Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Îmi pare rău


Réka Szász, Csaba Székely

27.09.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Text inspirat de fotografia lui Gregory Crewdson, Penitent daughter. Cu interpretarea acestui text, Réka Szász a câştigat premiul 10 pentru FILM la TIFF la Gala Tânărului Actor HOP 2014.


Ăăă...
Bună seara!
Pfuuu... (rupe tricoul) Am emoţii... ăăă...
Ce ciudat... Vă uitaţi ciudat...
Scuze... (rupe tricoul) Nu am vrut să iasă aşa... pfuu... ăsta nu era plănuit... Îmi pare rău.
Exact aşa stăteam ieri şi în faţa mamei mele. Am ajuns după trei ani acasă şi tot ce puteam să-i zic era că: îmi pare rău.

Mamă!? Nu am vrut să iasă aşa. Trebuie să ştii, că nimic nu era plănuit. Tot ce-mi doream era să-mi găsesc un bărbat la fel de bun ca tata. Crede-mă că nu aş fi fugit cu Ahmed dacă tu nu îmi interziceai să mă văd cu el. Noi, mai demult, puteam să vorbim despre orice, şi eu chiar şi în cazul ăsta ţi-aş fi zis cu drag că... "salut, mamă, m-am măritat cu Ahmed şi am trecut la Islam", doar că tu vroiai să mă protejezi şi mi-ai tot zis "să fii cuminte", "să fii cuminteee..." Dar eu m-am îndrăgostit de Ahmed. Când a început să vorbească. Nu înţelegeam ce zice, dar vocea lui suna cumva... muzical.
Deci planul iniţial era ca Ahmed să mă ducă la el acasă... în Uniunea Imer... Emeritelor Arabe... mă rog, acolo, unde tatăl lui e un "shake" (şeik) extrem de bogat, şi aşa să devin şi eu o "shake-ă" (şeikă) extrem de bogată şi într-un final te aduc şi pe tine acolo, ca toată familia noastră să fie shake!
Numai că noi ne-am oprit în Egipt. Ştii? Unde curge râul ăla, Neil Arm-strong. Şi acolo Ahmed s-a întâlnit cu nişte prieteni de-ai lui, care purtau barbă foarte lungă şi aveau discuţii la fel de lungi. La sfârşitul unei discuţii au venit la mine, m-au scos din portbagajul maşinii... stai, mamă, să termin... da, acolo călătoream eu, că în maşină stăteau prietenii lui Ahmed, şi nu mai era loc. Deci au venit la mine şi m-au rugat foarte frumos să trec la Islam. Ar fi fost lipsă de politeţe dacă aş fi refuzat. De la tine am învăţat mamă că trebuie să respecţi cultura altora... cu săbiile lor, cu tot.
Deci am devenit islamică şi Ahmed mi-a spus că acum sunt pregătită să mă întâlnesc cu celelalte cinşpe soţii ale lui. Îţi dai seama ce bucuroasă am fost? Imaginează-ţi... când o să ieşim cu Ahmed la un film - m-am gândit - şi nu o să ştiu ce să iau pe mine, o să am acolo cinşpe fete pe care pot să le întreb. Pot să le cer sfatul, să le împrumut bijuteriile... asta e ca şi cum aş avea cinşpe altere... alteregoaie.
Dar planul s-a schimbat. Pentru că înainte să mergem acasă, noi am făcut o plimbare în capitala Egiptului: Cariocă. Şi acolo Ahmed s-a îmbrăcat în ceva vestă groasă şi a dispărut în mulţime. După care am auzit o explozie. Apoi a zburat peste capul meu piciorul lui Ahmed. Ei... De atunci nu m-am mai întâlnit cu... restul de Ahmed.
Păcat, pentru că e bine să ştii mai multe limbi, şi Ahmed - înainte de dezmembrare - mi-a promis că mă învaţă să vorbesc şi să scriu în arabă şi în persană. Bine, ştiam eu că glumeşte, că nu sunt proastă, ştiu că persana nu e o limbă ci o pisică.
Stai că n-am terminat! Deci, fără Ahmed nu mai avea rost să rămân islamică, aşa că... M-am întâlnit acolo cu un preot, care spunea că e preot copt, dar eu n-am văzut urme de arsuri pe el. Mi-a zis că el poate să mă converteze foarte uşor. Poftim? Să mă converteze? Ca şi cum aş fi fost mp3 sau ceva?
În fine. Am devenit din nou creştincă, iar preotul m-a luat la el acasă. Doar că era un preot destul de ciudat. Tot timpul se uita la mine în timp ce făceam baie, după care m-a luat în braţe şi a început să-mi spună nişte lucruri... foarte frumoase de altfel, din Biblie. Cred că mă proteja, cum făcea şi tata, tot timpul. Zicea că vrea să mă ia de soţie şi că vârsta nu-i o problemă, eu 19, el 60. "Chiar şi aşa eşti un pic în vârstă pentru gustul meu." Dar, după aia, nu m-a mai putut lua de soţie pentru că au venit la el nişte bărbaţi în uniformă, au găsit ceva filme cu fetiţe şi l-au luat. Ştiam eu că preotul meu se înţelege bine cu copiii.
Atunci mi-a zis unu' dintr-ăia în uniformă că eu am ochi frumoşi, el are o maşină frumoasă şi că aceste două lucruri ar trebui combinate cumva. Ce-i drept, maşina lui chiar era frumoasă... dar mie nu prea mi-a plăcut să locuiesc cu el. De fiecare dată când am spart ceva în casă m-a pălmuit. Ideea e că... parcă în fiecare zi am spart câte ceva în casă. Şi chiar dacă am reuşit să nu sparg absolut nimic, el mi-a dat o palmă, eu am căzut peste ceva, care a lovit altceva, care s-a spart. Şi atunci el iar m-a luat la palme.
Desigur, pe urmă şi pe el l-au luat. Ştii de ce? Pentru că au zis că maşina aia frumoasă nici nu e a lui. Pe mine m-au eliberat de cătuşele, cu care eram legată de pereţii din pivniţă... Te rog, mamă, nu te uita aşa, asta era doar... un fel de joc între noi. Aproape în fiecare noapte ne-am jucat. Eu trebuia să fiu sclava şi el paznicul. Eu i-am şi zis că asta sună atât de interesant! Aşa că mă lega câteodată şi dădea în mine cu picioarele sau îmi stingea ţigări pe burtă. Bine, ăsta n-a fost un joc prea drăguţ. Dar eu am stat cuminte şi ascultătoare mamă, cum m-ai învăţat! Şi să ştii că noi am şi râs împreună. Mai ales când mă... mă mângâia pe tot corpul. Şi ştii ce? Prima oară în viaţa mea îmi plăcea, mamă!
Însă nici de data asta n-am avut noroc! Pe el l-au luat din cauza maşinii, pe mine m-au pus pe un avion şi m-au trimis acasă.
După ce am ieşit din aeroport cineva mi-a pus o batistă la gură... cu un miros ciudat... şi tot ce-mi amintesc e că m-am trezit într-un tir cu o grămadă de fete ca mine. Toate cam de vârsta mea, cu hainele rupte... şi stăteam acolo ore întregi în tăcere... Fetele erau atât de triste... Eu m-am gândit că ar trebui să cântăm ceva! Bine... fetele nu erau prea entuziasmate de ideea mea, dar eu nu m-am lăsat, am fost cuminte şi am cântat singură. Pentru ele. Ca să-i înveselesc.
"Big girls don't cry..."
Nu s-a creat atmosfera de excursie, decât în mine! Oricum, drumul s-a terminat foarte repede. O zguduitură mare, noi am căzut una peste alta, şi uşa tirului s-a deschis. Când am reuşit să ies de acolo am văzut că tirul căzuse într-o prăpastie... Nu departe, la un kilometru de aici. Aşa că am venit pe jos acasă...

Ok... Mamă?... Nimic nu e adevărat din tot ce ţi-am povestit. Nu, nu am fost atât de cuminte. Doar că tu mi-ai zis că nu o să mă laşi, decât peste cadavrul tău, şi că ăsta e cel mai groaznic lucru care mi se poate întâmpla: să devin actriţă. Păi uite mamă, eu am venit acasă după trei ani ca să-ţi explic cumva că puteau să se întâmple lucruri mult mai groaznice cu mine.
Mâine trebuie să fiu la o audiţie. Mă duci cu maşina?... Mă duci?... Mă duci?

Mama nu mi-a zis nimic. Aşa că am venit cu autostopul la Costineşti.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2014


1 comentariu

  • Felicitări
    Vandra Attila, 28.09.2014, 14:17

    La început nu mi-a plăcut. Mi s-a părut un kitsch povestit de o fată proastă rău de tot, asezonată cu prejudecăţi... Apoi finalul a pus totul într-o lumină diferită, senzaţia de kitsch a fost ştearsă cu buretele, a dispărut şi amintirea ei... Locul a fost luat de o altă dramă, cu totul diferită, reală, foarte reală.

    Dacă o să am timp, poate îl traduc şi în limba maghiară, să îl fac cadou şi cititorilor maghiari.

    Încă o dată felicitări!


ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Hey, Ron! (poveste la Poveste pentru Maria), Marius Constantinescu, pe marginea lansării unei cărţi de Ioana Bâldea Constantinescu (4.8/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Două certitudini, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La bucătărie, Andrada Ionescu (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gume de mestecat din cer, Andrada Ionescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Marea istorie se scrie chiar în timpul nostru, Ana Damian (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer