Materiale pregătitoare şi linii directoare pentru un (Re-)(Re-)Manifest European (Universal) Antropofag

(Pe unde să intre jaguarul)
 
(manifest european sau universal?)
 
(manifest antropofag, antropofagic sau al antropofagiei?)
 
Mai are (poate avea) azi antropofagia un subiect, sau doar obiecte, cu toţii obiecte ale unei antropofagii devenite universale, antropologie a omului de către om?
 
Răspuns al Europei împotriva Braziliei, al antropologiei imperiale europene (occidentale, nordice) la adresa antropofagiei tradiţionale amazoniene: ANTROPOLOGIA ÎNGHITE ANTROPOFAGIA - ŞI DEVINE ACEASTA.
 
Noi (aici) (azi) mâncăm orice pentru că avem puterea să digerăm. Filosofia (ca falsă antropofagie) occidentală e digestie. Logosul e digestie.
 
Selecţia, discriminarea antropofagie (îngurgitare)/emetism (respingere) se poate face fie în afară, înainte, în/pe faţă, fie după, în stomac (prin digestie).
 
Periferia (polul) (Brazilia ca model, îndemn, exemplu) selectează înainte, afară.
 
Metropola, Occidentul mănâncă tot, înghite totul şi digeră (= selectează înăuntru şi după). Mai întâi înghite şi abia după aceea alege (= critică, comentariu, analiză, hermeneutică somatice).
 
"Noi", aici şi (mai cu seamă) acum mai întâi înghiţim, după aceea alegem, separăm.
 
"Noi" (antropologii, antropogafia antropologică) producem deşeuri. "Ei" (antropofagii contra-antropologici: "canibalii") aleg înainte, şi astfel laşii, "gunoaiele" pot scăpa. După noi, de noi nu scapă nimeni, nimic. Totul devine fie "noi înşine" (prin transsubstanţiere: trecerea unei substanţe în alta cu ocultarea tocmai a operaţiei de transformare-mediere, care e tocmai actul canibalic astfel refulat, omis din conştiinţă şi de la asumare), fie dejecţie, gunoi.
 
"Voi" puteţi cruţa oameni (alteritatea alterităţii: Eduardo Viveiros de Castro, Métaphysiques cannibales).
 
"Brazilia", "Sudul" s-a poziţionat tocmai pentru că practica exterioritatea etico-politică (alegerea adversarului, promovarea victimeai, discriminarea viaţă/moarte înainte, pe faţă, în faţă).
 
"Europa", "Occidentul", "Nordul" nu se poate poziţiona faţă de prieten/duşman, duşman de mâncat/duşman de vomitat, de respins (numai nemernicii scapă!) în lume pentru că este Lumea, pentru că mai întâi înghite şi apoi digeră (alege, selectează "interior", critic, "spiritual").
 
În lumea de azi nu mai există decât provincii, deci şi Europa trebuie să se poziţioneze, adică să se provincializeze, dar nu poate. Europa trebuie să se provincializeze, adică să se obiectiveze în lume. Dar ea însăşi e lumea.
 
Europa ca provincie. Europa de Est ca ultra-provincie.
   
Globalizarea e burta comună. Globalizare înseamnă a fi deja mâncat, înghiţit, a exista înăuntru, în burta-lume, într-un proces de digestie continuă, viaţă intestină. Trăim intestin. Viaţa contemporană e intestină, în intestinul-lume care ne separă în învingători şi învinşi, în oameni şi dejecţii.
 
Deşeurile se reciclează.
 
Dar mai reuşeşte digestia (cunoscută şi ca "fenomenologie a spiritului") să opereze "diferenţa ontologică"?
 
Şi cum e să trăieşti deja mâncat, să exişti ca înghiţitură? Lume-pântec: "globalizare".
   
Nou, a III-a situaţie:
 

• 1)      Occidentul antropologic întâi înghite (tot), apoi separă (digeră). Celălalt ca deşeu.

 

• 2)      "Brazilia", "Sudul" antropofagic alege, selectează înainte, etic (Levinas), în faţă. Pharmakon: medicament/otravă. Sudul se teme să nu fie otrăvit.

 

• 3)      Dintotdeauna, Estul, Sud-Estul, care de fapt nu e nici Est (Orient), nici Sud, ci ar trebui numit mai degrabă EST-SUD, lipsit de privilegiul "amazonian", antropofagic, al distanţei polare, trăieşte înghiţit, în limbul perpetuu (viaţă în limburi, digestie-purgatoriu întru purgaţie) dintre asimilare şi defecare.

 
Această situaţie ÎNTRE a Est-Sudului s-a generalizat, azi, ca globalizare.
 
Cu toţii trăim azi est-sudic, intermediar, în digestie.
 
(Numai poetul poate să opereze în spaţiul global - transformându-l în lume. Abia spaţiul global - nu naţional, deci nici inter-naţional - are nevoie de amplitudinea poetului.) (Globalitatea presupune, cheamă metaforizarea, ca refacere a lumii din global.)
     
Globalizarea e înghiţire (preventivă) pentru neutralizare.
 
Globalizarea, creând lumea-burtă, societatea-digestie şi umanitatea-dejecţie, nu urmăreşte decât să suprime definitiv exterioritatea etică şi cavalerească a antropofagiei, adică posibilitatea refuzului, a respingerii emetice (prin care doar laşii scapă, prin care Salvarea şi Mântuirea devin, pe dos, polar, un stigmat al Maledicţiunii).
 
EM-ETICA devine imposibilă (respingerea celuilalt, ne-mâncarea, in-digerarea pentru evitarea in-digestiei).
 
Anularea exteriorităţii, deci a feţei (Levinas).
 
Între Exterioritatea sudic-antropofagică şi Interiorizarea (ingerarea) umanist-antropologică occidentală - EST-ERIORITATEA. Nici exteriori, nici interiori: esteriori.
 
Toţi în acelaşi stomac, antropofagie imposibilă, antropologie universală triumfătoare, dar fără subiect, doar cu obiecte. Cu toţii obiecte, dar niciun subiect.
 
În Occidentul antropologic, exterioritatea antropofagică (pur imanentă) e negată şi pentru că riscă tot timpul să devină transcendenţă.
 
Câmp global = plan de imanenţă = câmp de de-subiectivare, în care toţi devenim obiecte înghiţite, obiecte ale digestiei.
   
Să reiau deci Manifestul antropofag şi să spun: Nu, noi (europenii, occidentalii, nordicii) n-am mâncat niciodată pe nimeni, dar nici n-am fost propriu-zis mâncaţi de cineva. Antropologia noastră e una a transsubstanţierii materiei şi a evitării contactului. Am fost înghiţiţi doar pentru a putea fi analizaţi-disociaţi-separaţi-eliminaţi-defecaţi (adică digeraţi "dialectic"), nu pentru a hrăni propriu-zis pe cineva.
 
Am fost mâncaţi cu silă, de greaţă, pentru a fi defecaţi.
 
Etc.
 
Nu suntem canibali, mâncăm orice. Deci ne otrăvim.
 
Înghiţim orice.
 
Etc.