Pills & chlorine cakes

de fiecare dată când iau clor mi se pare că lichidul care nu mă arde niciodată până la capăt iese prin ochi. efecte secundare. lacrimi de clor. ştiu ce idee proastă e să îmi îndes imediat prăjituri şi bomboane ca să anihilez greaţa. nu rămân decât cu un stomac crispat după ce clorul şi biscuiţii de ciocolată se amestecă atât de brusc.

BUNĂ! EU NU SUNT O HAINĂ ŞI NICI O PISCINĂ! DE CE TREBUIE SĂ ÎNGHIT DEGEABA ATÂTA CLOR?

cu calmantele era mai bine, mai igienic şi mai eficient. dar nu vreau să ajung în faţa morţii spunând că nu le-am încercat pe toate şi că n-am făcut tot ce-am ştiut eu mai bine. e adevărat că nu am încercat: droguri, alcool, lama, aruncatul de la etaj, aruncatul în faţa maşinilor, aruncatul în faţa trenurilor. pentru că sunt un om cu mintea tulbure, dar care se gândeşte încă la binele public. la femeia căreia ar putea să i se taie o zi de lucru dacă întârzie din cauza mea. la mama pe care o aşteaptă copiii. la bărbatul panicat că a uitat fierul în priză. la toţi care trebuie să ajungă la teatru.

nu mi-ar părea rău dacă moartea mea ar da peste cap planurile unei adolescente cu coşuri şi blugi mulaţi şi decolteu vulgar care trebuie să ajungă la întâlnire. ei îi rămâne o viaţă întreagă ca să se tot vadă cu animalele alea mari şi butucănoase cărora le ies berea şi seminţele şi dorinţele slinoase prin păr. nu mi-ar părea rău dacă o fată frumoasă blondă înaltă diafană ar pierde întâlnirea cu bărbatul visurilor mele din cauza mea. nu o să îmi pară rău dacă moartea mea la ştiri îi întrerupe când se sărută.

DAR CARE SINUCIGAŞ?
dacă voiai asta, o făceai. când vrei să mori, bagi cuţitul, iei lama, iei pistolul şi pa. sau te sufoci cu o pernă. şi nu răneşti pe nimeni. şi nu pleacă nimeni în toiul nopţii cu o ambulanţă ca să distingă sunetul vomei tale.
când o să vrei să mori, nici nu va trebui să cauţi soluţia, o vezi, pentru că ea e acolo deja, mereu, o iei şi o întrebuinţezi. şi mai ai ceva până la 30 de ani. să vezi cum o să fii atunci. dacă ai de gând să îţi petreci următorii patru ani vorbindu-le tuturor despre moarte şi nefăcând-o niciodată, ai să vezi cum îi îmbolnăveşti pe toţi înaintea ta şi cum crapă toţi înaintea ta pentru că nu te mai suportă.
atunci o să te trezeşti brusc singură şi o să îţi dai seama că nu mai vrei să mori. pentru că nu mai ai nicio responsabilitate pentru nimeni şi asta o să îţi uşureze teribil creierul. atât de mult încât o să îţi dai seama că e chiar simpatic să trăieşti. aşa - complet de capul tău. nu cred că aş vrea să fiu carnea ta şi oasele tale în ziua judecăţii când prietenii tăi or să te întrebe hei cum tocmai tu ai stat atâta. ar fi greu să trăieşti cu gândul la asta.

bună! eu sunt clorul din tine şi aş vrea să îţi mulţumesc că m-ai lăsat să intru în tine cum nu ai lăsat niciun bărbat să o facă. Este plăcut să fim împreună.