Cupa Mondială 2014 (14) - Grămada argentiniană

Ce joacă Argentina la această Cupă Mondială seamănă mai degrabă cu rugby-ul decât cu fotbalul. Bazându-se pe excelentul joc la recuperare al duo-ului de mijlocaşi centrali Mascherano - Gago, pe tehnica individuală a oamenilor din faţa lor şi pe urcările ofensive ale fundaşilor laterali Zabaleta şi Rojo, sud-americanii păstrează sau re-cuceresc cu uşurinţă mingea şi creează o densitate remarcabilă de jucători în preajma careului advers.
 
Viteza redusă de joc, consecinţă a subţirimii bagajului tactic, face însă ca densitatea să se transforme în aglomeraţie, posesia în plimbarea mingii pe orizontală, lansările verticale în pase de 2-3 metri către "vârfuri" imobilizate cu spatele la poartă ce sunt silite să returneze mingea în spate, centrările în mingi aruncate şablonard către o zonă dominată, cel mai adesea, de înalţii fundaşi centrali ai echipei adverse. Un soi de atac etern pe treisferturi în care răbdarea şi tenacitatea devin armele de bază.
 
În lipsa unui antrenor corespunzător (Alejandro Sabella nu e nici măcar luat în serios de jucători, d-apăi să emită idei inteligente pe care aceştia să le implementeze), Argentina de azi înseamnă voinţa de triumf a lotului şi, mai ales, a lui Messi, super-valoarea câtorva jucătorii, tradiţie şi zecile de mii de oameni din tribune. Asta e suficient pentru a depăşi antipatica Elveţie (prestaţie şi atitudine faţă de joc mult sub Chile, Nigeria sau Algeria), dar nu hrăneşte în nici un fel speranţele pentru titlul suprem.
 
Îngemănată cu eterna rivală Brazilia de bara lovită de adversarul din "optimi" în acelaşi tulburător minut 120 (ca şi de crucile ce au însoţit, de pe bancă, secundele ultime de joc), Argentina îşi merită locul în primele 8 infinit mai mult decât Neymar şi ai săi, dar asta e doar o palidă consolare. Messi îşi cam epuizează forţele după minutul 80, Lavezzi nu-şi găseşte de nici un fel locul, Higuain e confuz şi inconstant, singur Di Maria pare a fi găsit calea cea bună, jucând mai bine de la meci la meci, dar fiind încă departe de forma arătată la Real (dovadă stau nenumăratele şuturi moi sau pase decisive greşite din meciul cu Elveţia).
 
La o comparaţie judicioasă, bazată pe ce au arătat până acum în acest turneu final, cele două mari sud-americane se aşază în urmă Columbiei şi a celor 4 europene calificate în "sferturi". Din fericire, fotbalul, mai ales cel de la Cupa Mondială, e departe de a fi concluzia logică a unor ipoteze just formulate. E de văzut, aşadar, în ce măsură componenta magică a realismului sud-american va afecta deznodământul meciurilor ce vor veni.
 
Argentina - Elveţia 1-0 (după prelungiri)