De 21 de ori a jucat mingea în afara careului propriu portarul Manuel Neuer în cele 120 şi ceva de minute ale "optimii" Germania - Algeria 2-1. Cu piciorul sau capul, Neuer a degajat de 21 de ori mingea pe care mijlocaşii algerieni o aruncaseră în spatele fundaşilor (?) germani şi care ameninţa să ajungă la piciorul unui jucător maghrebian ce urma să scape singur cu portarul.
Din fericire pentru suporterii europenilor, Neuer a făcut un meci fantastic în ipostază de libero, respingând tot ce era de respins. Din păcate pentru ei, Germania a reuşit să ducă, pe tot parcursul meciului cu Algeria, iresponsabilitatea tactică din repriza secundă a întâlnirii cu Ghana la cote nebănuit de înalte. Ceea ce la partida din grupe părea un accident, o scăpare ce chiar dacă s-ar fi terminat cu înfrângere n-ar fi compromis şansele de calificare mai departe, a devenit la meciul din optimi o boală ciudată ce putea să afecteze în chip decisiv viitorul trupei antrenate de Joachim Löw.
Pare că pusă faţă în faţă cu o echipă africană, "naţionala" germană simte bizara nevoie să joace pe repede înainte, cu pase verticale, entuziasm hei-rupist şi mulţi oameni aruncaţi spre careul advers, lăsându-şi spatele exclusiv pe seama celor doi fundaşi centrali, Mertesacker şi Boateng, a căror masivitate şi rigiditate înseamnă sinucidere curată atunci când mingea e pierdută. Ceea ce, în absenţa geniului lui Neuer, s-ar fi şi putut întâmpla în meciul cu Algeria. Mai ales în prima repriză, când "centralii" Kroos, Lahm, Schweinsteiger au rătăcit traseul corect al paselor de zeci de ori, producând tot atâtea oportunităţi pentru "contrele" declanşate de excelenţii Feghouli, Lacen şi Taider.
Din fericire pentru spectatorii neutri, acest talmeş-balmeş din tabăra germană, cuplat cu calitatea tehnica admirabilă a oamenilor ofensivi ai Algeriei, au produs un meci pasionant, cu multiple ocazii, cu suspans şi emoţii în cantităţi impresionante, genul acela de întâmplare fotbalistică în care faptul că scorul a rămas mai bine de 90 de minute 0-0 devine irelevant.
Şi dacă omul meciului a fost Neuer, imediat după el se cuvine amintită excepţionala formă pe care o traversează cealaltă extremitate a echipei germane, "vârful" Thomas Müller, jucătorul care, după pauză, a dat semnalul iureşului ofensiv al triplei campioane mondiale. Algeria a avut însă şi ea un portar în mare formă, pe Mbolhi, prin urmare marile şanse s-au transformat în mari ratări.
Până la urmă, diferenţa a fost făcută de un călcâi şi de epuizarea fizică a africanilor. Concluzia de final e oleacă aiuritoare: Germania a învins Algeria cu sufletul. În bătălia dusă în absenţa raţiunii şi în plină explozie de entuziasm, cele 21 de grame nemţeşti au cântărit ceva mai greu. Stereotipurile despre naţiuni şi rase au primit o grea lovitură.
Germania - Algeria 2-1 (după prelungiri)