- "Oui, j'ai les yeux fermés à votre lumière. Je suis une bête, un nègre. Mais je puis être sauvé. Vous êtes de faux nègres, vous maniaques, féroces, avares. Marchand, tu es nègre; magistrat, tu es nègre; général, tu es nègre; empereur, vieille démangeaison, tu es nègre: tu as bu d'une liqueur non taxée, de la fabrique de Satan. - Ce peuple est inspiré par la fièvre et le cancer. Infirmes et vieillards sont tellement respectables qu'ils demandent à être bouillis. - Le plus malin est de quitter ce continent, où la folie rôde pour pourvoir d'otages ces misérables. J'entre au vrai royaume des enfants de Cham" (Arthur Rimbaud, Une Saison en enfer).
Este greu să mai vorbeşti, azi, de şi despre alchimie. Despre alchimie fie nu se vorbeşte, în sensul că această mare istorie paralelă e ocultată, înghiţită hiper-modern, fie se vorbeşte, dar prost, ne-critic, strict citaţional, periculos amalgamant, post-modern. Pericolul epistemologic al unor confuzii, amalgamuri sau anacronisme pripite, neprevenite, este, în acest caz, foarte mare. Între tăcerea hipercorectitudii politice şi invitaţia la regresiune, fuziune şi confuzie postmodernă, ceea ce trebuie regăsit şi reactivat este tocmai aspectul procedural spiritual, tehnic-etic ("tehnetic"), lucid, de grad secund, meta-, al schemei alchimice: alchimia ca prototip al Marii Artei a auto-creării umanului. Ca semnificaţie culturală, alchimia fie e doar document, simplă etnografie exotică supraatestată istoric, simplu pretext, simplă marotă, fie poate îmbrăţişa, de fapt inerva, subîntinde totul: mitologie sau mit. Tocmai de aceea, abordarea ei operaţională, altfel spus utilizarea alchimiei pentru luminarea practică a actualităţii noastre, trebuie să facă să se intersecteze semnificaţiile extreme, de "totul" sau "nimic", ale semnificantului flotant, gol ca o mască totemică, "alchimie". Alchimia este suprema tehnică spirituală (de reformare a omului), maxima artă existenţială, suveranul hybris prin care omul încearcă să-şi fie, ca semn al Marii Arte, în acelaşi timp subiect şi obiect, instrument şi materie, spirit şi literă, înger şi fiară (Pascal), resintetizare de sine prin conjugarea contrariilor constitutive. Alchimia nu există, este o metaforă epistemologică, desemnează o schemă şi o matrice a visului, inevitabil faustic şi eretic, de salvare a omului prin auto-creaţie.
Noir şi Nègre, Black şi Niger: Negrul şi animalul. Animale false, artificiale, tehnice, şi animale adevărate, sacrificate pe altarul celor dintîi. Negrul e Fiara, în vederea Salvării. Nigredo, opera şi operarea la negru. "Licoarea ne-taxată", altfel spus "la negru", a lui Rimbaud, economia "neagră" sau cel mult "gri", corupţia şi traficul ilicite, de nemărturisit, transfuzia nepermisă, blestemată, prin care, pe ascuns dar dintotdeauna, ne hrănim şi pe care n-o poate revela şi relua, la negru, în întuneric, sub impunitatea şi cu alibiul esteticului, decît arta. Pictura cutează să arate, să divulge doar evocîndu-l, acest comerţ ilicit cu sînge tocmai pentru a putea să-l facă, să-l opereze, să-l comită: arta ea însăşi la negru.