Ierusalimul alb (II). Columb revizitat

La Chicago în 1893 un oraş ideal întreg s-a pogorât pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, "falocentrică" şi "elitistă" care domina acel moment, cum am spune azi, din perspectiva corectitudinii politice americane. La patru sute de ani după ce Columb a ajuns în San Salvador şi Hispaniola, America organizează un spectacol de butaforie şi ipsos, apoteoză a culturii europene căreia încă i se închină. America, spune Oraşul Alb, este botezată întru Christos, intra muros, înlăuntrul civilizaţiei si misiunea lui Columb - împlinită. La Chicago nu exista încă naţionalismul parizian de peste şapte ani. Atmosfera aici este mult mai profundă. Suntem, încă, în cosmogonie.

În 1893, arhitectura şi oraşul sunt privite din perspectiva funcţiei lor de decor. Natura ideală a arhitecturii Oraşului Alb are referinţe biblice explicite. Deoarece expoziţia trebuia să stea mărturie despre modul în care civilizaţia creştină, transplantată în lumea nouă, a dat în crug, un Ierusalim pe malul lacului Michigan ar fi fost neîndoios cea mai bună manifestare a succesului misiunii colonizatoare europene. Dar un Ierusalim adăpat de la antichitatea Greciei, de la "splendoarea oraşelor imperiale romane", de la umanismul Renaşterii şi de la victorianismul moralizator. Utopismul lui Daniel Burnham este fundat însă, crede Gilbert, mai degrabă "pe un gentlemen's agreement privind cele mai bune standarde de arhitectură, dincolo şi deasupra de încleştările culturilor competitive ale oraşului (real). Aşteptări evanghelice, misionarism şi vocabular biblic se amestecă în portretizarea târgului de la Chicago drept "un oraş celest sau un 'Nou Ierusalim'". Turnul Babel apare şi el invocat în structura virtuală a oraşului. Iniţial, trebuia să fie vorba despre un soi de nou Turn Eiffel. Construit în America şi, ulterior originalului, însă cu mult mai amplu. El fusese propus în planurile târgului din 1891 şi a suferit versiuni succesive, până când, în planurile din vara lui 1892, a fost transformat într-un amfiteatru boltit de o structură metalică uriaşă, în formă de clopot. Un ghid al târgului publicat în 1892 îl descria însă altfel:
Ulterior, "Turnul Babel" nu s-a mai construit în această formulă, încât denumirea biblică a fost atribuită, totuşi, străzii cu adevărat vii a târgului, Midway Pleasance, acolo unde amestecul limbilor şi al culturilor celor mai felurite făcea posibilă folosirea metaforei. Oraşul Alb, ideal şi ireal, rămânea izolat în perfecţiunea sa incoloră. Realitatea se refugiase pe Midway Pleasance - deloc desăvârşită, cu barbari aşteptând la porţile oraşului binecuvântările civilizaţiei creştine pe care America, iată, le învăţase atât de bine. Exotismul şi barbaria se aflau la celălalt capăt al lumii şi, vai, nu erau câtuşi de puţin eclectice în stil...