Prolog

Eu am o teorie!
Eu cred că în fiecare plantă, animal sau om se află o rază de soare - mai mică sau mai mare - care dă culoare şi căldură trupului care o poartă.

Orice are viaţă are o culoare specifică pe care şi-o pierde atunci când moare.
Până şi omul când moare îşi pierde roşeaţa din obraji şi devine alb... şi rece... Semn că raza sa de soare a plecat.

Eu cred că raza o primim de la mămica noastră. Mămicile au tot timpul o rezervă de raze pentru că nu le spune nimeni câţi copii vor avea; trebuie sa fie pregătite. Raza o avem de când am fost foarte, foarte mici şi locuiam în burtica ei - fătul are şi culoare şi căldură.

Se spune că ne primim sufletul atunci când ne naştem. Raza o primim mai devreme deoarece ea pregăteşte "căsuţa" pentru suflet.
iar viaţa noastră aici este de fapt primul pas în a merge mai departe.

Nimeni nu ştie ce e mai departe. Pe Pământ suntem închişi într-un corp de carne. Dorinţa noastră este să atingem cerul. Evident că nu putem asta în corpul nostru fizic de aceea când suntem pregătiţi, îl părăsim!... Şi începem să călătorim cu sufletul alături de raza noastră până la Soare ca să i-o dăm înapoi. Dincolo de Soare nu aş putea să spun ce este dar scopul nostru este să ajungem la cer, să îl atingem. Trebuie să mergem mai departe printre stele.

Ăsta cred că e scopul nostru pe Pământ! Să ne antrenăm, să fim destul de puternici din punct de vedere spiritual încât să putem face această călătorie.

Unii oameni spun că iubesc viaţa, că o adoră dar dispreţuiesc moartea şi o urăsc - pentru că le e frică de ea.
Timpul petrecut pe Pământ reprezintă doar o mică parte din drumul ce ni s-a pregătit. Eu cred că moartea e doar un popas pe marginea acestuia. Asemeni ei trebuie să fie multe. Poţi să le eviţi, bineînţeles, dar odată şi odată tot trebuie să te opreşti, să mănânci, să te odihneşti... sau să ceri indicaţii. Cine ştie?! Poate mergi pe un drum greşit şi trebuie să schimbi ruta...