Ca o lebăduţă

- Mara e cel mai fotogenic copil. Aşa a fost de când s-a născut, poate să spună şi Virginia, era cu mine când am făcut-o pe-asta mică, acolo în camera de spital, cu o mână îmi punea compresii reci pe frunte şi cu cealaltă făcea poze.
- Aşa e, zice Virginia şi ţuguie buzele roşu carmin, cum am zărit-o mi-am dat seama că bebeluşa noastră o să fie un star. Ce noroc pe capul tău să ai un copil aşa frumos, Afrodita. Eu am trei băieţi şi-s urâţi toţi trei, seamănă cu Nelu.

Acum chiar că-s nervoasă, când văd că am dreptate şi că vaca asta de Ilona are tupeu să-mi dea lecţii de educaţie, cum ar trebui să-mi cresc eu copilul. Tocmai ea, care-i stearpă şi practic trăieşte degeaba. Trebuie s-o pun la punct, altfel o să creadă că-s proastă şi-i permit orice. Ce să fac, să fiu o mamă dezinteresată, să nu mă preocupe viitorul odraslei? Eu nu stau să judec pe alţii, fiecare ştie cum trebuie să-şi crească copilul, după cum îi dictează sufletul şi bugetul. I-am spus eu vreodată ceva?
- Nu, Afrodita, nu mi-ai spus, zice vaca.
- Păi atunci, Ilona, draga mea, să mai taci din gură.
- Fetelor, s-a făcut ora două, spune fără nicio treabă Virginia.

Ilona are acest prost obicei, să-şi vâre nasul unde nu-i fierbe oala. O face fără să-şi dea seama. Şi nu e singura pentru că românii, în general, nu-şi văd de-ale lor. Pe forumul Baby Star îşi mai fac apariţia asemenea oropsiţi, oameni ticăloşi care acţionează din gelozie sau, şi mai rău, din plictiseală. Cel mai bine e să-i tratezi cu indiferenţă şi la un moment dat or să tacă. E inutil să discuţi, nu vor să înţeleagă faptul că nimeni - absolut nimeni - n-are dreptul să se bage între mine şi copilul meu. Ilona trăieşte în puf, bărbată-su e pe vapor şi-i trimite mia de dolari la lună. Şi-atunci, ca să mai treacă timpul, dă din gură. Asta o face cam antipatică, ar trebui să fie mai atentă cu intervenţiile maliţioase şi comentariile nesimţite. Mai ales în prezenţa copiilor. Norocul meu că Mara nu-i atentă la prostiile adulţilor. S-a trezit dis de dimineaţă şi-şi face exerciţiile la oglindă.
- Draga mamei, îi spun, ridică bărbia. Hai, şi din profil. Nu te încrunta că-ţi apar pliuri pe frunte şi trebuie să-ţi pun din nou mască cu ginkgo biloba şi acid hialuronic. Concentrare maximă, trăsăturile netede, acum zâmbeşte la public, aşa, arată proteza. Talia subţire, piciorul drept în faţă, ridică pieptul, eşti regină, aşa, Mara, eşti cea mai frumoasă.

Şi ea mă ascultă pentru că are talent înnăscut şi vrea cu adevărat să câştige, să o vadă pe mămica fericită şi invidiată de toată lumea. Nu e vorba numai de frumuseţe, ca să câştigi 173 de premii în doar doi ani e nevoie de muncă şi dăruire, chiar de mari sacrificii.
- Mami, arată-le ce feminină eşti. Hai, nu fi puturoasă, ia mergi un pic de-aici, de la uşă spre calorifer. Nu mai te răţoi, parcă-ai fi un băieţoi urât. Mâine e concursul şi trebuie să ne pregătim temeinic. Hai, ieşi din zona de confort, fii sexy. Nu bălăngăni mâinile. Capul drept. Cum te-am învăţat, bărbia sus, aşa, Mara. Unu, doi, piruetă, aşa, la stânga, feţişoara nu se mişcă, unduim şoldurile, unu, doi, unu, doi, semiîntoarcere pe călcâi, ridicăm mânuţa, pieptul în faţă, ai grijă, la dreapta, aşa. Stop la centru, zâmbeşte, arată proteza. Ei, uitaţi-vă la ea, ca o lebăduţă.

Virginia şi Ilona privesc fermecate la fata mea. O privesc cu mândrie şi eu.
- Mara, fato, vezi că ţi s-a şters rujul. Unde e trusa, scoate-o din geantă, nu sta. Ce-am vorbit despre efectele negative pe care lenea le poate avea asupra aspectului fizic? Să nu lâncezim că lâncezeala urâţeşte trupul şi buhăieşte tenul.

Mara face ce-i spun, e fată cuminte şi o ascultă pe mămica. Îşi reface machiajul o dată la două ore, cum am învăţat-o. Ideea e că oamenii se obişnuiesc să o vadă aşa, fără cearcăne, cu tenul sclipitor, ochii uşor migdalaţi şi buzele roşii. Şi când te obişnuieşti cu un asemenea înger nu mai vrei altceva. Acum se încruntă, a obosit un pic.
- Bea nişte Cola, haide, dă-o pe gât că te văd, nu mai ai vlagă în tine. Ce, n-ai dormit bine azi-noapte? Lecţiile, aia e. Parcă de bastonaşe şi cercuri ai tu nevoie. Fetelor, învăţătoarea aia a lor e o maniacă. Să vedeţi caietele, cum îi chinuie.

O trimit la ea în cameră să stea cu cartea pe cap. Aşa pot să mă destăinuiesc în sfârşit prietenelor.
- Fetelor, am o problemă cu Mara. E păroasă rău fata asta. Nu ştiu cu cine seamănă dar cu mine în niciun caz. Poate cu bunicul din partea lui Hefaistos, că moşul era păros din cap până-n picioare. Nu l-am cunoscut dar l-am văzut în poze şi m-am speriat. Cert e că fetiţa îl moşteneşte şi trebuie să fac ceva, să găsesc o soluţie adecvată. Şi asta cât mai rapid. M-am gândit la epilarea definitivă, dar costă foarte mult.
- Pe de altă parte, zice Ilona, Mara va creşte şi atunci suprafaţa va fi şi mai mare, ca să nu mai vorbim că părul va fi mai des... Fire multe şi groase îi vor acoperi pielea. Genul ăsta de afecţiuni se agravează odată cu trecerea timpului.
- Nu ştiu ce să fac, fetelor. Uite, am vertijuri, mă sufoc şi se bâţâie toată casa cu mine. Mă cuprinde o disperare soră cu moartea şi mi se pune un nod groaznic aici, în capul pieptului. N-aş suporta cruzimea oamenilor, în primul rând. O fată păroasă ca o maimuţă, tocmai eu să am parte de aşa nenorocire?

Virginia e de părere că nu e cazul să ne ambalăm, a observat şi ea puful de pe bărbia fetiţei dar crede că merge să-l decolorăm.
- Asta cu decoloratul e o păcăleală prea ieftină. Tot se vede. E o chestie aşa, parcă de la ţară. Mai bine epilarea cu ceară, e cea mai eficientă... Deşi cea mai dureroasă în acelaşi...
- Să o întrebăm pe Mara cum preferă, spune Ilona, ca şi cum ea ar şti ce-i mai bine pe lumea asta.
- Ilona! Asta e treabă pentru adulţi. Iar te bagi? Nu poţi să laşi un copil să facă ce vrea cu corpul lui. Unde am ajunge? Copiii din ziua de azi sunt aşa cum sunt. Dacă n-ar fi instruiţi de părinţi ar ajunge să se poarte ca animalele pădurii. Imaginează-ţi cum ar arăta, murdari şi trişti, nici un zâmbet pe faţa lor, nicio lumină. Ce-i mai groaznic pe lumea asta decât un copil urât, care şi-a ratat şansele?
- Atunci nu ne rămâne decât crema depilatoare, că e ieftină şi bună, zice Virginia. Atât doar să ai grijă, Afrodita, draga mea, să nu-i arzi pielea, că mâine merge la miss şi ar fi păcat să fie depunctată pe nedrept. Doamne, nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă ar suferi o aşa înfrângere. Nu cred că ar putea să continue.
- Ei, lasă, că aşa e în viaţă. Mai şi pierdem. Ce contează în primul rând e participarea, zice Ilona.
- Ilona, tu ţi-ai pus în cap să ne termini azi, şi pe mine şi pe Virginia. Nu ştiu ce ţi-a căşunat pe noi chiar acum, când trebuie să ne pregătim de concurs. Bine că nu-i aici să te-audă. Asta ar mai lipsi, să-i intre în cap idei de-astea, că n-aşteptăm nimic de la ea, că ne doare în cot dacă fata noastră câştigă sau se întoarce acasă cu coada între picioare. Îmi pare rău că te comporţi aşa. Foarte rău. Te rog pentru ultima oară, nu mai vorbi aşa la mine în casă. Eu sunt amabilă şi te invit la cafea, iar tu n-ai altceva mai bun decât -
- Şi de unde mentalitatea asta de om ratat, asta aş vrea să ştiu! se înfurie şi Virginia. Nu avem voie să gândim astfel.
- Nici nu mă gândesc, Virginia. Mara va câştiga mâine. Punct. Eu n-am avut talentul ei. Aşa a vrut Dumnezeu, să fiu grasă. Părinţii mei erau nişte ţărani ignoranţi, de unde să ştie ei ce înseamnă să investeşti activ în propriul copil, să te preocupe viitorul lui în fiecare clipă. Însă Mara are un mare noroc, Mara mă are pe mine şi eu o să fiu alături de ea, o să le demonstrăm tuturor că e mai frumoasă ca Barbie şi mai preţioasă decât orice prinţesă Disney.

Nu le spun bunelor mele prietene pentru că nu vreau să le întristez, însă de ceva vreme eu simt că toate aceste concursuri de miss nu sunt altceva decât o mare ţeapă. Totul se face pe pile. Să fim cinstiţi, aşa-i în România. Chiar şi aceste competiţii, organizate la prima vedere de cetăţeni serioşi, care iubesc copiii, nici aici nu scăpăm de corupţie. Şi nu vorbesc de mici favoruri din partea celorlalte familii. Asta-s normale, cei din juriu sunt şi ei tot oameni. Nu, unii părinţi oferă sume mari, la care eu nici măcar nu pot să visez. Mii de euro. Asta nu mai e cinstit. A scris şi în ziare că Miss Grand Royal Supreme din Roşiorii de Vede e cam îndesată, aproape dolofană aş zice, şi că ar purta lentile de contact care maschează strabismul. Îmi imaginez că părinţii ei sunt plini de bani şi au impresia că pot cumpăra pe toată lumea. Probabil că şi reuşesc. Bravo lor. Dar nu mă păcăleşte nimeni pe mine: fata lor n-are stofă şi până la urmă urâţenia ei peticită va ieşi la lumină.

În acelaşi timp, nici nu vreau ca posibilităţile mele materiale, destul de limitate, să afecteze şansele de câştig ale Marei. Pentru copii trebuie să faci sacrificii. O să port rochiile astea deja demodate, o să merg la cizmar să-mi repare flecurile, mănânc mai puţin şi nu mai fumez deloc... Nu ştiu, mă descurc eu cumva, însă fata mea o să câştige miss-ul de mâine. Şapte ani e o vârstă critică.