Honte
Mihai Buzea
Mihai Buzea
Miercuri 28 iunie 2025, maestrul Buzea s-a întâlnit, la cârciuma The Temple de pe bulevardul Mărășești, cu Andy, Andreea și Sorin, foștii lui colegi de la BDSM, adică de la dojo. Andy a venit când Buzea ajunsese deja, așa că s-au salutat, strângându-se tare în brațe și bătându-se pe spate. Ceva era în neregulă. A doua a sosit Andreea, așa c-a salutat-o și pe ea, strângând-o tare în brațe și bătând-o pe spate. Ceva era clar în neregulă. Ultimul a ajuns Sorin, cu care Buzea s-a salutat călduros, strângându-l puternic în brațe și bătându-l pe spate. Ceva era definitiv în neregulă. Buzea n-a zis nimic despre asta, a băut trei beri și a plecat acasă, că cei trei comeseni n-au putut rămâne mult: aveau antrenament în acea seară.
Sâmbătă 31 iunie 2025, sus-zisul maestru a făcut o plimbare nu foarte lungă prin parcul IOR din București, în timp ce purta următoarea discuție telefonică:
- Fratello?
- Sorella.
- Ce faci? Poți vorbi? Ești botos?
Sora lui îl cunoștea de fix o jumătate de secol. Îi știa dispoziția doar după respirație.
- Eh.
- Zi, mă, ce-ai? N-au ieșit bine lansările? Te-ai certat cu Amalia?
- A, nu. Totul OK, nu-s probleme. Doar că... m-am cam îngrășat.
- Păi și acum ți-ai dat seama?
- Mda. M-am văzut cu foștii colegi de la Krav Maga. Ei... ei... sunt piatră.
- Și tu cum ești?
- Pufos. Burete. Pluș. Pernă. Pântecos, flasc. Gelatină, iapă-moale, tremurici.
- "Iapă-moale"? Ce e aia?
- Lasă, nu știi tu. Chestia e că... nu-mi place. Nu-mi place ce-am devenit, adică.
- Dacă bei! Uite bărbate-mio! Știi cum e, fratello? Fi-bră! N-are pic de grăsime pe corp, zici că are pe cineva și vrea să fie cocoș, bine că mi ți-l cunosc și nu-mi fac idei! Băi, are fix 11 kile mai puțin ca tine, dar asta nu-i nimic: carnea care mai e pe el e subțire și tare ca fierul! E numai piele și os! Plus că are energie de muncă cât cuprinde, doarme de rupe și mănâncă de stinge, da' bine că are de unde! Și fără sală, fără regim, fără tutoriale, fără nimic: biclă și iar biclă, dar multă și asta de ani și ani: minim 40 de kilometri pe zi, dar când are timp, în week-end, bagă și 70 sau 80, așa de plăcere. Mă rog, de plăcerea lui, nu de-a mea, că mă lasă singură acasă cu doi copii pe cap, fi-i-ar bicla de râs, dar mai bine așa decât să aibă alte bube pe cap... iar bere știi de când n-a mai băut? De la Thanksgiving. Atunci a băut o bere mică, de 33 de mililitri, adică a ținut-o mână toată seara, să ciocnească cu lumea.
Buzea simți cum un fier roșu îi trece prin inimă. În urmă cu 35 de ani, cumnată-său și cu el beau bere Gambrinus la kilogram toată noaptea, acasă că era mai ieftin, iar dimineața se duceau la cârciumă, să se întâlnească cu băieții din cartier, cu consumatorii profesioniști. Ce vremuri și acelea. Berea îi făcea deștepți, iar semințele de bostan le țineau de foame. Și niciunul n-avea strop de osânză pe trup.
- Bine, el are altă situație... el lucrează cu capul...
- Și tu cu ce lucrezi, fratello? Ce? Că speli vasele Amaliei, sau cum?
- Nu, că are mașină de spălat vase. Doar că, na. Eu, cu munca de creație...
- Lasă vraja! Ești bețiv, asta e problema ta! Nu că ești gras! Aia nu e cauza, mă, ăla-i efectul! Pune mâna și vino-ți în fire, dacă vrei să mai fii bun de ceva! Amalia e mulțumită de tine? Ca nevastă, adică, înțelegi tu... ca femeie!
- Ea zice că merge.
- Bă, tâmpitule! "Că merge"? Ești pa, fratello! O femeie mulțumită nu zice niciodată "că merge", zice că te iubește, zice că ești grozav, zice "Mulțumesc"... zice alte chestii, nu "că merge"! Pune mâna și slăbește, ce, ești nebun la cap? E cu 11 ani mai tânără ca tine, tropăie hormonii-n ea, și ce-i dai tu "merge", auzi!
- Da' ce vină am eu?
- Că bei, umflatule! Că nu te antrenezi, puturosule! Până și eu merg la sală, la bazin și la hiking, cu toate pe care le am pe cap, iar tu? Gâl-gâl, aia-i viața ta!
Restul convorbirii nu mai face obiectul acestei dări de seamă.
Marți 3 iunie 2025, același personaj și soția lui lucrau de acasă, așteptând meșterii chemați să repare fereastra termopan din dormitorul conjugal. Cei doi meșteri au venit la orele 11:25, au lucrat o oră, au lăsat factura, au încasat onorariul și un mic pourboire, apoi au plecat. Buzea și consoarta lui au verificat lucrarea, apoi doamna a zis:
- Și-a uitat ciocanul!
Într-adevăr, pe etajera de lângă fereastră era un ciocan greu, cu protecție de cauciuc în jurul mânerului metalic. Soția maestrului a deschis geamul și a strigat la meșterii care tocmai ieșiseră din scara blocului:
- Monsieur! Monsieur! Vous avez oublié votre marteau!
Lui Buzea i s-a părut ciudat că nevastă-sa folosea singularul, din moment ce în dormitor fuseseră doi meșteri. Era exclus să fi fost o neatenție din partea ei, din moment ce era vorbitoare de franceză de mică. O văzu luând ciocanul cel greu și murdar și ducându-se cu el la ușa apartamentului, așteptând liftul să urce. Unul dintre meșteri ieși, doamna se duse la lift și-i înmână obiectul, spunând:
- Voici, monsieur! Votre marteau!
- Merci, madame! Très gentil à vous!
Doamna se întoarse fericită în apartament, închise ușa, o încuie, se rezemă cu spatele de ea și se adresă maestrului, care ședea pe scaunul de la birou, cu ochelarii pe nas, în timp ce scria acest text:
- Ai văzut ce mușchi avea? Cel tânăr, cu maieu alb... și ce piele ciocolatie, și ce zâmbet! Dinții ăia albi... și ce definit era pe brațe... of. Doamne.
Oftă și se întoarse la propriul ei birou, unde o așteptau restul de rapoarte.
Nu, domnule Dragoș Marcean. Nu cred că noi doi vom fi vreodată prieteni. Scrisul nu ne desparte, banii nu ne despart, Clujul ăla de fițe nu ne desparte, judecățile tăioase ale Laurei nu ne despart, culoarea centurii acordate de școala Bukan nu ne desparte. Ne despart corpurile în care locuim. Tu locuiești într-un corp bine întreținut, pe care l-ai respectat și care dă randamentul scontat: o tânără femeie tocmai a zis "Da" la Starea Civilă. Corpul în care locuiesc eu este o fostă vilă boierească, demult neglijată și aflată în stadiu avansat de degradare: zidurile mi-s moloz, am ajuns ca un colhoz. There is no pact between lions and men.