Ultimul dans al libelulei (Soţii, prietene, amante)

Citiţi prefaţa acestei cărţi.


Personaje:
Babi, 70 de ani, rezident la azil
Sanda, 69 de ani, rezidentă la azil
Păsărel, 84 de ani, rezidentă la azil
Matei, 82 de ani, rezident la azil
Madam Dorina Fitil, 50 de ani, infirmieră
Isabela, 22 de ani, studentă
   
(O masă sub nucul din curtea azilului. În apropiere, o bucătărie de vară, în care se vede un aragaz şi, în dreptul ferestrei deschise, un televizor dat pe Animal Planet. De o creangă a pomului este atârnat un felinar al cărui comutator se află pe tulpină. Mai departe, un hamac agăţat între doi copaci. Într-o parte, clădirea cu etaj a căminului de bătrâni şi un tomberon. În cealaltă, poarta care duce spre grădină, înconjurată de flori. În spatele scenei, un gard dincolo de care, mai departe, se vede un spital cu mai multe etaje. Este vară, vineri după-amiază, se aude cântecul greierilor. Pe măsură ce personajele vorbesc, se înserează. Babi, Păsărel şi Sanda stau pe scaune în jurul mesei. În uşa azilului, Matei, cu un castron în mână, ademeneşte un pisoi aflat înăuntru. De departe se aude un clopot)
 
Babi: I-auzi! A mai plecat unul! A predat cazarmamentul!
 
Sanda: Numai să nu dea peste madam Fitil în cimitir şi să i se întâmple vreun incendiu!
 
Babi (Izbucneşte în râs): Doamna Sanda, nu e posibil aşa ceva! (Către Păsărel) Ultima dată, pentru că nu mai fusese de un an şi acumulase restanţe, a aprins la mormântul părinţilor ei 365 de lumânări. Şi povestea că se făcuseră flăcări imense, îi era frică să nu cheme cineva pompierii. (Râde)
 
Păsărel (Vorbeşte cu glas piţigăiat. Sandei): Ce zice? Ce zice? Să râd şi eu!
 
Sanda (Ţipă): Zice de madam Fitil, că a aprins sute de lumânări, de era să dea foc la cimitir! (Pauză. Ţipă) Să-ţi aduc ceva să mănânci? Să mănânci! Îţi aduc ceva? Au mai rămas ouă fierte.
 
Păsărel: Nu-mi trebuie. Nu vreau nimic.
 
Babi: Ouă umplute n-avem?
 
Sanda: Umple-le, dacă vrei!
 
Babi: De ce eşti răutăcioasă? (Pauză. Arată spre Matei) Şi ăsta e de familie bună. Se scoală când apucă. Dormi şi de după-amiază, îşi făcu somnul de frumuseţe. Viaţă de artist! Eu n-am voie! Eu nu pot aşa! Se scărpină pe buric, se întoarse pe partea ailaltă... Pun pariu că n-a simţit nici cutremurul, azi-noapte!
 
Păsărel: Doamne, ce m-am speriat! Când am ajuns în cameră la Sanda, plângeam în hohote. I-am zis: "Scoală, că e seism!". Ea: "Îmi stricaşi somnul!". Şi s-a culcat la loc! Făcea pianul din hol (Face vocalize): "Ăăă-ăă! Ăăă-ăă! Ăăă-ăă!". (Ia paharul din faţa lui Babi, gustă puţină bere, îl pune la loc)
 
Sanda: Rezonanţa clapelor. Nu ştiu de ce ăsta intră, că al meu de acasă nu păţea aşa ceva.
 
Păsărel (Sughite): Ăsta intră şi când tuşeşte madam Fitil!
 
Babi: Vă povestesc: depinde cum e aşezat: de-a latul, de-a lungul, lipit de perete...
 
Păsărel: E lipit de perete! (Sughite) Şi după ce se terminase cutremurul de mult, pianul continua (Face vocalize): "Ăăă-ăă! Ăăă-ăă! Ăăă-ăă!" (Babi îi pune bere în pahar, ea îl duce imediat la gură) Iar paharele din vitrină au cântat o jumătate de oră!
 
Matei (Aplecat în uşa azilului, către pisoiul dinăuntru, eventual bâlbâindu-se pe tot parcursul piesei): Uitaţi ce mâncare bună, domnule director! Şi eu aş mânca! (Se preface că înfulecă din castron) Îîîîîm! Haide, nu vreţi măcar să gustaţi?
 
Babi: Dom' Matei, veniţi, domnule, puţin! (Matei pune castronul jos şi se apropie încet, sprijinindu-se în baston. Babi arată spre baston) Ăsta îl luaşi doar aşa, de fason, să te ajute gagicile să treci aleea! (Se ridică) Mă înclin în faţa dumneavoastră! De respect! (Îi strânge mâna) Stai, dom'le, jos! Îţi dau o bere? Madam Fitil e plecată.
 
Matei: Nu, mulţumesc!
 
Babi: E, atunci data viitoare e rândul dumitale. Eu te-am invitat!
 
Matei (Către doamne): Sărut mâna! Ce faceţi?
 
Sanda: Ne uităm pe Animal Planet, că e dezlegare la peşte azi. (Pauză) Dumneavoastră? Domnul director? Aţi simţit cutremurul?
 
Matei: Ce cutremur? (Nu primeşte răspuns. Continuă rostind cuvintele rar şi conspirativ, arătând către uşa dincolo de care este pisoiul): Azi-dimineaţă, la 5, s-a sculat şi s-a dus la uşă!
 
Babi (Ca şi cum nu i-ar veni să creadă): Serios?
 
Matei: Da. A râcâit de câteva ori.
 
Sanda: Ce spui?
 
Matei: Dacă a văzut că nu mă ridic, s-a întors în pat şi s-a culcat. Eu sunt treaz de la 7, dar nu m-am mişcat, să îl las să doarmă.
 
Babi: Cel mai bine e să se deştepte singur!
 
Matei: Altfel o ia razna! Chiar aseară, m-am întors să îmi iau şosetele, în balcon, şi el sărise pe balustradă! I-am zis (Calm şi agale): "Domnule director, vă rog să vă daţi jos imediat! Ce faceţi acolo?". Şi s-a dat. Nu a sărit afară. L-am întrebat: "De ce vă comportaţi aşa?" Şi el mi-a răspuns (Pauză): Miau!
 
Babi (Izbucneşte în râs): Extraordinar! (Bea bere) A spus el, textual?
 
Păsărel (Sandei): Ce zice, ce zice? Să râd şi eu! (Bea bere)
 
Sanda (Ţipă): Pisoiul! Pisoiul domnului Matei! A miorlăit!
 
Păsărel (Strigă către uşa azilului): Bună seara! (Ceilalţi privesc într-acolo, dar nu zic nimic) Sau nu e nimeni?
 
Babi: Nu e nimeni.
 
Păsărel: Mai bine să salut, decât să se supere madam Fitil! (Pauză) Eeeee! Am nişte ameţeli ciudate astăzi! (Bea bere)
 
Babi (Ironic): De la ce-or fi?
 
Păsărel: Am citit într-o publicaţie că tensiunea dă aşa ceva.
 
Babi: Şase! Ascundeţi sticlele! (Varsă paharul lui şi pe al doamnei Păsărel, ascunde sticla de bere sub masă) Simţi doamna Păsărel că vine madam Fitil!
 
Madam Fitil (Intră pe poarta dinspre stradă şi se apropie pufnind nemulţumită. Are voce puternică şi e plină de viaţă): Câinele ăla mare, maro, de la cantina spitalului, să vezi ce lătra la mine!
 
Babi (Aparte): Poate te muşcă, data viitoare! Ce m-aş bucura! (Tare) Domnule, eu o viaţă întreagă am crezut că pe beţivi câinele nu-i latră! Şi vine acum Gicuţă şi îţi dărâmă principiile!
 
Madam Fitil: Un nenorocit!
 
Babi: Toţi sunt nenorociţi! De ce nu-i faceţi reclamaţie, doamna Dorina?
 
Madam Fitil: Şi autobuzele sunt atât de aglomerate! Altădată, când venea unul cu lumea pe scară, îl aşteptam pe următorul. Acum, nu mă mai uit că e înghesuială: dau din coate şi urc. Nu mai am timp! (Pauză) Iar tinerii... nici nu aşteaptă să cobori! Unul mai şi striga: "Hai, babo, dă-te jos mai repede!". Babă? Eu? Dragule, i-am zis, îţi doresc să n-ajungi ca mine!
 
Babi: E spusă frumos. L-ai mângâiat.
 
Madam Fitil: Când am coborât, maşinile şi din colo, şi din colo: Vââââj, vâââj!
 
Babi: Se circulă, se circulă, nu?
 
Madam Fitil: Nu le mai suport! La întoarcere am luat un taxi! Ce mai fufă era şi la dispecerat! Zic: "Vreau o maşină la cimitirul municipal!". Şi ea (Piţigăiat): "Trei minute, coborâţi!". Păi fir-ai tu să fii de... piţipoancă! Nu îmi cade una din asta în mână, că o iau de moţ şi mătur curtea cu ea!
 
Sanda: Dar ce aţi păţit? Ce aveţi în frunte, doamna Dorina?
 
Madam Fitil: De la cutremur! M-a trezit şi n-aveam nici lanternă, nici lumânare, nimic! Întuneric beznă, şi ştiţi ce urât îmi e! Am pornit cu mâinile întinse (Arată cum mergea) în faţă, să nu mă lovesc şi... Zbang! Drept în mijlocul frunţii!
 
Sanda: Păi cum aşa?
 
Madam Fitil: Simplu! (Arată cu gesturi) Uşa era deschisă, perpendicular, spre mine. A nimerit printre mâinile mele şi am dat cu fruntea fix în dungă! (Îşi freacă fruntea) Dar ştii ce lovitură?
 
Sanda: Ţ-ţ-ţ!
 
Madam Fitil (Se prăvăleşte pe un scaun): Aşa o zi nenorocită de mult nu am avut! (Suflă de câteva ori, scoate din poşetă un evantai şi îşi face vânt) Cu cine credeţi că m-am întâlnit în cimitir? (Pauză) Cu Nona, fata doamnei Gogoaşă. (Pauză) Cucoana care a venit acum trei luni la cabinet şi a plâns o oră că i-a murit soţul şi m-a rugat să nu-i spun fiică-sii, că se teme să nu facă vreun şoc! "Dar cum puteţi să-i ascundeţi aşa ceva? O să afle!". Nu, că n-o să dea nici anunţ la ziar, iar fata locuieşte în cartierul cel nou, dincolo de râu, şi vine pe acasă doar de Crăciun. O să-i mărturisească ea, doamna Gogoaşă, adevărul, dar nu chiar imediat! Asta era acum trei luni!
 
Babi: Şi i-aţi spus fetei!
 
Madam Fitil: Am văzut-o cu flori... Zic, să fiu drăguţă: "Condoleanţe pentru moartea tatălui!". Ea începe să schimbe culori la faţă: alb, galben, verde şi se uita la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Mucles! Niciun cuvânt! O dată s-a întors pe călcâie şi a luat-o la fugă, în zig-zag, printre morminte! Chem taxiul, cum v-am spus, şi mă duc acasă la doamna Gogoaşă, să mă scuz pentru gafă. Las şoferul să mă aştepte, sun la uşă, îmi bătea inima, şi de emoţie, şi că urcasem scările, şi îmi deschide... domnul Gogoaşă! Zice: "Madam Dorina, ce mai faceţi? Poftiţi, intraţi!". Am încremenit ca la cal cu mânere! (Arată cum) El, amabil: "Nu vă simţiţi bine? Vă aduc un pahar cu apă?". Nici nu mai ştiu ce am bălmăjit şi am fugit pe scări!
 
Păsărel: Păi, n-a murit? Sau era...
 
Madam Fitil (Supărată): Ce să fie, doamna Păsărel? Ce să fie?
 
Păsărel (Ofensată): Toată lumea e opărită astăzi!
 
Madam Fitil (Mai blând): N-a murit! Şi-a bătut nebuna aia joc de mine, că parcă nu ştiam ce tratament ia! (Se enervează) O scroafă! O nesimţită! O vacă! (Pauză. Cu voce mai dulce) Doamna Păsărel, dumneavoastră ce aţi simţit prima dată când v-au găsit cu diabet?
 
Păsărel: Eu n-am avut nici un simptom. Doar mi se usca gura. Bărbatu-meu zicea că e din cauză că dorm cu ea deschisă. Altfel, eu nu sunt consumatoare de dulciuri. L-am făcut pe sistem nervos!
 
Madame Fitil: Sistem nervos? (Se închină) În viaţa mea n-am avut aşa ceva! (Pauză) Săptămâna trecută mi-a sărit nişte ulei încins în ochi şi doamna doctor m-a trimis să-mi fac analize pentru diabet.
 
Babi: Dar să ştii că dacă ai diabet, nu mai ai voie să bei!
 
Madame Fitil (Neîncrezătoare): Până când?
 
Păsărel: Deloc!
 
Sanda: Am în cameră aparat care măsoară glicemia. Foarte bun, din Canada. Îl aduc, dacă vreţi.
 
Madam Fitil: Nu-mi aduceţi nici un aparat! Vă spun precis: Nu am diabet!
 
Babi: Doamnă Dorina, oi fi făcut-o cu unul care are!
 
Madam Fitil: Dacă mai vorbeşti aşa, vin la tine.
 
Babi: Şi ce se întâmplă?
 
Madam Fitil: Te chinui.
 
Babi: Chinuiţi-mă, doamnă!
 
Madam Fitil: Pe mine m-a întrebat de la ochi, dar cred că a fost şi din cauză că m-a plouat, m-a plouat puternic.
 
(Sună telefonul aflat lângă Babi)
 
Madam Fitil: Ăsta e fiu-meu! Spune-i să vină aici, că avem şniţele.
 
Babi (În receptor): Alo, da! Veniţi aici, că avem şniţele! Da, veniţi imediat, că avem şniţele! (Pauză) Nu, nu ştiu cine sunteţi, dar aşa a spus doamna Dorina, să vă chem, că vă serveşte dânsa cu şniţele. Săru' mâna, domnişoară! Ooo, de la guvern! Non-guvern? (Pauză) Eu vă iubesc oricum şi vă aştept tot timpul!
 
Madam Fitil (Se bate cu palma peste frunte): Studenta! De la fundaţie! Cum de-am uitat? M-am prostit! Ce să fac dacă m-am prostit? (Lui Babi) Unde e?
 
Babi: La gară. Se urca în taxi!
 
Madam Fitil (Se ridică, agitată): Mă duc să-i pregătesc camera! (Se întoarce) Aprindeţi şi voi lumina, că s-a întunecat! (Babi apasă comutatorul) Şi mare atenţie! M-a sunat şefu' de trei ori astăzi să se asigure că o ajutăm pe fata asta cu orice ne cere! Aţi înţeles?
 
Păsărel, Sanda, Babi, Matei (Într-un glas): Daaa!
 
 
(Aceiaşi, fără madam Fitil. Intră pe poartă Isabela. Rasă în cap, poartă o rochie scurtă, sexy, şi un rucsac în spate)
 
Păsărel: "Eeee... Ce ne facem, fetelor? C-au venit studentele!" (Pauză) Vorba asta o avea Virgil, bărbatu-meu, Dumnezeu să-l ierte! Când apăreau medicinistele la practică, aşa oftau tinerele din sat. (Priveşte spre Matei) Simţeau că vor fi neglijate.
 
Matei: Domnu' Babi, că ai ochiul mai tânăr, e mai bună decât stagiara de anul trecut?
 
Babi: Dom' Matei, dumneata compari? (Pauză) Vine o studentă, domnule! Ce vrei mai mult?
 
Sanda: Eu vă înţeleg. Aşa e când îmbătrâneşti, îţi rămân doar fanteziile. Aveţi părul alb, vorba aia, şi pe picioare, şi vă gândiţi la virginele care vă aşteaptă în rai! Dar de la o vârstă se zice etate, dragilor. Şi bunicul meu mi-a spus foarte clar: în viaţă nu poţi să pui oricând mâna pe pară!
 
Babi: Eşti geloasă? De ce nu mi-ai zis din prima zi? Îmi spui acum, în ultima, când nu mai e nimic de făcut?
 
Isabela: Bună seaaara!
 
Babi: Bună seara, domnişoară!
 
Sanda, Matei: Bună seara!
 
Păsărel (Afectat): Bună! (Sughite)
 
Isabela: O caut pe doamna Fitil. Dorina Fitil. Sunt Isabela.
 
Matei (Tare): Are diabet! I-a sărit nişte ulei ars în ochi!
 
Isabela: Şi a făcut diabet de la asta?
 
Păsărel: I-a intrat ulei din ăla în ochi! Şi acum îi e frică să n-aibă diabet, că nu mai poate să bea!
 
Babi: De ce sunteţi răutăcioşi, mă, fratele meu? Ce impresie o să-şi facă domnişoara? Madam Fitil e... omul de lângă noi!
 
Păsărel: Ai dreptate... Omul de lângă noi. Da.
 
Sanda (Isabelei): Eu sunt Sanda (Îi strânge mâna, face prezentările). Doamna Păsărel (Face o reverenţă). Domnul Babi (Îi sărută mâna) şi domnul Matei.
 
Babi: Îmi permiteţi, domnişoară, să vă abordez frontal, ca miliţienii de pe vremuri? Scopul şi durata vizitei! Dacă nu suntem prea indiscreţi...
 
Isabela: Aş vrea să ne cunoaştem, mai întâi de toate, şi, dacă ne punem de acord, am un plan.
 
Păsărel: Ce zice? Ce zice?
 
Sanda: Are un plan.
 
Păsărel (Sandei): Ia întreab-o: ce plan?
 
Babi: Dar luaţi loc, vă rog... (Se aşază cu toţii)
 
Isabela: Sunt studentă la regie, lucrez pentru o fundaţie şi aş vrea să fac un film.
 
Sanda: Şi ce legătură are cu noi?
 
Isabela: Aţi fi, dacă doriţi, actorii şi actriţele.
 
Păsărel: Ce zice? Ce zice?
 
Sanda (Tare): Vrea să ne facă vedete! Să ne lanseze în show-biz!
 
Babi (Către Matei care picoteşte): Dom' Matei! (Matei se trezeşte) Ce zici, domnule? (Matei e nedumerit). Ţi-ar plăcea să fii Othelo? (Teatral) "Domnişoară, v-a că..., vacă... vacă... v-a căzut batista!". Şi doamna Păsărel, tragica Desdemona (O imită, piţigăiat): "Dacă eşti politicos, ia-o, boule, de jos!"
 
Păsărel: Mai taci, mă, din gură! Mai taci!
 
Babi: Tăcui, doamna Păsărel! Tăcui!
 
Isabela: Aaaa, nu, nu veţi avea roluri de învăţat! Va fi ca un documentar, aţi juca propriul rol, m-aţi lăsa să vă fac portretul. Cred în spontaneitate, sunt sigură că vom face lucruri minunate, despre care nu ştim acum. Doar timp nu avem. Duminică plec.
 
Babi: Domnişoară, ai tras biletul care trebuie! Eşti o mare câştigătoare! (Pauză) Dar fiecare om are dorinţele lui... De exemplu, eu aş bea o bere la fiecare două ore!
 
Sanda: Eu aş fuma. (Nostalgic) Din alea subţiri, super-long, mentolate. (Îl trage de mânecă pe Matei)
 
Matei: Dacă vreau ceva? (Pauză) Un zmeu! Să îl înalţ hăt...
 
(Toţi o privesc pe doamna Păsărel)
 
Păsărel: Ce? (Pauză) Eu? (Pauză) Doamne, ce-aş mânca o îngheţată! (Pauză) La fiecare două ore! (Sughite) Cu fistic!
 
Isabela (Zâmbind): Am înţeles.
 
Babi: Vedeţi? V-am spus eu că domnişoara este empatică! (Isabelei, conspirativ) Din întâmplare, aţi adus ceva?
 
Isabela: N-am adus, că n-am ştiut.
 
Babi: Aduceţi mâine?
 
Isabela: Aduc.
 
Babi: Aşa! E foarte bine! Să nu rămânem descoperiţi! (Ia de sub masă sticla de bere ascunsă, o duce la tomberon)
 
Păsărel (Sandei): Spune-i că sunt de acord să-mi facă portretul... dar nu în pielea goală.
 
Sanda (Tare): Dar dumneata de ce nu-i spui, doamna Păsărel?
 
(Madam Fitil apare în uşa căminului. Se apropie)
 
Madam Fitil: Bună seara! Bine aţi venit! (Dă să o îmbrăţişeze pe Isabela, ezită, o îmbrăţişează). Văd că i-aţi cunoscut pe băieţii şi fetele mele...
 
Babi: Doamna Dorina, nu ne mai ţine de vorbă, că dom' Matei ar mai sta (Arată din priviri spre studentă), dar doamna Păsărel (Arată tot spre studentă) vrea să se ducă să se culce!
 
Madam Fitil: Asta ziceam şi eu: Hai, retragerea cu torţe! Rămâne doar doamna Sanda, dacă vrea să mă ajute să strâng masa.
 
(Păsărel, Babi şi Matei se ridică)
 
Matei: Dar e încă devreme...
 
Madam Fitil: Nu mai vocifera şi treci înăuntru! Şi pe dom' director al dumitale să nu îl aştepţi astă-seară! Când am mişcat dulapul să caut lenjerie de pat pentru domnişoara, fugeau şobolanii... Ogari! Iar el s-a repezit şi a făcut o victimă.
 
Babi: Nu se poate! Al nostru mănâncă numai fasole! (Pauză) Noapte bună, somn uşor, vise plăcute!
 
Toţi ceilalţi (Deodată sau pe rând): Noapte bună, somn uşor, vise plăcute!
 
(Păsărel, Babi şi Matei intră în cămin. Madam Fitil ia ceva de pe masă şi duce la tomberon, observă sticla de bere, îi cercetează eticheta clătinând din cap, verifică poarta de la grădină şi de la cămin. Sanda strânge ceşti, farfurii şi le duce în bucătăria de vară).
 
Isabela: Mâine ce program aveţi?
 
Sanda: Program de dans n-am.
 
Isabela: Nici dacă muzica va fi deosebită?
 
Sanda: Nu cred. Am avut ambele picioare frânte, anul trecut, înainte să vin aici. Mi l-am rupt mai întâi pe dreptul, apoi pe stângul. Mi-a şi zis doctorul: "Noroc că n-ai mai multe!". (Pauză) Merg cu ochii aiurea, am şi un echilibru prost şi de fiecare dată mă lovesc mai rău decât înainte. (Pauză) Dar, dacă mă uit la doamna Păsărel, nu mă mai plâng. (Pauză. Isabelei) Noapte bună! Noapte bună, doamna Dorina! (Intră în cămin)
 
Isabela: Noapte bună!
 
Madam Fitil: Noapte bună! (Se apropie). Îmi cer scuze, nici nu v-am întrebat. Vreţi un ceai, o cafea?
 
Isabela: Un ceai.
 
Madam Fitil: Eu nu beau ceai. Dacă mă vedeţi cu o cană de ceai în mână, înseamnă că sunt pe lat, sunt bolnavă rău. (Pregăteşte un ceai, în bucătăria de vară. I-l aduce, se aşază, oftând.) Nu-i e bine vacii noastre! (Pauză) Nu ştiu de ce mă simt atât de obosită, de la o vreme. Am renunţat la tot felul de lucruri şi tot fără energie sunt.
 
Isabela (Zâmbeşte): Ce-ar fi să renunţaţi la oboseală?
 
Madam Fitil: Numai să pot! (Pauză) Ai grijă cu papagalii ăştia! Mâine seară eu nu voi fi aici şi or să te îmbrobodească să le iei alcool. Domnul Babi, mai ales! Să nu te uiţi în gura lui! (Pauză) Când i-am făcut prima dată curat în cameră, la o săptămână după ce a venit, i-am descoperit în sertar vreo 10 prezervative. Ce şi-o fi închipuit că găseşte aici? (Pauză) Până să apară dumnealui, erau şi ceilalţi mai liniştiţi. Acum, i-a ameţit pe toţi! Din aprilie, de când se încălzeşte, până în septembrie stau aici sub nuc: halo-halo, halo-halo!
 
Isabela: Dar vă place să-i ascultaţi!
 
Madam Fitil: E teatru gratis! Şi, fără ei, mi-ar cânta greierii în urechi! Ce oameni au fost! Acum... Antichităţi. Doar antichităţi! Resturi de pus în sobă! (Pauză) Aţi terminat?
 
Isabela: Da.
 
Madam Fitil: Haideţi să vă arăt camera!
 
(Isabela îşi ia rucsacul. Intră amândouă în cămin)
   
(Mai târziu, noaptea. Babi, în camera lui. Un pat, o masă cu un pick-up, un laptop şi un proiector, un fotoliu. Aşezat pe fotoliu priveşte, proiectate pe un perete, fotografii cu o femeie vârstnică, goală. Bătăi uşoare în uşă. Babi opreşte proiectorul, îl acoperă cu o cămaşă, deschide. La uşă e Isabela, în pijama, cu un rucsac în mână)
 
Babi: Ce e, domnişoară? Nu poţi dormi?
 
Isabela (Zâmbeşte): Păcatele...
 
Babi: Şi dumneata? Ai, cum le zice doamna Păsărel, "muşcări" de conştiinţă? Intră. Dacă vrei.
 
Isabela (Intră): De mică adormeam foarte greu, dar câteodată insomniile erau frumoase. De când am mai crescut, mi se par insuportabile. (Tace)
 
Babi (După un timp): Ai venit să îmi spui ceva?
 
Isabela: De fapt... da. (Pauză) M-a trimis doctorul Demetrian.
 
Babi (Uimit): Pe dumneata?
 
Isabela (Râde forţat): Şi mie mi s-a părut nedrept, la început! Şi încă mi se pare! (Îşi ascunde tulburarea). Când e vorba de matematică, eşti nătâng dacă alegi chestii cu probabilitate statistică mică, dar uneori te aleg ele pe tine. (Cotrobăie în rucsac) V-am adus toate hârtiile (Îi dă buletine de analize, CD-uri, radiografii). Aş vrea să fie duminică după-amiază, dacă nu aveţi alt program.
 
Babi: Duminică, se poate, da...
 
Isabela: Mi-a spus domnul doctor şi în ce constă înţelegerea, sunt gata să mă achit mâine seară de partea mea din contract. Stabilim atunci detaliile.
 
Babi: Sigur, domnişoară. Eu sunt cum i-ai pune calului dârlogul: conduci atelajul!
 
Isabela (Se îndreaptă spre uşă): Mulţumesc! (Iese)  Noapte bună!
 
Babi: Noapte bună!
   
(Sâmbătă dimineaţa. Isabela, în rochie scurtă şi largă, este urcată pe o scară rezemată de cămin, aproape de uşă. Şterge cu o cârpă geamul de la camera lui Matei care, de lângă scară, îi dă indicaţii, chiorându-se în lungul picioarelor ei. La masă, sub nuc, Păsărel taie mărar pe un tocător şi le aruncă priviri enervate)
 
Matei (Privind în sus, cu gâtul strâmb, pe sub fusta Isabelei): Şi acolo, în dreapta...
 
Isabela (Concentrată la ceea ce face): Aici?
 
Matei: Da, da...
 
Păsărel (Taie cu zgomot mărar, numărând nervoasă) : Oan, ciu, fri, for! (Îi priveşte pe Matei şi Isabela, pune mărarul tăiat într-un castron) Ză gâştele, ză curcile, ză raţele! (Taie mărar) Oan, ciu, fri, for! (Îl pune în castron) Ză gâştele, ză curcile, ză raţele!
 
(Din grădină vine Sanda, cu două roşii în mână)
 
Sanda (Aparte): Dacă a trecut doamna Păsărel la engleză, înseamnă că e supărată rău! (Tare) S-au copt două roşii!
 
Păsărel (Nervoasă): Eu zic să le pui în pătul! (Taie mărar) Oan, ciu, fri, for! Ză gâştele, ză curcile, ză raţele! Dar poţi şi să le pregăteşti pentru prânz!
 
Sanda: Cum le vreţi?
 
Păsărel: Flambate!
 
Sanda: Ce v-a necăjit, doamna Păsărel? (Îi vede pe cei doi. Aparte). A, asta era...
 
(Din cămin iese Babi)
 
Babi: Ooo, aspectele mele, dom' Matei! (Ajuns în dreptul scării priveşte în sus şi dă peste picioarele Isabelei) Uuups! (Admirativ) Ce zi încântătoare, domnule! (Porneşte spre masă)
 
Păsărel (Se duce  la gard şi priveşte pe stradă. Strigă): Matei, pisoiul a fugit peste gard!
 
Matei (Bombăne): A murit tata, a murit mama... Eu pe stradă după el nu mă duc!
 
Babi: Duceţi-vă! (Serviabil) Că ţin eu de scară! (Ajunge la masă, se aşază)
 
Isabela: Gata! Cred că e suficient! (Coboară. Matei o ajută, dar şi după ce Isabela a ajuns jos, el priveşte în sus, pentru că gâtul i-a rămas sucit. Isabela strânge scara, apoi, aparte, lui Matei) S-a supărat doamna Păsărel pe noi!
 
Matei: De unde ştiţi?
 
Isabela: Sunt femeie. Noi, cu instinctele... Să-i faceţi un compliment! (Duce scara în spatele căminului. Matei îşi ia bastonul şi porneşte agale spre masă, privind în sus, cu gâtul înţepenit. Isabela intră în cămin şi revine cu o cameră video, un aparat foto şi căşti pe urechi, în care ascultă muzică. Se opreşte la soare şi filmează clădirea, nucul şi pe cei de sub el)
 
Păsărel (Bombăne): El bătrân şi dropia asta! Nu îl mai interesează nici de  pisoi!
 
Babi: Doamna Păsărel, când un bărbat se pupă cu alta, ai de ales: îl mai iubeşti?
 
Sanda: Nu fi ironic!
 
Babi: Sunt ironic pentru că vreau să înţeleagă că nu stă lumea în loc dintr-atât şi că nea Matei, care nici măcar nu e bărbatul dumneaei, chiar dacă îi dai cei mai buni ochelari şi îi zici: "Uite... aicea, chiorule!", nu vede!
 
Matei (Ajunge la masă. Privind în sus): Păsărel, dar tu astăzi arăţi excepţional! (Se aşază)
 
Păsărel (Nemulţumită, dar şi îmbunată): Mulţumesc!
 
Madam Fitil (Ieşind din cămin) Bună dimineaţa!
 
Babi, Matei, Păsărel, Sanda: Bună dimineaţa!
 
Isabela (Îşi scoate căştile): Bună dimineaţa!
 
Madam Fitil (Isabelei): Staţi la soare? Bine că puteţi! Eu, anul trecut, am făcut caniculă şi de atunci mă feresc! Doamne, ce mă doare piciorul!
 
Babi: Aţi călcat strâmb!
 
Madam Fitil: Măcar de-aş fi călcat strâmb! Am fost la sală.
 
Babi (Candid): Şi aţi făcut duş sau mergem acum?
 
Madam Fitil (Se aşază între Sanda şi Păsărel. Isabelei): Cum aţi dormit?
 
Isabela: Neaşteptat de bine. Aproape ideal. Mereu sunt la un pas. Am visat că ajunsesem la cascada incaşilor, apoi am trecut printr-o livadă de meri... Doamne, ce frumos era! Şi nu aveam aparatul foto, aşa că nu vă pot arăta. (Se apropie, le fotografiază pe cele trei femei, apoi se aşază şi ea)
 
Păsărel: Ne-a făcut poză.
 
Sanda: Zău?
 
Păsărel: La toate ne-a făcut!
 
(Babi strănută)
 
Isabela, Sanda, Matei: Noroc!
 
Păsărel, madam Fitil: Sănătate!
 
Madam Fitil (Lui Babi): Tot mă duc eu să îmi iau rochie, dacă vrei îţi cumpăr o blăniţă, ceva.
 
Babi (Îşi suflă nasul): Poate găsiţi o tâmplărie deschisă şi îmi luaţi patru blăniţe!
 
Păsărel: Mai dai banii pe haine, doamna Dorina? Au spus la televizor că vine valul trei al crizei!
 
Madam Fitil: Lasă, să mă găsească îmbrăcată. Vreţi să mă uit dacă vi se potriveşte ceva? Sau dumneavoastră, doamna Sanda?
 
Sanda: Nu mai am nevoie. De acum, la loc cu verdeaţă.
 
Matei (Căutându-se în buzunare): Dacă tot vă duceţi, luaţi-mi şi mie 10 ouă!
 
Madam Fitil: Ce faceţi cu ele?
 
Matei: Le mănânc! Ce credeaţi, că le clocesc? (Îi întinde banii) Şi revista Cabaret. Am auzit la radio că în numărul de astăzi scrie de ce vor femeile să facă sex.
 
Păsărel: De-aia nu poţi tu să dormi! (Pauză) S-a depravat lumea! Ce-au arătat într-o noapte la televizor! Păi, aşa se pupă? Cu limba? Sau ce-am mai văzut: se urcă femeia deasupra bărbatului! Se poate? Eu niciodată nu m-am suit pe bărbatul meu, Dumnezeu să-l ierte!
 
Babi: De ce, doamna Păsărel?
 
Păsărel: Da' cum? Să fac eu treaba lui? Să facă el ce trebuie, că de-aia e bărbat! (Pauză) Şi câte alte poziţii... te cruceşti!
 
Madam Fitil: Nici nu mă mai gândesc la poziţii. Mă gândesc la proceduri. Eeeee, am plecat! (Se ridică, se îndreaptă spre poartă)
 
Babi: Doamna Dorina, dar dumneavoastră v-aţi mai împlinit!
 
Madam Fitil: Şi cum eram eu: silfidă! Nu ţi-e bine cu pielea pe tine? Hai, bonjour! (Iese)
 
(Isabela se duce către gardul grădinii şi, aplecată peste el, vomită. După un timp se întoarce)
 
Matei: Aţi băut prea mult aseară, domnişoară? Vedeţi cum pătimim noi?
 
Isabela: La mine, şi răul, şi bucuria se manifestă printr-o stare de greaţă. Când sunt fericită, vomit! (Aleargă spre clădirea căminului) Mă întorc imediat! (Intră)
 
(Se aude pisoiul miorlăind dincolo de gardul dinspre stradă)
 
Matei: Bine că venişi! Criminalule!
 
Păsărel: Mă duc să văd ce mai fac plantele mele. (Se ridică şi se îndreaptă către grădină. Se preface că pliveşte florile. Plânge. Se aude iar pisoiul miorlăind)
 
Babi (Imită un motan în călduri): Miaaaaau! I'm aloooone! Take me hooome! Miaaaaau! I'm aloooone! Take me hooome!
 
Isabela (Revine cu o plasă din care scoate cutii cu bere pentru Babi, ţigări pentru Sanda, un zmeu pentru Matei, le pune pe masă, în dreptul fiecăruia): Pentru început!
 
Babi (Cu entuziasm): V-am spus? V-am spus că domnişoara nu ne lasă să ne uităm la televizor cu gâtul uscat?
 
Matei: Mulţumesc!
 
Sanda: Mulţumesc! (Deschide pachetul, îşi aprinde o ţigară)
 
Isabela (Scoate şi o cutie cu îngheţată pentru Păsărel): Unde e doamna Păsărel?
 
Babi: Îşi îngrijeşte plăntuţele. Sunt anti-riduri, "decurative" şi anti-reumatismale!
 
Sanda: Eşti prea acid azi!
 
Babi: Eşti tu hipersensibilă!
 
Sanda: O vezi că suferă...
 
Babi: Suferinţa ei e suferinţa ei, miştoul e miştou.
 
(Isabela se îndreaptă spre doamna Păsărel)
 
Sanda: Mă întreb de ce naiba suntem ca nişte radiouri stricate uneori, capabili să prindem numai... "purici". Când am putea să revărsăm atâta armonie! Ce-o fi atât de greu să te înţelegi om cu om?
 
(Sanda îşi face de lucru în bucătărie. Isabela se aşază lângă doamna Păsărel, o ia pe după umeri, pune îngheţata alături)
 
Păsărel: N-am dormit toată noaptea! Doar spre dimineaţă am aţipit puţin, dar m-am trezit repede şi am început să mă smiorcăi. Încă o vară trecută fără nicio bucurie! Sunt bătrână, singură şi mi-e o frică de moarte de mor! (Plânge. Îşi suflă nasul) Iar când doctoriţa îmi zice că sunt bine şi eu mă simt rău, îmi vine să plâng. Şi ei (Arată spre cei de la masă) vorbesc de blăniţe şi de loc cu verdeaţă! Ca şi fiul meu: "De ce nu vrei să vii la noi?". Păi, de ce să vin? Să stau cu noru-mea acasă, care nu mă poate suferi, şi de câte ori ne întâlnim îmi spune ce înmormântare frumoasă îmi va face? (Îşi suflă nasul) Dar eu nu mă gândesc că mor! Nu mă gândesc că mor! (Plânge). Şi nu vreau nimic de la nimeni. Doar un pic de respect! (Vede cutia cu îngheţată. Îşi revine) E cu fistic?
 
Isabela: Da.
 
Păsărel: Atunci am să gust... (Ia o linguriţă) E bună! (Mai ia una) Auzi, apropo de fistic... Pot să te întreb ceva?
 
Isabela: Sigur!
 
Păsărel: Mai intim...
 
Isabela (Zâmbeşte): Fie şi aşa...
 
Păsărel: Câţi ani aveai când ai fost... prima dată... cu un bărbat?
 
Isabela: 17. (Pauză) Credeam că o să fiu handicapată emoţional, dacă nu o să trec prin nişte lucruri, aşa că am avut o aventură, în scopul: hai să vedem despre ce scrie în cărţi!
 
Păsărel: A-ha, a-ha! Niciodată n-am făcut doar aşa, să văd cum e. Eu pe amândoi i-am iubit! (Pune mâna la gură pentru că s-a dat de gol) Când l-au închis comuniştii pe soţul meu, un prieten de-al lui, Costea, îmi aducea ce mai aveam nevoie. Iar într-o zi... s-a întâmplat. Şi apoi, tot aşa... 7 ani, până i-au dat drumul lui Virgil. A venit, dar nu-l mai cunoşteam. Şi Costea mă ruga să fug cu el... N-am putut.
 
(Tăcere)
 
Isabela: Şi ce voiaţi să întrebaţi de fistic?
 
Păsărel: Aaaa... Dar să nu le spui ăstora! (Arată spre cei de sub nuc)
 
Isabela: Rămâne între noi!
 
Păsărel: Am văzut într-o publicaţie... (Ezită): O reclamă la prezervative! (Pauză) Cu arome.
 
Isabela: Da.
 
Păsărel: Ai făcut... cu un bărbat care să aibă...? (Isabela face semn din cap că da. Păsărel, curioasă) Şi cum e? (Isabela o priveşte întrebător) Simţi acolo (Arată spre pântecul Isabelei) ceva diferit când este de căpşuni decât atunci când este de banane? Sau de kiwi?
 
Isabela: O, Doamne! (Îi şopteşte ceva la ureche)
 
Păsărel (Uimită): Aşa?
 
Babi: Dom' Matei, du-te, domnule, şi ia-o pe doamna Păsărel! Că s-ar putea ca tânăra să o înveţe la prostii! (Matei se ridică) Domnişoară, veniţi puţin pe la noi pe sub nuc? (Isabela se ridică, ajunge la masă când Matei porneşte, agale, în baston, către Păsărel, privind în sus)
 
Isabela (Lui Matei): Era tristă. S-o pupaţi din partea mea!
 
Sanda (Iese din bucătăria de vară aducând o farfurie cu fructe. Isabelei): Cred că l-ai pus în dificultate. În sensul că el n-a pupat-o nici din partea lui. Ultima pe care a pupat-o a fost... (Râde. Babi începe să râdă şi el, nu se mai poate opri)
 
Babi (Ştergându-şi lacrimile): Doamne al meu, Doamne al meu! (Îşi drege glasul. Isabelei) Orbetele ăsta (Arată spre Matei) aştepta pe holul spitalului, să fie scoasă nevastă-sa din sala de operaţie. Şi iese brancardierul, cu o femeie întinsă pe targă, acoperită cu un cearşaf, i se vedeau doar picioarele şi vârful nasului. "Sunteţi soţul?", întreabă ăla. Nea Matei nici nu-i răspunde, de emoţionat ce era: se repede la ea şi o pupă pe-un obraz, apoi pe celălalt, iar pe unul, iar pe altul. Până îşi dă seama că nu e soţia dumnealui! (Râde) "Bine", zic, "dar dumneata n-ai observat că nu e ea?". El se uită ruşinat la mine şi-mi şopteşte (Îl imită): "La picioare... semăna!" (Râd cu toţii) Auzi la el, domnule: "La picioare semăna!" (Râd)
 
(Matei ajunge la Păsărel, se aşază alături, o pupă pe obraz)
 
Păsărel (Mirată): Ce faci?
 
Matei: Nu prea bine. Dar când ştiu că tu te gândeşti la moarte, eu cum să-ţi spun că mă doare măseaua? Sau că am gâtul înţepenit...
 
Păsărel (Îl mângâie pe obraz): Dacă ţi-a trebuit să te uiţi după... avioane! Ooff, prostule! (Curioasă) Măcar ai văzut ceva?

(Piesa Ultimul dans al libelulei a primit premiul III în cadrul concursului de dramaturgie al FestCo - Festivalul Comediei Româneşti, în 2013, şi a fost interpretată în acelaşi an, într-un spectacol-lectură la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, de Ilie Gheorghe, Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Geni Macsim, Constantin Cicort şi Monica Ardeleanu. Regia: Mircea Cornişteanu)