id / edith

id
 
am rămas aici împingând. niciun exerciţiu lamaze din lume nu mă poate ajuta să nasc ceva ce trebuie doar împins. lumea atârnă ca un capot în cuierul de fier. e după amiază şi pacienţii au ieşit în curte. fiecare cu umbra lui. eu nu o mai am. nu mai am nimic. ştiu că ar trebui să nasc. să te nasc. să mă nasc. am schimbat de o mie de ori locurile. identităţile s-au rotit ca o ruletă obosită sărind peste mine cea fără noroc. totuşi cred că voi lua potul voi lua salonul cu umbre
 
edith
 
sângerez puţin. nimeni nu observă rana mea atât de mică. nici eu nu mai ştiu de ea. las o dâră frumoasă pe gresie pe covorul albastru pe zidul din camera oaspeţilor unde nu intră nimeni.
 
va fi bine. toată noaptea vom sta la poveşti. obosite privirile noastre se vor încolăci pe trupuri. vom adormi până la urmă. eu în fotoliu ghemuită ca un câine. nimeni nu va opri muzica. edith nu se poate opri.
 
voi visa că nu regret nimic că sunt la liceu şi dimineţile sunt reci. că nu merg acasă. ajung acolo unde tu mă tot aştepţi. îmi las cărţile pe jos. mă întind lângă tine. îţi recit versuri scrise în ora de fizică. nu spui nimic. tremuri puţin. nu spui nimic.
 
apoi vine spaima. ne facem mari ca nişte ciuperci ne facem otrăvitori. tu eşti frumos. ai învăţat să mori. eu nu ştiu cum întâmplările se petrec din aproape în aproape. cumpăr perdele. am câteva ferestre din care se deschid ziduri. le dau nume de păsări. le dau numele tău secret. îmi îngheaţă mâinile pe clape. vin ierni în care muzica e oprită. nu respir prea adânc. cenuşiul se împarte în două. o parte e a mea. doar o parte e plină de muşcături.
 
nu mă trezesc. edith cântă din moarte. noi o ascultăm şi totul ni se pare adevărat. camera de oaspeţi dragostea sângele meu tot curgând dintr-o rană mică. invizibilă.

(în perioada 1 august 2014 - 31 octombrie 2014, curatorul acestei rubrici este poeta Ilinca Bernea)