Pentru această serie, Mihai Buzea a oferit următoarele indicații: "Cerință: povestește un vis.
Deslușiri: poți alege sensul obișnuit al cuvântului vis (imagini / sunete care apar în somnul REM și asupra cărora nu ai niciun fel de control) sau sensul de "visare / reverie", adică acea activitate în care-ți imaginezi ceva în mod conștient, de obicei un "ceva pozitiv" (că publici un roman de succes, că îți cumperi câinele mult dorit, că îl bați pe Bruce Lee numai în karate etc).
Întindere: maxim o pagină de text.
Pași: scrii textul în absolut orice stil dorești (mai puțin în versuri, că eu nu țin curs de poezie), mi-l trimiți pe mail și aștepți rezultatul. Am nevoie de o săptămână din momentul în care îți trimit confirmarea de primire.
Interdicții: nu există. Poți scrie ce vrei în acest document.
Cine îl va citi: în primă fază, doar eu. În a doua fază, cei acceptați la curs își vor putea citi reciproc textele, astfel încât să fie clar că nimeni n-a trișat și n-a intrat pe pile. În plus, îți vei putea face o primă părere despre fiecare coleg de curs, doar citindu-i Testul de Admitere.
Titlu: e important ca textul tău să aibă un titlu, nu "Test de Admitere" sau "Visul". Alegerea unui titlu pentru fiecare text din curs reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte asupra cărora insist.
Semnătură: dreapta sus, între titlul și corpul de text.
Cuvinte indecente: sunt permise. Pretind doar să aibă rost în structura textului.
Rugăminte: nu lucrați cu inteligența artificială; așa ne furăm singuri căciula.
Cum pici garantat: dacă îmi trimiți un text mai vechi, scris cine știe când, găsit prin calculator. Dacă vrei să te iau în serios, fii serios de la bun început!"
Obișnuit cu întunericul
Sorin Rizeanu
Sorin Rizeanu
Un șobolan mi-a căzut pe umăr. Coboram niște scări într-un fel de bloc, râdeam. Un bloc cam neobișnuit, acum că mă gândesc, interiorul unui turn pătrat cu scări în spirală, mergând în jos, pe toate cele patru laturi. Culori, dar puține, un verde deschis, mult gri și negru, dinți albi la mine și la prietenii fără fețe cu care eram. Am coborât prea mult și brusc s-a făcut întuneric complet. Nu m-am speriat, sunt obișnuit cu întunericul. Apoi ceva viu mi-a căzut pe umărul stâng pentru o secundă, un șobolan mare, m-am panicat și am alunecat în golul dintre scări.
N-am coșmaruri decât foarte, foarte rar. Pentru o perioadă relativ lungă, aș zice că am fost un fel de maestru al viselor - în liceu dormeam și 16 ore pe zi, doar visând. Zic maestru pentru că aveam atunci la modul excelent abilitatea de a visa la comandă, orice voiam - da, inclusiv fete, nu râdeți. Încă mai visez la comandă, îmi caut starea pe care o vreau, construiesc imaginile și alunec ușor în poveste, lăsând subconștientul să preia controlul încet-încet. Nidra Yoga, cum o numesc indienii. Doar că eu nu caut o zeiță cu o mie de brațe. Deși nu e o idee rea, poate ar trebui să fac asta diseară.
De asta coșmarul meu cu șobolan e o problemă, nu e ceva de neglijat. Ce înseamnă de fapt un șobolan, ce încearcă inconștientul meu să-mi spună? Coșmarul înțeleg că e o reflexie a stării mele recente de anxietate. Prea multe se întâmplă deodată în viața mea, nici nu mai știu ce să fac, de unde să o apuc, am foarte puțin control. Relația mea de cinci ani se destramă, prieteni buni mă trădează și mă lasă baltă, meseriași se apucă de construcția unei case și dispar după ce iau avansul, o fermă de care mă ocup nu-mi iese cum trebuie deloc, iar cei doi căței, niște giganți din rasa Alabai, au amândoi probleme de sănătate care nu par să se rezolve. Băiatul are un stafilococ la picior și îi sângerează continuu, iar fata are a treia pleoapă, o problemă la ochi cu pleoapa a treia care rămâne blocată și creează o infecție continuă.
Așadar, tu ce îmi spui în plus, domnule șobolan? Ce altceva îmi mai trimite universul?