S-a vernisat de curând (24 octombrie 2013) o expoziţie somptuoasă vizual (expoziţia Karel Zdenek Liman, arhitectul ceh al Casei Regale a României), însoţită de o carte pe măsură (albumul monografic al arhitectului Karel Liman). Lucrurile se întâmplă la Sala Kretzulescu a Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), vizavi de biserica eponimă şi sunt, ca toate lucrurile bune, un efort colaborativ: MNAR cu CEZ Romania, Ruxandra Beldiman cu Narcis Ion, iar partea vizuală a expoziţiei propriu-zise a fost asigurată de prof.dr.arh. Sorin Vasilescu. La vernisaj a participat şi ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, dar şi membri descendenţi ai familiei lui Liman.
Acesta a fost arhitectul Casei Regale vreme de trei regi (Carol I, Ferdinand şi prima domnie a lui Mihai I), a participat la lucrările de construire a palatelor Peleş şi Pelişor (precum şi a vilelor adiacente acestora, dar şi a corpurilor de gardă), dar şi Cotroceni; la lucrările de restaurare de la Bran şi la lucrările de proiectare personală şi originală de vile, atât în România, cât şi în ţara sa natală. În această perioadă îndelungată de timp, a lucrat sub pilotarea primilor doi regi (evident, copilul Mihai I nu se preocupa, în prima domnie, de ctitorii), dar şi a primelor două regine. Cu prisosinţă, acest lucru a fost valabil în ceea ce o priveşte pe Regina Maria care, ca şi în cazul Cotrocenilor, a participat nemijlocit la concepţia castelului Pelişor. Ştim, datorită diferitelor studii făcute de cercettori români şi scoţieni, cât a contribuit Regina Maria la polenizarea încrucişată a influenţelor dinspre Marea Britanie şi ţara sa de adopţie, România. Aluzii şi citate celtice, dar şi influenţe ale mişcării Arts and Crafts sunt de găsit alături de cele bizantine şi neoromâneşti, în ambele locuri. Aştept cu interes să aflu din cartea monografică cum, în această simfonie, pe care o presupune colaborarea dintre monarhi şi arhitect, cum va fi fost posibilă contribuţia originală a arhitectului Liman însuşi. Nu că, în perioada de după modernism, originalitatea mai este un criteriu edificator de judecată a unei opere. Dar, aşa cum ne arată expoziţia, atmosfera acestor colaborări s-a schimbat, după cum s-au schimbat şi orizonturile stilistice pe care se proiectau lucrările însele.
Până ce termin de citit masivul volum, aş spune câteva cuvinte despre fotografiile profesorului Vasilescu. Cei care îl cunosc ştiu că toate cursurile dumisale au fost şi sunt ilustrate somptuos cu imagini de la faţa locului. Mai mult decât o simplă ilustrare, fotografiile profesorului nostru sunt introspective şi recurg, nu rareori, la mijloace tehnice sofisticate de punere în valoarea a spaţialităţii obiectelor cercetate. Chiar la vernisaj, cea mai importantă vorbire a fost a autorului fotografiilor, care a explicat de ce a recurs la întreg arsenalul de... trucuri vizuale, inclusiv descompuneri ale cutiei tetradimensionale, cum numea Bruno Zevi procedeul, dar şi deformări anamorfice ale diferitelor aspecte ale unei clădiri sau ale unui spaţiu interior, tocmai spre a focaliza atenţia privitorului asupra importanţei detaliilor. Este un răsfăţ vizual şi risc să spun, ca unul care am văzut foarte multe extrase din enormele fototeci ale dlui Vasilescu, că aici autorul s-a întrecut pe sine. Mi-e greu să îmi imaginez ce se poate spune, vizual, în două dimensiuni statice, peste această expoziţie.
Vă rog ca nu cumva să rataţi această expoziţie. Cehii ne-o dăruiesc, putem face măcar atîta efort, să o admirăm.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 25 octombrie 2013 - 12 ianuarie 2014, în sălile Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României (Tarif întreg: 4 lei // Gratuit: în prima miercuri a fiecarei luni), iar albumul monografic este disponibil la MNAR, librăriile Cărturesti, Humanitas, grupul Librarium şi poate fi comandat online pe site-ul igloo.ro.
http://www.karelliman.com/