Poveşti de pe e-mail

ce am făcut în vacanţă - compunere cinefilă


în vacanţă am fost 2 săptămîni în vizită la nişte prieteni care locuiesc în New York.

londra, paris, amsterdam? FUGGEDABOUTIT!!! la new york vreau eu să trăiesc, tzatzo! mi-a plăcut de m-a spart!!! după ce mă obişnuisem şi eu cu ideea că asta e, în america de nord n-ai parte de prea multă istorie, am fost super-impresionaţi de manhattan - unde fifth ave. se bate parte în parte cu ăle mai ciumece bulevarde pariziene, soho-ul new-york-ez e mult mai haios ca cel din londra, iar central park n-are asemuire... atâta doar ca la amsterdam se da iarba la liber...

am stat la cea mai bună prietenă a Cristinei, care locuieşte în Queens (la vreo jumate de oră cu metroul de Manhattan; care metrou merge 24 din 24 - the city that never f..ing sleeps!!! ) - mai exact, pe lângă alea trei coşuri de fum din Teoria conspiraţiei:-)..

am băgat muzee la greu. La Met aveau o expoziţie Richard Avedon f. mişto. Doar MOMA a fost o mică ţeapă - se renova şi îl mutaseră în Queens unde ne-au dat un fel de best of..., mai apoi Guggenheim, American Museum of Natural History - unde am văzut un film despre search for life în outer space proiectat pe un ecran semisferic şi narat de Harrison Ford şi Isamu Noguchi Gardens (un elev de-al lui Brâncuşi - la mare preţ în NY), după ce-am aflat ca majoritatea au SUGGESTED CONTRIBUTION scris mic-mic de tot sub preţul biletelor ($10-12), deci am intrat mai peste tot cu doua bancnote de 1$ şi un zâmbet larg. Aşa că ne-am putut destrăbăla pe partea ailaltă - am încercat o grămada de restaurante - italiene, franceze, malaieziene, vietnameze, you name it - şi cluburi - mamă, mamă, ce viaţă de noapte! - pentru noaptea de revelion. La început m-am cam stresat că amicii la care veniserăm nu s-au zbătut să caute un locaş pentru revelion până să venim noi, dar zilele şi nopţile de research au fost super-mişto.

pînă la urmă ne-am hotărât pentru un restaurant franţuzesc în upper east side - o zona de super-premianţi -, unde am băgat şmecherii gen supă-cremă de homar şi miel cu trufe şi sos de pastis (chef-ul, care s-a pupat pe obraji cu tot resto-ul la plecare, a fost chef la restaurantul de la ultimul etaj din wtc - "windows of the world"), am ascultat mixuri trip-hopice cu edith piaf şi jacques brel (aveau un dj franţuz care s-a bucurat ca i-a făcut cineva conversaţie în franceză - că mai toată clientela era băştinoasă new-yorkeză) şi apoi ne-am spart în 'jde mii de cioburi intr-un bar/resto/club din soho, de-i zice canteen, foarte cool, cu o muzică beton (la care însă n-am fi rezistat o noapte întreagă) şi un decor super-cool, genul de loc unde vin super-modelele şi trag de o sticlă de apă ore în şir (cum s-a întâmplat cu câteva seri înainte).

naveta între cârciumi a fost "asigurată" de Cristina - care a şoferit prin manhattan ca peştele prin apă - căci semănă atât de mult cu bucureştiul (inclusiv gropile din asfalt). La NY numa' orbii şi turiştii aşteaptă să se facă verde să treacă strada. Şoferi se claxonează la stopuri, ies jumătate din maşini şi se înjură spumos, pe străzi e o mare galbenă de taxiuri care seamănă cu somonii care urcă râul şi-ţi iau faţa fără nici cea mai mica problemă. Parcarea se face prin împingerea ăluia din faţă şi a ăluia din spate cât să încapi şi tu. Foşgăiala de pe trotuare e fenomenală. În Times Square la 2 am e aceeaşi înghesuială ca la 2 pm... nebunia din noaptea de Anul Nou din Times am văzut-o la teveu.

deşi oraşul e scump (un cocktail la un club şmecher din manhattan ajunge şi la $12, călătoria cu metroul/autobuzul e $1.25), am profitat de reduceri şi-am dat iama şi prin magazine, de unde ne-am luat hăinuţe şi muzici de-au crăpat credit card-urile. luna asta o să stăm pe bară şi-o să ne lingem rănile...

Am avut parte de o vreme grozavă - soare şi 10-12 C, cu ninsoare doar în noaptea de ajunul Crăciunului. am făcut poze ca înecaţii - o să pun câteva pe albumul nostru de pe yahoo.

ne-am cocoţat ca tot turistu' harnic pe empire state building şi ne-am zgâit în jos la lume (n-am putut să le şi scuipăm seminţe-n cap că era un vânt de lua porumbeii de pe balustradă), am trecut şi pe lângă ground zero, unde am ajuns să vedem o expoziţie de fotografii a lui annie leibovitz (favorita mea e aia cu Scorsese, Spielberg şi Lucas, iar a Cristinei - aia cu DeNiro), într-o clădire învecinată. A trebuit să ajung acolo şi să văd gaura imensă într-o înghesuială de zgârie nori ca să înţeleg mai bine pierderea pe care a suferit-o oraşul...

tocmai se expuseseră şi cele 9 proiecte shortlistate pentru reconstrucţia wtc. unele proiecte sunt absolut bestiale, iar proiectul e de departe cel mai solicitant pentru arhitecţii vremurilor noastre. Cică în câteva săptămâni o să se ia şi o decizie.

ne-am dat cu metroul în lungul/latul oraşului, care e mai mult exotic decât creepy (nu stiu cum ar fi să faci naveta în fiecare zi...) şi am avut flash-back-uri cinematografice la tot pasul: în Central Park (fără cavaleri de foc şi higlanderi, dar cu poduleţe romantice şi piste de alergare - Cristina a vrut neapărat la gardul ala de unde se vede skyline-ul...), în Grand Central Station (oho, iar Fisher King), Guggenheim (unde se bate Will Smith cu alienii în Men în black), Little Italy (din care n-a mai rămas decât o stradă - invadată fiind de Chinatown - dar care arată exact ca în The big night, ăla cu Stanley Tucci) în faţa clădirii ăleia ca un castel medieval din Fisher king, în Washington Square - unde e mini-arcul ăla de triumf dintr-o mie de filme, în faţă la Tiffany (unde am mâncat un pretzel că nu era vremea de mic-dejun), Times Square (din păcate, mult mai înghesuită decât în Vanilla sky...), Wall Street (plin de băieţi gen Charlie Sheen - că Michael Douglas s-a mutat undeva prin Caraibe - la starbucks-ul de vizavi de bursa am văzut un broker care a lăsat $5 (!!!) bacsiş la cafele), Federal Reserve (mult mai întreagă decât în Die hard 2), Greenwich Village (ceva mai puţin ciudat decât în After hours), Empire State Building (King Kong se vindea doar la magazinul de suveniruri, cât despre A wonderful life / Sleepless în seattle - ţi-am zis ca n-am ajuns pe balconaş...), Plaza Hotel (unde s-a filmat Home alone 2), Waldorf Astoria (n-ai văzut-o probabil pe jlo în Maid in Manhattan - mai bine...), sediul ONU (unde-l fugăreau ăia pe Marcel Iureş în The Peacemaker), East Side (inclusiv cu Central Perk - cafeneaua din Friends), Fifth Avenue (cu Bloomingdale's, Saks Fifth Avenue şi altele ticsite de dame gen Sex and the city), Macy's de pe 34th Street (aia cu miracolu'...), Upper West Side (unde stătea aia în You've got mail), Metropolitan Museum of Art (fără gratiile ălea din The Thomas Crown affair, dar cu Monet-ul frumuşel la locul lui). Taxiurile sunt mai mult ca-n Taxi (serialul) decât ca-n Taxi driver, iar Brooklin Bridge (de unde da să se-arunce Sarah Jessica Parker în If lucy fell şi unde-o fura Jeff Bridges în Fisher king - exCUSE ME! - ei bine iar ne-am intors la Fisher King).

Şi tot aşa... mă opresc aici, ca ţi-am făcut capul mare cu deja vu-urile mele cinematografice.

pa,

c

*****

Poveste cu filme şi concert


Am văzut:
- harry potter #2 - mai bun ca primu'. abia aştept următorul, care o sa fie regizat (uf, bine c-am scăpat de chris columbus!) de un băiat mexican, care a făcut "y tu mama tambien" - neapărat de văzut!
- ultimul bond - printre cele bune din serie - m-a amuzat, chit ca nu-s fan - deşi cine n-o iubeşte pe halle berry să ridice mîinile-s sus (cum zic raperii români) - să i le tai... bikiniul portocaliu care iese din spumele mării a la ursula andress i-a bîntuit pe mulţi o vreme... mde, inimă zburdalnică, ochi alunecoşi - că tot e gheaţa "mediul" principal pentru această tranşă de 007.
- insomnia - al lui chris nolan (neapărat să vezi - daca n-ai văzut deja - "memento" - un loc de nezdruncinat în top 10-ul meu) - interesant - pacino merită nominalizare la oscar
- far from heaven - o julianne moore de zile mari - reacţii super-amestecate în gaşca noastră.
- zoolander - trebuie să fi ajuns şi în românia (eu l-am văzut pe dvd). îmi pare rău că nu l-am văzut mai devreme. m-a spart! pret-a-porter pentru mileniul 3.
- şi-ar mai fi, da' nu-mi mai aduc aminte.

a, da! acu două seri am fost la concert la peter gabriel, prilej cu care am văzut prima data Air Canada Centre, sala unde se joacă meciurile de baschet din NBA şi de hochei în NHL - impresionantă!

impresionant a fost şi concertul. scenografia a fost bestială şi a compensat faptul că nea petrică a cam îmbătrînit, chit că a făcut tot felul de giumbuşlucuri nemaivăzute (aşa mi-e de ciudă că nu mi-am luat camera!): a cîntat mergînd cu capul în jos (!), a cîntat dintr-o bulă de plastic imensă, a sărit cu ea, s-a dat cu bicicleta pe scenă, chestii din astea. ne-am bucurat la vechituri ca "sledgehammer", "shock the monkey" sau "talk to me", dar e interesant şi ultimul album pe care l-a scos - "up".

în deschidere au cîntat 2 băieţi din tanzania cu nişte voci ciudate şi nişte instrumente şi mai ciudate şi "the blind boys of alabama", 4 moşi negri (şi, evident, orbi), cu nişte voci bestiale.

cristina s-a bucurat tare (dat fiind că a copilărit cu postere de-ale lu' nea petrică pe pereţii camerei ei). păcat că toţi aia care ne plac nouă s-au cam rablagit... o fi vreun semn?...

ca să nu zicem că sîntem nişte moşi bătrîni care trăiesc numai din amintiri, am fost acu vreo 2 săptămîni şi la un concert super-hot şi nu foarte main-stream, al unei ... trupe (de fapt 2 dj-i + nişte instrumentişti + nişte vocalişti), care se numesc thievery corporation, pentru care eu dezvoltasem o pasiune nesatisfăcută încă din românia (aveam 2 mp3-uri cu ei - acu' mi-am potolit pohtele şi mi-am luat toate albumele lor - le-am comandat de pe http://www.eslmusic.com/, cred că poţi să asculţi cîteva piese de acolo).

a fost super-ciudat şi misto - doar că am stat într-un fum gros-gros de tot şi-am plecat foaaarte veseli de-acolo, cu nişte proiecţii super-psihedelice pe panoul din spatele scenei - inclusiv un yoghin numai piele (oase nu cred că avea) care făcea nişte poziţii absolut incredibile. aşadar, băieţii ăştia care sample-uiau tot felul de şmecherii, 2 cîntăreţe cu nişte voci de te băgau în transa (ori în tantra... sau să fi fost fumul?), un băiat la sitar, multa percuţie şi 2 rastameni agitaţi şi cam din alt film. una peste alta, o experienţă, cum ar veni.

atîtica,

c