat. Proiectul acesta a reprezentat o provocare care m-a pus mult pe gânduri.

Sonia Teodoriu: Cum vezi experienţa din 2013 de la Ideo Ideis?
Smaranda Teodoriu: Ideo este un festival de teatru care efectiv te schimbă ca om în bine. Te dezvoltă, te maturizează, te determină. E pur şi simplu extraordinar! Experienţa din 2013 nu ştiu dacă a fost mai faină decât cea din 2012, a fost diferită. De fiecare dată când vin la Ideo descopăr ceva nou, ceva aparte, ceva ce poţi simţi numai aici, la Alexandria.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer